14,062 matches
-
-o. Sau locul ăsta pe care parcă l-aș cunoaște dintotdeauna. Și aparatul... Din nou aparatul ăsta de fotografiat. Ce poate fi oare mai concret decât acest aparat "Leica", ce pare să confirme continuitatea între real și fantastic ? Nu pot ignora că imaginile imortalizate pe pelicula lui mi-au ghidat pașii până aici." Ziua a treia Nu am mâncat nimic mai bun în viața mea, dar habar nu am ce-a fost. O cremă cu gust fin. De vanilie ? De floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șef și unic Gerhard Bosch, nu a fost ușoară dar, îngrădită de spiritul de disciplină impus de el, ar fi fost suportabilă pentru toți, pentru că ne făcea să respectăm viața și să învățăm sumedenie de lucruri. Am fi putut uneori ignora că suntem deținuți dacă închisoarea nu ne-ar fi reamintit în permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de înmugurirea feminității copilei mele !" Speram, dar de fapt o voce interioară îmi spunea că tentația asta se produsese încă de atunci, de când cei doi îl ridicaseră pe Vasili. Intuisem avertismentul otrăvit dat de pachetul legat cu fundă roz, dar ignorasem că cei care făcuseră acest cadou nu aveau nici suflet, nici Dumnezeu. După doar câteva minute, care mi-au părut nemaipomenit de lungi, m-au invitat și pe mine în birou și mi-au spus că o vor lua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mi-e frică de refuzul tău... Și totuși... În noaptea asta o poți chema și pe mama, și pe Isidora ? Am ezitat până acum să o chem vreodată. Și mă încearcă o ezitare și acum. Mă simt vinovată față de Isidora. Ignor ce a știut, dar desigur a simțit prezența unei alte femei în viața bărbatului pe care îl iubea, cu care se legaseră să împartă bune și rele. Nu o poți chema în numele meu ? O să încerc, o să încerc... Dar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fiecare dintre nuvele [...] este una dintre laturile cele mai puternice ale prozei" sale. Deși nu este domeniul său predilect de referință, Emanoil Rei nu rămâne insensibil la partea nealterată a vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
madam Grecu să-mi inițieze băiatul în problemele de sex, că i-a venit vremea, îi zic. Și ea îmi răspunde că e angajata unei instituții a statului și nicidecum a vreunui bordel clandestin. Iar acum, mă sfidează și mă ignoră. Trebușoară simplă, șefu'! Te costă numai două ciubucuri pe care le vei dirija către mine!.. În două săptămâni ți-o zbor din unitate cu tinichea de hermafrodită. Dar, deocamdată, păsuiește-mă să studiez și să analizez cazul că am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lume muzicală, nu numai pentru că nu era cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun doar pentru exercitarea funcțiilor mângâietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rămânea decât să mi-o imaginez. Vântul bătea la înălțimea la care eram, la ultimul nivel al hotelului. Angi era frumos, înalt, suplu, tânăr. Femeile întorceau mereu capul după el, se țineau de el, îi făceau curte, însă el le ignora. Nu avea ochi decât pentru mine. Și eu știam că, atunci când se duce în camera vecină de hotel, este singur și eu ocup singură loc în inima lui. Acum soarele își dăruia cu veselie și dezinvoltură căldura. Acum simțeai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta impecabilă și talentul meu constau în felul în care mă iubeam. Eram ca o lebădă care se privește încet, discret, și atunci când o face îi ignoră pe ceilalți, și e numai ea, singură cu toată iubirea ce își poartă. Se privește pe sine de parcă s-ar uita în oglindă, și se vede în felul său anume. Când zboară se privește pe sine în văzduh, puritatea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi ajungeau. Ambele perechi erau, separat, demne de milă. Poate de aceea se ascundeau în fastul petrecerilor, după frivolități ce îi lăsau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sunt îngrijorat. E din cauza tipului ăluia care te-a căutat alaltăieri? Hai, Dorule, vino și discută cu mine. Nu-fi stă în fire să lipsești atât de la servici! Avem nevoie de tine. Știu că mă asculți... O.K., Doru, nu mă ignora... Ridică receptorul și scapă-mă de toate situațiile în care m-ai băgat. Pe aici sunt toți înnebuniți, te caută. Ești mina lor de aur. Dar mai există și cei care suntem îngrijorați: eu, Elena, Măria, Alin. La club nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cunoscut numai pe părinți. Au fost nevoiți să plece și să rămână în Suedia. Restul familiei mele trăia unită în Norvegia pe undeva. Îmi pare râu. Familia mea a fost întotdeauna unită. O familie mare, cu tradiții. În timp ce el povestea, ignorând amănuntele prea aberante, își amintea totul. Ca înainte de moarte. O, dar el nu-și simțea moartea aproape, oh, nu! Asta-1 seca la culme. Iubitoarea lui familie, mult râvnitul său cămin. Avusese o copilărie și o maturitatea într-o armonie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
diversitate umană(și materială ) care, în loc să se bucure de ea însăși încearcă, mânată de o frustrare pe care nu mi-o explic (țiganii care dau în cap altora , dar au pretenția de a fi respectați, când e alegerea oricui dacă ignoră cultura sau o adoptă) să schimbe lumea, fiecare în felul său. Avem democrația și legi ce garantează drepturile omului, dacă vrem să le aplicăm. Avem granițe și state. Și totuși cred că marea durere provine din lipsa de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dreptul înfiorător. În jurul mesei, complet detașată, dar cu o plăcere diabolică, respirând din tot pieptul, de nimicnicire, mă iau de o persoană mitocană, reprezentanta acelei categorii (Pink ) pentru că pot, aproape pe degeaba, dar cu ironie și cruzime, foarte inteligent (strategic ). Ignoră-mă cât vrei. Dar te asigur că, deși nu mă bagi în seamă, sunt cât se poate de prezentă. Îți place sau nu, eu am de spus ultimul cuvânt. * Am citit măi demult despre o carte (legată de Dianetică) despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lume a lor, a introdus absurdul. Noi știm că e ceva de aflat, avem conștiința lumii în care trăim în raport cu noi, dar nu am aflat încă. Am inventat atunci iubirea (vraja propriei persoane) pentru a ne crede veșnici și a ignora realitatea de care altfel nu am ști să scăpăm) . Nici existența nu a avut răspunsuri. Astfel s-a creat viața ca un mod necesar de a ști. Vii suntem doar noi. Dacă suntem invenția interesantă a existenței moarte în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
așa cum se stabilește. Însă pe drum, fără radio, fără nici o legătură cu Terra, izolați, singuri cu noi, încep crimele. Când ies din baie, la ușa mea e moartă Dana. Are gâtul tăiat. De atunci, toți mă acuză. Eu, în loc să-I ignor, îi pun la punct. Țip la ei, și-i ameninț. Și nu-i slăbesc din ochi. Revăd tot felul de filme de groază. Ce trebuie să fac? Să-mi controlez mintea să nu las pe nimeni să intre în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi indică unde să parcheze, mașini speciale, care fabrică gheață uscată, îi glazurează, printr-o simplă apăsare pe buton, sacoșele, protejându-i acele produse care trebuie să stea la rece. La benzinărie, șoferul nu știe cum să pornească pompa și ignoră până și poziția aperturii rezervorului, umplut tot timpul de unul dintre băieții de serviciu. La bancă, orice client este preluat de un funcționar chiar de la intrare, căruia îi explică problema. Acesta, serviabil, oferă sfaturi tehnice, privitoare mai ales la completarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în țările dezvoltate, uciderea semenilor. Există două contradicții frapante: pe de o parte, menținerea pedepsei cu moartea (cazul infamant al Statelor Unite), pe de altă parte, inițierea unor "războaie juste", menite a restabili echilibrul tulburat în chip "nedrept". George W. Bush ignoră, probabil, faptul că la originea neocruciadelor sale absurde din Afghanistan și din Irak stă strania și contestabila doctrină a lui justum bellum, expusă pe larg de Toma d'Aquino în Summa Theologiae și rafinată ulterior, printre alții, de Hugo Grotius
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la o întrunire oficială, în care rangul este dictat de poziția deținută de individ în cadrul ansamblului. Astfel, aparent banalul ambalaj devine, în ierarhizata societate extrem-orientală, o formă subtilă de manipulare socială, pe care lumea occidentală are tendința de a o ignora complet sau, cel mult, de a o expedia sub titulatura derizorie de "ornament". Desigur, japonezii au tendința de a se dirija reciproc prin politețe. Limba nepunându-le la dispoziție mecanismele brutale ale imprecației, niponii și-au inventat un soi de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri și nuanțe nepământene. Tanizaki a fost acuzat de naționalism. Masako, în vârstă de optsprezece ani, întinde mâna spre sticluța cu loțiune whitening și nu a auzit de no decât la școală. Ea ignoră, de altfel, și paginile în care Tanizaki susține că, niciodată, pielea japoneză, indiferent cât de albă, nu va putea dobândi aceeași calitate cu cea străină: "Erau acolo doamne japoneze care, în hainele lor de seară, nu erau cu nimic mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noroi și de cer, îngenunchiate sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unde o mai mare disciplină se practică în ordonarea realității. Germana îi este, cred, cel mai aproape japonezei, care se situează la polul opus, să zicem, românei și francezei. Pentru că, lucru inexplicabil și șocant atunci când îl descoperi prima dată, japoneza ignoră cu desăvârșire principiul polisemiei. Nu numai că orice lucru, indiferent cât de nesemnificativ, trebuie să poarte un nume, numai al său (chiar, v-ați gândit cum se numește apa care staționează în bazinul toaletei dumneavoastră? Pentru că și ea are dreptul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tulpină de copac. -Tulpină nebună, ce ai cu mine ce ți-am făcut? De ce mă lovești? -În primul rând nu sunt „tulpină nebună” așa cum m-ai numit, sunt unul din fiii Tulpinei negre; în al doilea rând să nu mai ignori puterea supremă a neamului meu. -De acord, dar fiica mea ce are cu neamul tău? -La rugămintea tuturor florilor din lume și în numele plantelor, fiica ta va fi pedepsită la moarte prin sufocare. -Dar nu te gândești că este doar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din urmă totul putea fi evident, evaluat și demonstrabil: este într-adevăr atât de clar, atât de evident că viața mea are un sens? De ce eu sunt așa precum sunt? Am slăbiciuni și comit erori pe care nu le pot ignora. De ce trebuie să mă accept așa cum sunt, cu părțile mele pozitive și negative? Îmi era dificil să mă accept pe mine însumi pe baza argumentelor raționale. Ce anume vreau cu adevărat? Ce sens are libertatea mea? De ce nu este orientată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]