1,774 matches
-
el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă a bivolului și noroiul agățat de firele rare de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte, aproape oprindu-se. Wilson sări pe o parte și el pe cealaltă, poticnindu-se când atinse pământul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
M-a învățat tata. Noi suntem din Lugdunum, iar tata a fost cel mai mare bucătar în slujba guvernatorului Galliei. — Crezi că nu mi s-a spus asta? Crezi oare că aș îngădui ca în bucătăria mea să intre un idiot care nu-i în stare nici să jumulească un fazan? Crezi că nu știu totul despre tine? Crezi că nu-i supraveghez personal pe cei care-mi pregătesc mâncarea? Atunci știi că sunt foarte priceput în ceea ce fac. — A, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sunt deja un bucătar nemaipomenit - zâmbi, calculând punctajul. Frumos joc... Dacă nu-ți iese Venus, câștig eu. Vitellius amestecă zarurile gânditor, evaluând jocul băiatului. — Dacă învingi tu, vei lucra pentru mine la bucătărie. Dacă înving eu, înseamnă că ești un idiot și voi pune pe unul dintre sclavii mei să-ți taie gâtul. — O să pui să-mi taie gâtul? Nu cred... Vei muri ca Nero. Dacă el, care era asemenea unui zeu, a murit din cauza unei lovituri de pumnal, poți muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a înfuriat populația obișnuită cu generozitatea lui Nero. Crede-mă, are puțini susținători. — Dar Africa? Nici legiunile din Africa nu vor fi de partea noastră - Vitellius se agită pe tricliniu. Adu-ți aminte că legatul legiunilor din Judaea e Vespasianus, idiotul ăla care adormea când Nero cânta din liră și-și recita poeziile. L-am cunoscut pe Vespasianus și știu că mă disprețuiește. Iar în Africa are multă putere. — Africa e departe. — Vespasianus are o înțelegere cu legiunile din Pannonia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strige numele lui Salix. „Bani“, se gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armatei noastre. N-am reușit să aflu cauza, se spune că invidia... Dar Annius Gallus, Suetonius Paulinus, Spurinna și chiar Marius Celsus au fost înlăturați din fruntea armatei din porunca împăratului și au fost înlocuiți de fratele lui, Titianus. — Titianus? Idiotul ăla! - Antonius lovi din nou cu pumnul în masă. Nu știe nimic despre război. Otho a mai făcut o greșeală tragică. — Împăratul nostru părea că nu-și dă seama că Flavius Valens ocupase Ticinum, cu mai bine de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lipit de umăr și de șold. Instructorul trase de frânghie și scutul de antrenament înaintă repede spre luptător, care nu avu timp să se apere și se prăbuși la pământ, cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sica spre cer. Flamma întinse brațul drept în față, cu pollex versus. Își cerea moartea. Publicul se ridică în picioare, cuprins de admirație. Toți începură să strige: Missus, missus! — Am scăpat, murmură Flamma, aruncându-i o privire batjocoritoare lui Valerius. Idiotule, am scăpat, vezi? Valerius nu răspunse. Se întoarse spre pulvinar. Prin fantele coifului îl văzu pe Vitellius aplecându-se peste balustradă și întinzând mâna, cu degetul mare îndreptat în față. Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că au fost trimiși de Vitellius în persoană? Titus îi duse un cal lui Antonius și vru să-l ajute să urce în șa; se dădu un pas în lături când acesta îl refuză. Am căzut în capcană ca niște idioți, spuse Antonius apucând frâul. Veșmintele îi erau îmbibate de sânge. Se uită la Errius. — Acum înțeleg de ce calul tău era atât de neliniștit. El a simțit prezența dușmanilor, dar noi nu. Începură să coboare dealul. Errius ducea de frâu calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
disprețuitor. Numai că împăratul nu vrea ca noi doi să luptăm. N-ai aflat asta? — Ești fratele legatului Antonius Primus. Trebuie să ai tu vreo recomandare... Eu te-aș învinge în câteva mișcări, te-aș zdrobi... — Ce recomandare? Ești un idiot! Un mirmilon se ridică de la masă, goli cupa de vin și se apropie de ei. — Skorpius, încă n-ai aflat că Antonius Primus e legatul flavienilor și dușmanul împăratului? Nu știi că flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut-o, dar i-am văzut pe idioții care dau fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erați cu mustață iar pe viu arătați mult mai ras. P. Doamnă, dumneata declari un deces? F. Mai rău. O crimă! P. Și unde ziceai că-i defunctu’? F. Sub un stâlp. Să vă arăt. P Nu-i cazul. Orice idiot știe ce-i ăla un stâlp!...Ce fel de stâlp?! F. Electric. P. Aha. S-o fi electrocutat. F Nu, domnule Polițist, că mai era unul cu el care acum nu mai e. P. Au fost doi stâlpi? F Stâlpi nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de a recrea gîndirea unui om constă În a-i reconstitui biblioteca.” Marguerite Yourcenar. Sau În a-i citi cărțile pe care-ar fi vrut să le scrie. Înghesuite-n cele două corpuri de bibliotecă imitînd lemnul: Pendulul lui Foucault. Idiotul. Ulise. Al lui Joyce, nu al lui Homer. Bila vrăjită. Moarte pe credit. Secretul pădurii bătrîne. Trilogia New York-ului. Colecționarul. Schimb de dame. Toate cărțile lui Faulkner, minus ultima. Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka integral, O zi din după-amiaza lumii, Marile speranțe, Trei camarazi, Fabrica de absolut, Alergia, ZÎtul, Baltagul, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sectanții, Amadeus, Banchetul idioților, Trenul de noapte, Orbirea, Despre eroi și morminte, Douăsprezece scaune, Cei șapte samurai, Bouvard și Pcuchet, Ghimpl netotul nu, Între acte, Eclipsa, Manualul inchizitorilor, Ultima comandă. Ar mai fi vreo 49. În afara celor de care nu-mi amintesc și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
importanță lucrurilor gingașe fiindcă desuete, regulilor de circulație pe potecuța meditației, instrucțiunilor de folosire a scoarței cerebrale alături de modul de utilizare a mecanismelor aferente, stărilor, nuanțelor, norilor, problemelor legate de sfera cea mai personală a fiecăruia dintre noi, oricît de idiot, microscopicelor noastre probleme zilnice, cînd celelalte sînt atît de mari, de mondiale, cum să te mai uiți, cum să mai răbdare să cauți să-nțelegi ce se petrece În sufletul unui singur om, ce mai gîndește, ce mai visează, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tbc-ul, epilepsia, hernia din tinerețe, hemoroizii, amanta. Nimeni nu poate ignora realitatea artistului. Cu scrisorile lui disperate către prieteni iluștri, către guvern, către Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu. HOMER LA CINEMA Odiseea lui Koncealovski este o grandioasă operă de popularizare pentru idioți Într-o ecranizare „plină de fast”. Fast food, ecranizarea celei mai grandioase epopei a lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stradă, de exemplu poți să te Înțepi.” Îndeosebi dacă te plimbi cu o mașină de cusut În brațe, noaptea. CÎt și ziua. Voyage au bout de la nuit. Așa mai trece-un an. „Ziarele sînt hrana Întregii populații; scrise de niște idioți, sînt citite de alți idioți.” Eugen Ionescu. SÎnt un dublu idiot. Așa că m-apuc iar să citesc presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te Înțepi.” Îndeosebi dacă te plimbi cu o mașină de cusut În brațe, noaptea. CÎt și ziua. Voyage au bout de la nuit. Așa mai trece-un an. „Ziarele sînt hrana Întregii populații; scrise de niște idioți, sînt citite de alți idioți.” Eugen Ionescu. SÎnt un dublu idiot. Așa că m-apuc iar să citesc presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Dunăre, nu a deranjat pe nimeni, nu a stîrnit nici un interes, comentariu, pare așadar normală. Faptul că un popor căruia i-a rămas ca singură trăsătură de apărare doar umorul - prin care mai amendează cu cîte un leu drumul idioților spre cupola siciliană - nu mai pune la zid o asemenea stupefiantă planare-n bezna minții este un semn de comă. De-aia e și grevă la metrou. Ieșim astfel la suprafață, lumea a devenit extrem de lentă, obositoare, mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-are motiv să se Înduioșeze, să plîngi În fața unor cîrnați nu-i un semn de spiritualitate, chiar dacă-s foarte mari, ar putea fi dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
excelentă a romanului rusesc postmodern. Oricare ar fi adevărul, zice Olga, această carte aduce multă satisfacție cititorilor, fiind una dintre cele mai renumite apariții din beletristica rusă. Deloc surprinzător, doar toată planeta se uită la telenovele și fotbal cerebral, Planeta Idioților fiind numele de cod sub care e cunoscută În univers. Acum să vedem mostra excelentă a romanului rusesc, avînd În vedere că este jurnal. Chiar de la al doilea paragraf, devine limpede că Pușkin l-a scris: „...Pizda va trona fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orgasmului, care-n epoca la care a fost adunată cartea se numeau de aur, cînd macaralele rîdeau În soare. Din prefață, autoarea ne atrage atenția că a insistat să nu fie schimbat limbajul direct, lăsîndu-l exact așa cum l-au folosit idioții, numai că și dînsa face apel la franchețe, de pildă: „Doamne. Domni. Pizde. Pule”. Italicele ei. CÎnd le văd În alăturarea aceasta misterios-dostoievskiană, mă Înfior ca un domn. Teza cărții susține că iubirea bărbaților pentru femei este plină de mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o Întrebare pe care am părăsit-o de ceva vreme. Ce Înseamnă fenomenul Coelho? Un lucru trist, o superficialitate oarecare transformată Într-o superficialitate planetară? R.P. Am vorbit puțin mai Înainte despre publicul care contează numeric. Despre cît e de idiot. Însă nu mi se pare prea inteligent nici să-l numești pe Coelho un rebut, un gunoi literar. Am auzit asemenea cuvinte. Și cînd se fac comparații Între Coelho și marii scriitori, se menționează Întotdeauna faptul că ăștia mari n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de nu se poate. Ar fi fost mai bine să mergem direct În oraș. SĂ nu mai așteptăm.“ — Domnu’ Harry, spuse negrul. Îmi pare rău că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum un bărbat poate vedea deodată clar cît de prostesc e să mori Într-un atac eșuat. SĂ vezi deodată lucrurile la fel de clar și de corect cum le vezi Înainte să mori. SĂ vezi cît de fărĂ rost, cît de idiot e războiu’ Ăsta, cum arată totul de fapt și să te Întorci pur și simplu și să pleci, așa cum făcuse francezul. S-ar putea să fi plecat nu din lașitate, ci pentru că văzuse prea limpede. Știuse deodată că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]