1,748 matches
-
îndure. Într-un capitol din "Frații Karamazov", Ivan își dezlănțuie furia asupra unei societăți și a unui Dumnezeu care fac posibilă orice formă de abuz împotriva copiilor. Polenka Marmeladova din "Crimă și pedeapsă", Iliușa din "Frații Karamazov" și Kolea din "Idiotul" sunt exemple elocvente de copii înzestrați cu spirit de sacrificiu și o remarcabilă putere de înțelegere a idealurilor creștine. Un copil de cinci-șase ani știe câteodată despre Dumnezeu, despre bine și rău lucruri atât de uimitoare și de o profunzime
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
contestat importanța sau valoarea, susținând că este un fel de "deus ex machina" menit să îl salveze pe Raskolnikov din degringolada morală. Spre exemplu, Bahtin este de părere că intervenția auctorială de la final strică structura polifonică a romanului. Expozițiunea romanului "Idiotul" îl prezintă pe eroul principal, prințul Mîșkin, un tânăr de douăzeci și șase de ani care se întoarce în Sankt Petersburg, după ce a petrecut câțiva ani la o clinică elvețiană. Debilitat de cele două afecțiuni ale sale, epilepsia și „idioția
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
epilepsie. În cele din urmă, Nastasia Filippovna optează pentru Rogojin și este ucisă de el într-un exces al erotismului satanic. Prințul Mîșkin înnebunește și este internat într-un sanatoriu. Un personaj care ar merita amintit într-o discuție despre " Idiotul" este cu siguranță Ippolit Terentiev, pe care G. M. Fridlender îl numește « principalul adversar de idei al prințului ». De altfel, Dostoievski chiar ar fi dorit să îi ofere acestui erou o poziție centrală în cadrul romanului, dar în cele din urmă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pe toate gata făcute la începutul poveștii », scrie Nabokov, « și ele rămân astfel fără transformări semnificative, chiar dacă împrejurimile lor se schimbă și lucruri extraordinare li se pot întâmpla. » Lev Tolstoi, Mihail Saltîkov-Șcedrin sau Nikolai Mihailovski au desemnat unele personaje din "Idiotul", "Demonii" sau "Frații Karamazov" cu termenul "„marionete”" considerându-le ori insuficient dezvoltate, ori artificiale și excesiv de pretențioase. După Revoluția Rusă din 1917, pasaje din operele lui Dostoievski au fost eliminate de cenzură, iar două cărți au fost interzise: "Demonii" și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Kaznaceiskaia ("Казначейская улица"), unde Dostoievski a locuit o perioadă (la diferite numere: 1,7 sau 9). Pe străzile și aleile acestei zone, în "Piața cu fân" sau de-a lungul canalului Ekaterinski, se desfășoară acțiunea unor importante lucrări dostoievskiene, ca "Idiotul" sau "Crimă și pedeapsă". În casele din « Zona Dostoievski » au fost plasate personaje precum Raskolnikov, Sonia Marmeladova, generalul Epancin, Rogojin etc. Dostoievski nu avea încredere în adaptări teatrale de orice gen, deoarece, conform lui, « fiecare artă corespunde unei serii de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dmitrevna Obolenskaia i-a propus să pună în scenă romanul "Crimă și pedeapsă". Conform criticului Alexander Burry, printre cele mai valoroase artistic dintre adaptări se numără operele "Jucătorul" de Serghei Prokofiev și "Din casa morților" de Leoš Janáček, precum și filmele "Idiotul" de Akira Kurosawa și "Demonii" de Andrzej Wajda. În 1959, Albert Camus pune în scenă la Théâtre Antoine piesa "Les Possédés", o adaptare după romanul "Demonii". În 1981, filmul sovietic "Douăzeci și șase de zile din viața lui Dostoievski" a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
la cel de-al 31-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, unde Anatoli Solonițîn a câștigat Ursul de Argint pentru cel mai bun actor. În 2003, canalul de televiziune Rossiya 1 a produs un serial de zece episoade intitulat " Idiotul", avându-l ca protagonist pe Evgeni Mironov.
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
istorie și filosofie. Pentru militărosul său tată, el era "un băiat efeminat, care nu posedă nici o singură înclinație bărbătească, nu călărește și nu vânează, ba mai mult, se poartă murdar, nu se tunde niciodată și își buclează părul ca un idiot". Frederic a făcut o alianță cu sora sa, Wilhelmina, cu care a rămas apropiat întreaga viață. La vârsta de 16 ani, Frederic s-a atașat de pajul de 13 ani al regelui, Peter Karl Christoph Keith. Wilhelmina a scris că
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
supranaturalul în "real" (cam în același fel în care filmele SF folosesc efectele speciale pentru a transforma intrigile imposibile în unele credibile), Wordsworth caută să ațâțe imaginația cititorilor prin intermediul personajelor sale prozaice desprinse din viața reală (ca de ex. în "Idiotul") sau a frumuseții ținutului lacurilor ce i-a fost sursă de inspirație pentru mare parte din opera sa (ca în "Catedrala Tintern"). "A doua generație" de poeți romantici îi include pe Lordul Byron, Percy Bysshe Shelley, Mary Shelley și John
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
1915), "Mama" (Eisenstein, 1925), „Ceapaev” ( Vasiliev, 1934, "Alexandru Nevsky” (Eisenstein și D. Vasiliev, 1938), „Suvorov” (Pudovkin și Doller, 1940), „Amiral Nahimov” (Pudovkin, 1946), „Tânăra Gardă” (Gherasimov, 1948), „Al 41-lea” (Grigori Ciuhrai, 1956), „Tăunul” (A. Frințimer, 1955), „Zvăpăiata” (Samsonov, 1958), „Idiotul” (Pârâev, 1958), "Zboară Cocorii" (Kalatozov, 1958), în Rusia Sovietică. În Germania nazistă, unde Fritz Lang cu a lui capodoperă "Metropolis", sau "Der müde Tod" ("Moarte obosită"), promite o cinematografie națională germană, care s-ar fi putut impune în lume, datorită
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
joc s-a adaptat în special dramei romantice. Pascaly însoțea forța de expresie în rostirea textului cu gestul generos; înflăcărarea sa scenică supradimensiona personajele interpretate. Sinceritatea pasionată, patetismul jocului său transmiteau spectatorului o adâncă emoție. A jucat în piese precum: "„Idiotul”", "„Hamlet”", "„Ștrengarul de Paris”", "„Sărmanul Jack”" sau comediile lui Victorien Sardou, o parte din care care el însuși le-a tradus. 1873 - Soția sa, actrița Matilda Pascaly, moare din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zbor. Juca rolul
Mihail Pascaly () [Corola-website/Science/307569_a_308898]
-
din film le-au adus un nou val de critici din partea presei britanice, și însuși Molko a admis în 2001 că „probabil nu a fost cea mai deșteaptă idee pe care am avut-o”, adăugând: „Cred că arătam ca niște idioți. Dar ce dacă? Se cheamă actorie. Nu-i ceva real... actoria chiar nu are nimic de-a face cu viața reală.” Piesa considerată de mulți a fi „piesa de rezistență” a albumului (și chiar piesa definitorie pentru Placebo, alături de „Nancy
Placebo (formație) () [Corola-website/Science/307834_a_309163]
-
în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. În "Discursurile" sale Reynolds scrie că “dispoziția pentru abstracțiune, generalizare și clasificare, reprezintă gloria inteligenței umane”; Blake îi răspunde adnotând pe o copie a cărții “A Generaliza înseamnă a fi Idiot; a Particulariza este Singurul Merit”. Blake deasemenea displăcea aparenta umilință a lui Reynolds, pe care o considera o ipocrizie. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael. David
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
Dintr-un concept de scrisoare a lui Eminescu către Veronica din 1876 aflăm că în tot acest timp el a iubit-o pătimaș de la distanță: „Doi ani de zile, doamnă, n-am putut lucra nimic, și am urmărit ca un idiot o speranță, nu numai deșartă, nedemnă.” În același text Eminescu scrie: „d-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou”. Dar Veronica hotărăște să ducă lucrurile mai departe: „După ce singură ai voit altfel
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
în secvențe precum cea a împușcării militantului antifascist de către agenții Siguranței, a urii manifestate de copil față de protectorii săi și față de ocupanții satului etc.). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Ipu, idiotul satului, trăiește ultimele zile ale ocupației germane în satul său transilvan cu o candoare și un firesc dezarmant. După ce un militar neamț a fost ucis, localnicii sunt amenințați cu decimarea dacă nu-l predau pe terorist. Ipu acceptă sacrificiul propriei
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
bunăstarea lui și nu permite altora să-l insulte pe Sasuke, Sakura este dispusă să-l atace, pentru a-și apăra echipa. Relațiile Sakurei cu Naruto, suferă modificări în întreaga serie. La început, Sakura îl consideră pe Naruto doar un idiot care încearcă să-i distrugă viața, dar, în timp ce povestea progresează, Sakura își dă seama că l-a judecat greșit. După ce Sasuke pleacă din Konoha, Sakura îl roagă pe Naruto să-l aducă pe Sasuke înapoi. Având o pasiune pentru Sakura
Sakura Haruno () [Corola-website/Science/311839_a_313168]
-
bună trupa, Premiile Nickelodeon's Kid's Choice, aprilie 2005 și 2006 Premiul pentru cea mai bună piesă, „Wake Me Up When September Ends”, Premiile Nickelodeon's Kid's Choice, aprilie 2006 Premiul Grammy pentru cel mai bun album, American Idiot, februarie - 2005 Premiul Grammy pentru piesă anului, „Boulevard of Broken Dreams”, februarie - 2006 Premiul pentru cea mai bună reprezentație de muzică alternativă, Dookie, februarie - 1995 Șase premii MTV VMA Moonmen pentru piesă „Boulevard of Broken Dreams” și un premiu pentru
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
mai bună reprezentație de muzică alternativă, Dookie, februarie - 1995 Șase premii MTV VMA Moonmen pentru piesă „Boulevard of Broken Dreams” și un premiu pentru American Idiot, august - 2005 Două premii American Music Awards pentru cel mai bun album pop-rock (American Idiot) și pentru cel mai bun artist de muzică alternativă, noiembrie - 2005 Două premii ASCAP Honor Awards pentru cea mai bună voce și pentru piesă anului („Boulevard of Broken Dreams”), măi - 2006 Două premii MTV Europe Awards pentru cel mai bun
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
Money 2020 (2003) - solist, chitară Foxboro Hoț Tubs Stop Drop and Roll (2008) - solist, chitară Adelleda A Reasonable Explanation For Life (2008) - producător Wikimedia Commons are legături înspre: Billie Joe Armstrong • Green Day site oficial (în limba engleză) • Green Day Idiot Club (în limba engleză) • Billie Joe Armstrong pe Internet Movie Database (în limba engleză) • Billie Joe Armstrong Signature Leș Paul Junior Green Day Billie Joe Armstrong • Mike Dirnt • Tré Cool Jason White • Jason Freese • John Kiffmeyer Albumuri de studio: 39
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
pe Internet Movie Database (în limba engleză) • Billie Joe Armstrong Signature Leș Paul Junior Green Day Billie Joe Armstrong • Mike Dirnt • Tré Cool Jason White • Jason Freese • John Kiffmeyer Albumuri de studio: 39/Smooth • Kerplunk • Dookie • Insomniac • Nimrod • Warning • American Idiot Compilații: 1,039/Smoothed Ouț Slappy Hours • Internațional Superhits! • Shenanigans Albume live: Live at Gilman Street • Live Tracks • Bowling Bowling Bowling Parking Parking • Foot în Mouth • Tune în, Tokyo... • Bullet în a Bible DVD-uri: Internațional Supervideos! • Riding în Vans
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
R." • "Geek Stink Breath" • "Stuck with Me" • "Brain Stew"/"Jaded" • "Walking Contradiction" • "Hitchin' a Ride" • "Good Riddance (Time of Your Life)" • "Redundant" • "Nice Guys Finish Last" • "Minority" • "Warning" • "Waiting" • "Macy's Day Parade" • "Poprocks & Coke" • "I Fought the Law" • "American Idiot" • "Shoplifter" • "Boulevard of Broken Dreams" • "Holiday" • "Wake Me Up When September Ends" • "Jesus of Suburbia" • "The Saints Are Coming" • "Working Class Hero" • "The Simpsons Theme"
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
în fazele eliminatorii în care au întâlnit pe Inter Milano. Villa a marcat un gol din lovitură liberă în primul joc în deplasare, un fundaș al Interului plângându-se că Villa „ne-a făcut de unul singur să părem niște idioți”. Valencia s-a calificat în sferturile de finală unde a întâlnit pe Chelsea. Villa a jucat în ambele meciuri, dar nu a înscris. Valencia a fost eliminată de echipa londoneză cu scorul general de 3-2. În octombrie 2006 a fost
David Villa () [Corola-website/Science/312786_a_314115]
-
vizite în palatele lui Hangerli și pașei din Vidin. Spre deosebire de primul episod, filmul nu mai conține drame, ci doar peripeții. Mai grav e că, deși „de acțiune”, e înzestrat cu dialoguri de ambiție cripto-literară în care până și un nevolnic idiot domnesc se exprimă astfel: „Nu mi-e tată! În mine nu hărnicește sângele lui...” Remarcabilă, doar, prezența Olgăi Tudorache. Filmul a adus 5.300.000 de spectatori.”" Seria Haiducii ("Haiducii", "Răpirea fecioarelor" și "Răzbunarea haiducilor") a fost distinsă în 1971
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
dintre acestea au alți autori. Seinfeld a scris prefața la toată seria de cărți ale lui Ted L. Nancy "Letters from a Nut (Scrisori de la un nebun)" și deasemenea a cărții lui Ed Broth "Stories from a Moron (Poveștile unui idiot)". S-ar bănui că ambii autori ar fi doar pseudonime utilizate de către Seinfeld sau de către un prieten cunoscut acestuia. Nu a fost făcută niciodată publicitate nici unuia dintre autori, dar Seinfeld a prezentat mult în televiziune cărțile acestora. Pentru a promova
Jerry Seinfeld () [Corola-website/Science/305609_a_306938]
-
exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Personajul Gavrilescu este un profesor de pian ratat ce mimează o stare de intelectualitate prin referirea permanentă la colonelul Lawrence, al cărui
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]