6,525 matches
-
studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste, exersîndu-se în compoziții cu "casa memorială din Scornicești" și cu alte plaiuri de baladă, survolate, ca un satelit de informații, de același și același coțofănoi omniprezent. Iată că n-a fost glumă. Unul din probii artiști restauratori ai Muzeului ieșean ne semnalează, oferind detalii, că opere unice, de patrimoniu, picturi de Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza au avut de suferit cu ocazia obraznicei lăbărțări a pictorului-activist în sălile-tabu ale Muzeului. Urmarea? Una tristă. Coțofănoiul ministerial și-a făcut numărul "în provincie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce ți-a venit? se poate mira celălalt ego, interogativul prin excelență, stînd pitit în cine știe ce ventricul subversiv. Simplu: umblînd prin hîrțoagele uitate sub scheletul șevaletului, dau de ziar și descopăr, pe o, oho! juma' de pagină, textul numit Interregionala ieșeană 1962. Și semnat de... de nici mai mult, nici mai puțin, de Ion Frunzetti. Vă dați seama: redescoperirea unui text de Frunzetti, hiperinteligentul care a stat în preajma unor Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Acterienilor, cel care, în anii de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel calamburgiu notoriu în particular, dar care, în textele... critice atingea culmi de tristețe propagandistică. Să las însă cele două spirite să se odihnească în pace și să spicui din cronica plastică din 1962 ceva titluri de picturi și sculpturi ieșene. E stupefiant cum un condei ca al lui Frunzetti se putea preta la lucrarea unui pogon de text, aducînd mai degrabă cu o blindată dare de seamă a filialei artiștilor către comitetul județean. Dar de ce să nu recunosc, mde, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o lecție de istorie. Una nebănuită. Pînă ieri, alaltăieri. Nichita Danilov face anchete de artă pentru Monitorul împreună cu Alexandr, drăgălașul său puști de grădiniță. Îi primesc în atelier și fratele Nichita intră direct în subiect: ce părere am despre " Salonul ieșean de toamnă" de la Victoria? Ce părere să am? Proastă. Nu numai despre saloanele ieșene, ci și despre cele bucureștene. În general, despre saloane. Așa cum sînt concepute ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artă pentru Monitorul împreună cu Alexandr, drăgălașul său puști de grădiniță. Îi primesc în atelier și fratele Nichita intră direct în subiect: ce părere am despre " Salonul ieșean de toamnă" de la Victoria? Ce părere să am? Proastă. Nu numai despre saloanele ieșene, ci și despre cele bucureștene. În general, despre saloane. Așa cum sînt concepute ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe bănuți, cum erau în "epoca de aur". Formale, formale, dar frații lucrau serios pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ger, să i se deschidă. Blocul de vis-à-vis. Îl urmăresc, un timp, de la fereastră, și-ncepe să mi se facă milă. Iau telefonul și sun. La capătul fiului, o voce inconfundabilă: doamna Victoria Herghelegiu, fostă prim-solistă a Operei ieșene: mii de mulțumiri. Chiar și la telefon, timbrul strălucitor nu-și pierde din farmecul care a pasionat cîteva generații de spectatori. O Traviată în iarnă. Oricît de ingenioasă ar fi speculația lui Ted Anton recentul exeget al lui Ioan Petru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceeași persoană, rezultînd structuri excepționale. (Referirea la două din cazuri stă sub semnul admirației totale, nefiind vorba, nicicum, de conotații măcar vag peiorative; al treilea caz, privindu-mă, autoadmirația ar părea, evident, deplasată.) Așadar: Craiu și Boușcă, vîrfuri ale picturii ieșene, personaje extrem de originale, ani și ani, cît au trăit, ne-au pasionat cu mirifica lor producție, putînd fi regăsiți, acum, în Muzeul cu piese emblematice. Ei bine, nimic din cele două opere nu poate (nici măcar vag) sugera că zămislitorii lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
magiștri, frecventatorul expozițiilor, în cazul meu, străin deci de datele unor atari biografii periodic bulversate, acest vizitator, acest frecventator, va descoperi doar unda de lumină inefabilă ce marchează, inimitabil, unicitatea. Datele se modifică în cazul unui alt vîrf al picturii ieșene, Dan Hatmanu. Afirmîndu-se ca exponent al unui realism robust, cu soluții ce-l exacerbează curajos, discipolul lui Corneliu Baba își modifică brusc și radical viziunea, recurgînd la arsenalul suprarealist, care, de altfel, îi și mărește considerabil cota de interes și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bucălați pe lîngă demonul ăsta răzvrătit, dragul meu semen întru pictură. Mă uit la pînză, mă uit la fața lui. Întreb: te doare ceva? Nu, sînt pur și simplu fericit. 3 iulie Cînd, prin anii șaizeci, în plin stalinism, pictorul ieșean de mare onestitate întreba șoptit, în dreapta și-n stînga: ce se mai pictează, dragă? deruta celui care ucenicise în Parisul tuturor nebuniilor artei numea, de fapt, cu tragism, teroarea ideologică la care era supusă (și) pictura, numea imposibilitatea acesteia de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mare onest precum cel ce care întreba dezorientat: ce se mai pictează, dragă? găsise răspunsul: în confecționarea unei compoziții cu... sistematizarea iazului de la Ciric. "Compoziție cu temă", cum ar veni. Puzderie din acestea și în mapa unui alt mare "liric" ieșean, mapă cu "activitate", cum era prezentată trepădușilor activiști de către mama pictorului, fostă boieroaică, speriată, alături de fiul mult dotat, de insolenta presiune propagandistică. Mapă cu exerciții cam pe aceeași temă: fabrica de frînghii din vecinătate. Acestea toate aici, în zona blajină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bine făcuți, într-un fel de costumație aparte, foarte sobră, extrem de afabili, în "interesul" lor de a cunoaște lume. Îi observasem și pe stradă, dîndu-mi seama că dorința lor de a sta de vorbă (într-o românească proaspăt învățată), cu ieșenii, era motivată aveam s-o știu chiar de la ei de misiunea spirituală în care se aflau. Nu voi divulga această misiune, rimînd de altfel cu hormonii viteziștilor, nici nu are importanță din unghiul celor notate acum, aici. Ceea ce mi-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumii? Așa că, vă dați seama între ce nicovală și ciocan m-am aflat înainte de-a pune piciorul pe scara vagonului! Și-atunci, pînă la scara vagonului, mi-am zis să mai trec prin cele bătute locuri, pe la cei hîrșiți ieșeni cu care, de obicei, mai pun țara la cale. Simțeam nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici măcar din insolitul că pictorița își prezintă lucrările la Baia turcească, ci... ci... din întoarcerea bruscă a timpului înapoi, în anii cînd Baia turcească era, mai mult decît un feredeu, era o... instituție. Ca atîtea altele: Farmacia, Tribunalul, Primăria. Cîți ieșeni, mai ales după război, aveau baie în casă! (blocurile-silozuri, cu căzile aferente, nu se construiseră încă). Oricum, fost burghez sau actual proletar, o dată pe săptămînă, apelai la numita instituție, îți spălai corpul și, astfel, erai demn de a te socoti
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și paiul canotierei. Nimic. Nici o modificare. E ca acum treizeci, patruzeci de ani, cînd era teribil de arătos (și-acum, la optzeci, oho!...): fotografia lui făcea, ea însăși, competitivă vitrina studioului fotografic de pe... cum dracu se numea străduța cocheta, pariziana, ieșeana străduță ceva cu ov, nume dat de kominterniștii locali, Kakov, Pullov, Dimitrov... așa ceva, pentru că acum, pe locul acela e ditamai mastodontul cu zece etaje, tot de tovi ridicat, trecerea lui pe Lăpușneanu era spectacol vivant, aceeași pălărie, pălăria asta, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convingînd mai ales prin veridicitatea ei... regizată! Și pentru că veni vorba de regie... Mergeți, rogu-vă, luați trenul și veniți să vedeți electrocutante trupuri goale de fete și băieți într-o crispantă, dar convingătoare piesă, aflată acum în repertoriul Naționalului ieșean: Roberto Zucco (ce dulce sună, nu?). Veți realiza că dincolo de provocările regizorale ale momentului, atît de la modă, în cazul de față, singura... ținută obligatorie e chiar cea propusă de ne...rușinosul regizor canadian. 9 decembrie Milița Petrașcu, cea care ucenicise
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de silă, în timp ce, dincolo de fereastră, continuă să explodeze petarde. Deși termenul impus folosirii lor a expirat. Aș fi putut "sări", ca și în alți ani, peste această "nevinovată" defulare colectivă (un fleac! ar zice unii), dar ce-am trăit noi ieșenii în zilele premergătoare sărbătorilor și mai ales de Revelion depășește obișnuita noastră toleranță și se așază într-o stare de-acum îngrijorătoare: o întreagă generație crudă, care vine din urmă, se află, în prezent, sub semnul primitivismului și al agresivității
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mi-am confecționat în ultimii zece ani un dezabuzat hobby mediatic din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și fumînd. Și dialogînd. Cu cine? Și, mai ales, despre ce? În anii crunți, cînd tot locul era înțesat de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau? Subiecte nu găsea sagacele Mărgărit, preferatul lui Călinescu, în perioada lui ieșeană? Boema locului, încă autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decît poanta mea, cultă foc într-o gazetărie atît de...! Am fost, pentru prima dată, invitat la masa lui și stimat pururea. Doi. (reluat, reluat...) În același restaurant la aceeași masă, Mărgărit și... societatea. Printre comeseni, un notoriu al plasticii ieșene de-atunci, cu școală veche de belle-arte, dar cu apucături noi, extrem de fotogenice în ochii activiștilor, peisagii cu blocuri heirupiste, despre care parșivul Frunzetti spusese cîndva că sînt, în pictura comeseanului, calupuri, sau cantalupuri, sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el prezent de curînd pe podiumul ieșean. Revenind periodic la Iași, acolo unde începuse, cu șaptezeci de ani în urmă, zborul său în lumea largă. Revenind și aducînd cu el marea muzică, dar și gluma. Într-o precedentă apariție, aflat în cabinetul directorului Filarmonicii, cu doar două-trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum? Țara arde și baba se piaptănă. Păi, chiar de aia: din cînd în cînd, chiar dacă țara arde, baba să se pieptene... Pam, pam. 5 mai La Veneția, birjar! Așa trebuie să fi sunat (către scapetul de pe capra trăsurii) comanda ieșeanului cu țilindru și ghetre, doritor să ajungă în mahalaua smîrcoasă a tîrgului, botezată... Veneția. Ehe, ce vremuri! Acu? Ies, flamboiat, în urbe, să spun că formidabil! plec la Veneția. Chiar la Veneția. Aaa, la Veneția, îmi zice unu', am fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe scara avionului, vă cer favoarea de a-mi acorda, pentru două săptămîni, calitatea de ambasador al dumneavoastră cei mari iubitori de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar și de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco, întins desculț pe dalele veșniciei, te împacă măreț cu tine însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui), două scăunele albe și geanta burdușită cu ustensile. Ce face chipeșul? Tatuaje. Tatuaggi. Mai tot timpul, pe unul din scaune se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]