3,687 matches
-
Heidegger, neobișnuitul: "Muritorii locuiesc în măsura în care îi așteaptă pe divini ca divini. Sperând, ei le oferă nesperatul. Stau în așteptarea semnelor sosirii lor și nu se înșeală asupra emblemelor absenței lor. Nu-și fac zeii lor și nu se dedau cultului idolilor. Chiar în nemântuire, ei mai așteaptă încă mântuirea ce le-a fost retrasă" (Originea operei de artă). Ce forțe patologice ne opresc să scriem viața prin intermediul viselor? Doar cei ce le controlează demențiala stare, antinormalul, pot să o facă. "Nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu, chiar și atunci când El tace. Legătura necesar transcendentă apare foarte clar în toate formele religioase care ne înconjoară. Ilie în carul lui de foc împrăștie fulgere și tunete în iulie. Creștinii l-au transformat în sfânt recuperând, astfel, un idol vechi de care niciun popor nu-l poate uita și pe care-l sărbătorim pe 20 iulie. Ilie întrupează frica omului primitiv, dar și a celui de mai târziu, de focul venit din cer și de care nu se putea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
România și Europa. Acumularea decalajelor economice 1500-2010, Editura Polirom, Iași, 2010. Murgu, N.; Isărescu, M., Aurul - mit și realitate, Editura Junimea, Iași, 1981. Nicolas Taleb, N., Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului, Editura Curtea Veche, București, 2010. Nietzsche, Fr., Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012. Nietzsche, Fr., Așa grăit-a Zarathustra, Editura Humanitas, București, 2012. Nozick, R., Anarhie, stat și utopie, Editura Humanitas, București,1997. Ortega y Gasset, J., Omul și mulțimea, Editura Humanitas, București, 2001. Ortega y Gasset, J., Revolta
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a celor privilegiați, a excepțiilor fericite. Speciile nu se dezvoltă într-o stare de desăvârșire: cei slabi ajung tot mereu să-i domine pe cei puternici - asta din pricină că ei reprezintă numărul mare, că sunt și mai deștepți...". Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012, p. 87. 134 "Este interesat să contemplăm malul unei ape, acoperit cu numeroase plante de diferite specii, cu păsări cântând în tufișuri, cu numeroase insecte zburând prin aer, ori cu viermi târându-se pe pământul umed
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze de cultul idolilor. Idolul consemnează divinul plecând de la privirea umană; el reprezintă un nivel inferior al divinului. Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
revelare a semnificațiilor frumosului în ipostazele variate ale artei. Capitolul propedeutic despre arta ca reuniune de simboluri, prin conceptualizarea unor termeni ce țin de vocabularul simbolisticii religioase: simbol, analogie, anagogie - desigur, s-ar putea adăuga mulți alți termeni: semn, icoană, idol, alegorie, imagine, mit etc -, valorifică întregul tezaur al tradiției Părinților Bisericii, punând un accent deosebit pe sublimarea profunzimii simbolice a artei religioase. Poate autorul ar fi trebuit aici să se aplece mai mult asupra definirii unei problematici noționale compozite, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care își arogă sarcina imposibilă de a exprima caracterul "indicibil" al Unicului: Dumnezeu, dar și surogatele sale filozofice, precum Spiritul lui Hegel sau Omul lui Feuerbach, și de asemenea valorile și idealurile răsuflate ale retoricii politice. Până la urmă, acestea reprezintă idolii și simulacrele care produc oameni-sclavi și supuși, răpindu-i Eului curajul de a fi "el însuși". Unicul nu tolerează uzurpatori ai dreptului său inalienabil la autodeterminare. În acest sens, la începutul operei sale, Stirner își prezintă în chip de emblemă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum este, consideră că nu ar trebui să existe și, de la lumea așa cum ar trebui să fie, consideră că nu există"95. Într-un scurt text inserat în Amurgul idolilor (Götzendämmerung, 1888) și intitulat " Cum a ajuns în sfârșit "lumea adevărată" o fabulă", Nietzsche oferă o sinteză lămuritoare a istoriei nihilism-platonismului în șase capitole. Să le trecem concis în revistă. • Lumea adevărată, accesibilă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos el
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
declinul a tot ceea ce Severino numește valorile "imuabile" ale Occidentului. Acestea sunt figurile, formele, idealurile și valorile prin intermediul cărora gândirea occidentală încearcă să captureze și să stabilizeze devenirea în complexitatea sa imprevizibilă. Timpul implică în concluzie căderea tuturor zeilor și idolilor produși de istorie: Dumnezeul creștinismului ca și zeii altor religii, organizarea capitalistă a muncii, ca și marxismul, diferitele forme ale gândirii filozofice de la Platon la Husserl. Iar declinul valorilor imuabile nu este numai un proces de tip sociologico-cultural, ci își
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1988. Citatele din această ediție sunt date indicând cu numere romane volumele, și cu arabe, paginile. Când este necesar, se indică de asemenea și numărul fragmentului. Știința voioasă, ediția a II-a, traducere de Liana Micescu, Humanitas, București, 2006. Amurgul idolilor, ediția a III-a, traducere de Alexandru Al. Șahighian, Humanitas, București, 2007. Cazul Wagner, ediție revăzută, traducere de Alexandru Leahu, Humanitas, București, 2004. Ecce homo, traducere de Liana Micescu (ed.), Centaurus SRL, București, 1991. Dincolo de bine și de rău, traducere
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Sämtliche Werke, op. cit., III, p. 573. 91 Sämtliche Werke, op. cit., VIII, II, p. 12. 92 Idem, VIII, II, pp. 266-267. 93 Idem, VIII, II, pp. 393-394. 94 Ibidem, VIII, II, p. 265. 95 Ibid., VIII, II, p. 26. 96 Amurgul idolilor, traducere de Alexandru Al. Șahighian, Humanitas, București 2007 (ediția a III-a), 1, p. 37; în ediția italiană, Sämtliche Werke, op. cit., VI, III, p. 75. 97 Idem, III, 2, p. 37; în ediția italiană, VI, III, p. 75. 98 Idem
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach, Lucrețiu atacă religia în fundamentul ei, caută să afle ce anume o constituie și dezvăluie motivele pentru care oamenii își făuresc idoli, li se închină, se înstrăinează de ei înșiși și sfârșesc prin a-și pune soarta în mâinile preoților, ale unui cler care utilizează fără rușine credința și pioșenia ca pe niște ocazii de a-și asigura o dominație asupra trupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
altercații. Cînd viața nu le-a fost curmată în mod violent, au fost mutați în alte locații, pentru a li se stinge faima. În locul lor au rămas amintirile. Cîteva zile, lipsa lor a fost dureros resimțită, după care au devenit idoli, iar faptul că unii din cei rămași i-au cunoscut i-a urcat mai sus cu o treaptă în ierarhia neoficială a valorilor, dîndu-le ascendent asupra celorlalți. Treburile și evenimentele zilnice i-au aruncat apoi în uitare. Pentru a-și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
die Kindertaufe geübt?, în care aduce probe documentare care arată că spre sfârșitul veacului I a. Chr., iudeii au ajuns la ideea că păgânii sunt „prihăniți” nu numai din punct de vedere cultic - ca unii care se închinau „făpturii”, adică idolilor și nu Făcătorului a toate, ci și personal, fiecare în parte. De aceea, atunci când erau acceptați în rândurile prozeliților, ei erau supuși unui dublu ritual: circumciziunea, care spăla necurăția obștească, cultică, a păgânilor și botezul, baia de curățire care spăla
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Antipa își dovedește darul de prezicător al morții. Pe rând, diverși locuitori ai orașului, ba chiar și unii dintre convivi decedează la data anunțată de el. Istoria se termină tragic. Părându-i-se că Antipa, din care își făcuse un idol, nu e la înălțimea așteptărilor lui, Anghel, un iluminat de focul iadului, îl ucide. În legătură cu cele „două zile”, s-a vorbit ca despre doi versanți opuși, domestica și infernalia, care n-ar comunica între ei. La o primă vedere, lucrurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
nimic nu s-a schimbat, că timpul scurs între mine, cel de la 15 ani - când, în fiecare dimineață, ieșeam în curte și săream gardul pe stadionul "Progresul" din Cotroceni unde alergam șapte ture de stadion (3 km!), animat de imaginea idolului meu sportiv de atunci, alergătorul de fond Emil Zatopek - și eu, cel de acum, nu are asupra mea niciun efect (G. Liiceanu, Ușa interzisă). În astfel de contexte, sensul pregnant al prepoziției dintre sau între este circumstanțial (în speță, locativ
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
știință. Aflată în slujba omului, ca nu poate eluda misterul acestuia. De aici deschiderea teologică a economiei. Deja marile firme sau asociații de firme și-au constituit și departamente de teologie. Banii născători de bani exercită o fascinație similară vechilor idoli. Acesta este pericolul: căderea într-o idolatrie perdantă, slujirea falșilor zei ai modernității și aparenta libertate și bunăstare oferită de aceștia. Noul Avraam trebuie să-și înceapă "aventura": să-și părăsească "țara", "familia" și vechii săi dumnezei, pentru a porni
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Sufletul nu mai știe calea, nu mai aude chemarea, bruiat de tot felul de preocupări și dorințe secundare. Omul își făurește tot felul de zei falși, lipsiți de viață și-i proslăvește mai apoi cu mare fervoare. Progresul a devenit idolul sfînt căruia știința modernă i-a dedicat multe evanghelii în încercarea fadă de a ne inventa viitorul. Gnosticismul este, în același timp, foarte vechi și foarte contemporan, vital. Anumite similarități între epoca noastră și cea alexandrină din urmă cu 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente neognostice, dar nu credem într-o astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și speranța lor neclintită în mîntuire, în schimb găsim o mulțime de idoli la care lumea actuală se închină. Desigur, fiecare epocă își are idolii săi preferați. A noastră pare să prefere progresul și liturghia sa seculară. Progresismul și umanismul au devenit obsesii ale timpurilor noastre, care produc schimbări pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și speranța lor neclintită în mîntuire, în schimb găsim o mulțime de idoli la care lumea actuală se închină. Desigur, fiecare epocă își are idolii săi preferați. A noastră pare să prefere progresul și liturghia sa seculară. Progresismul și umanismul au devenit obsesii ale timpurilor noastre, care produc schimbări pe care nimeni nu știe cum le va mai putea controla și ale căror consecințe pot
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
amploare pe mulți dintre predecesorii și contemporanii săi. Era totuși, ca orice geniu, contradictoriu. Ar fi putut, fără îndoială, să depășească behaviorismul care-i domina epoca. Dar nu a făcut-o. S-a închinat, de-a lungul întregii cariere, aceluiași idol învechit: „schema S-R”. Rămâne misterios acest atașament habotnic al unui psiholog posesor a ceea ce americanii numesc a brilliant mind. 2.2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2.2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" Baza teoriei este „legea învățării prin contiguitate” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
actele de comerț efectuate Între indivizi, stabilind un referențial comportamental, susținut de principiile etice și morale ale vremurilor respective. Raportându-ne la morala creștină, În textul Noului Testament este condamnată asiduu lăcomia de bani, văzută ca păcat al Închinării la idoli (Noul Testament, Efeseni, capitolul V, versetul 5ă, iar iubirea de argint este considerată rădăcina tuturor relelor (Noul Testament, Timotei, capitolul VI, versetul 10ă. Manifestându-se În toate etapele dezvoltării societății omenești, de la sclavagism, colonialism, Războiul Rece și până În zilele noastre, conceptul de
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
mod rechizitorial și cinic, o revizuire a ierarhiei valorilor clasice ori contemporane, multe dintre ele fiind văzute ca piedici în afirmarea unei noi spiritualități. Prin prisma autenticității date de experiență (de trăire) și a vitalismului energetic, I., în numele „generației cu idolii uciși”, reține ca modele de creativitate activă, „substanțialistă”, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta și respinge pe E. Lovinescu pentru relativism estetic, pe M. Dragomirescu pentru estetism, pe G. Ibrăileanu pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
7, feroce, ineficace, locvace, motrice, perspicace, precoce, propice, veloce, vivace. Majoritatea acestor adjective sunt apreciative, cu topica variabilă. Atunci când apar în antepoziție, ele accepta articolul hotărât (atrocele război bacteriologic, eficacele receptor al baletului rusesc, facticele idealism beletrist, tânărul și fericele idol, ferocele răpitor, ineficacele mijlocaș, locvacele volumașe de versuri, perspicacele autor, precocele om de afaceri, velocele atacant, vivacele tablou al splendorilor naturii), ceea ce permite variația formei adjectivului. Și în postpoziție se constată tendința de regularizare a clasei, după modelul mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]