5,812 matches
-
fie ca o provocare intenționată, fie ca o reacție (uneori întemeiată, alteori umorală) ce întrece cu mult, în intensitate și „anvergură”, stimulul inițial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune și traduce poeme, B. încearcă să-l imite și se gândește să înceapă traducând din Baudelaire. Efectul nu e, din nefericire, cel scontat, dimpotrivă, Vianu îl „mortifică” prin ironii; și atunci novicele se va încăpățâna să-i demonstreze că poate „la rigoare simula poezia” atât de bine, încât
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
din care a plecat. Integritatea formală a b. este asigurată de motivele care îl alcătuiesc. Acestea prezintă un anumit grad de stereotipie, ceea ce îngăduie folosirea lor în funcție de împrejurări. Întotdeauna, moartea tinerilor surprinde dureros, ca un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Louis-Henri de Loménie, comte de Brienne, secrétaire d 'État sous Louis XIV: Publiés sur leș manuscrits autographes, avec un essai... par F. Barrière, Loménie de Brienne ne povestește că regelui îi plăcea în copilărie să bată la tobe, încercând să imite ritmul tobelor gărzilor elvețiene. Îi mai plăcea să se joace cu doamna de Sallte, una dintre doamnele de companie ale reginei, iar, în jocurile cu copiii de la palat, era întotdeauna comandantul oștilor. Acest gust pentru război, manifestat încă din prima
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
atunci. Coperta mai conține, în afara titlului, următoarele formule publicistice: „Foiță hazlie și populară. Apare când ese de sub tipar. Tirajul se face în 33 333 exemplare. Deviza este: „«Eftin și bun!» 10 bani numărul.” O spirituală Profesiune de credință către cititori imită solemnitatea, deseori fără conținut, pe care o afectau editorialele și articolele-program ale jurnalelor nou-apărute. Cititorul este asigurat că nu mai puțin de 39 de gazetari lucrează la redactarea gazetei, în timp ce un bogat grup de corespondenți împânzește Europa pentru a satisface
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
din partea unui președinte de Republică! S-a trântit ușa de la intrare. Am adunat în grabă toate hârtiile, am închis cufărul și l-am împins sub pat. Seara, din cauza ploii, Charlotte și-a aprins lampa înăuntru. Ne-am așezat lângă ea imitând ceasurile de veghe de pe balcon. Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el se scula, își aranja dosarele de pe birou, pleca. Ca toți ceilalți funcționari din imensul imperiu. Ei știau că, la Kremlin, stăpânul țării își termina ziua de lucru la trei dimineața. Fără să se gândească, toată lumea se grăbea să-i imite orarul. Și nici măcar nu-și dădea seama că, de la Moscova până în Siberia, trecând peste mai multe fuse orare, „ora trei dimineața” nu mai corespundea la nimic. Și că Stalin se scula din pat și își îndesa cu tutun prima pipă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele iubitele mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au mișcat, dar cu rigiditatea letargicelor pe care ai fi vrut să le duci în picioare, îmbrăcate, imitându-le trezirea. Și, parcă pentru a accentua impresia de toropeală, sinteza diletantă a luat din memoria mea o imagine care m-a făcut să mă strâmb: un sân gol, flasc, sânul mort al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute doar de membrii lui. Cu un amestec de admirație și de spaimă, am constatat că limba lor nu avea nevoie de lumea care ne înconjura - de soare, de vânt! Curând, aveam să reușesc să îi imit cu ușurință pe cei care jonglau cu cuvintele... Singura persoană care nu a apreciat schimbarea mea a fost Pașka, chiulangiul pe care îl însoțeam altădată la pescuit. Din când în când, se apropia de grupul nostru, ne asculta și, când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel care mergea de-a lungul bordului, m-am lipit de hubloul din stânga. Cel din mijloc rămânea neocupat. Ceea ce am văzut prin crăpătură era în același timp banal și extraordinar. O femeie, căreia nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai înainte îngâna un cântec vechi franțuzesc, s-a colorat cu un accent popular și, în câteva cuvinte, a știut să explice tot, să aranjeze tot, reducând fuga mea de acasă la obișnuita noastră întânire de vară. „Încearcă să ne imite, m-am gândit eu, ascultând-o vorbind. Ne parodiază!” Calmul Charlottei și vocea aceea atât de rusească nu au făcut decât să-mi exacerbeze acreala. Am început să-i vânez fiecare vorbă. Una dintre ele trebuia să-mi declanșeze răbufnirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
redus de prelucrare exportate în centru. Structurile inflexibile și factorii de producție imobili fac adaptarea la modificările prețului aproape imposibilă. Productivitatea crescută în sectorul primar, lipsa de capital datorată ratei scăzute de economisire și modelul de consum al elitei care imită pe cel al țărilor dezvoltate, sunt factori care concură la creșterea șomajului național. Surplusul de forță de muncă în sectorul primar și absența sindicatelor determină diminuarea salariului real în economiile periferice, iar beneficiile progresului tehnic se transferă în economiile moderne
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
adevărat. Când ea declară hotărâtor că acest pretendent {EminescuOpXIV 144} nu numai că nu-i Lachanas cel adevărat, dar nici n-are cât de mică asemănare cu acesta, veneticul barbar căzu la Curte sub întemeiat prepus, mai cu samă pentru că imita într-un mod foarte stângaci un semn caracteristic al temperamentului adevăratului Lachanas, izbucnirea repede și vehementă a mâniei. Simulând însă un zel religios, fanatic și plin de evlavie, pe care-l și fățărnicea așa încît lua ochii, el totuși izbuti
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebilor țării și nu erau cu totul lipsiți de credit în această privință. Pe aceste baze tradiționale și aplicată asupra celor patru clase ale populațiunii crescu și se dezvoltă contribuția Valachiei și servi de model și de original, vrednic de imitat, pentru constituirea organică a Moldovei după o jumătate de veac de aci. Mihai Bassarab Voievod. Voievodul Mihai Basarab, urmașul lui Radu-Negru și întemeietorul totodată a celei mai puternice și mai glorioase dinastii române, știu să-și întărească atât de mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
formată pentru aceasta, Aristotele concepe artea actorului ca aceea care lucră cu materialul tonului în opozițiune cu celelalte arte. În orice caz anume trebuie ca cuvintele de mulți rău înțelese din primul capitol al Poeticei, că adică "sînt oameni cari imită multe cu colori și forme, alții prin voce" trebuie să le referim la artea dramatică și sora ei, artea rapsozilor. Colorile și formele sânt anume pentru (depins) pictură și (desemnat) desemn ceea ce e vocea pentru actor. În tot același înțeles
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
imitătoare, cari contrazic caracterul circumspect și aprind pe cel iritabil. Din punt de vedere pedagogic însă Plato cugetă o reprezintare (Darstellung) de pernicioasă, pentru că ar putea duce la o totală (preschimbare) alterare a modului de-a cugeta, căci cine ar imita ce-i rău și nedemn s-ar înrăutăți și el. De aceea esilează Plato din statul său, (însă) deși tot foarte consecințe și pe poeți, anume pe cei dramatici. Compară De republ., 10, pag. 595. El numără dar la lărgirile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generalitatea goală a speciei. De-acolo și maniera sa nenorocită când juca eroi francezi. Asupra puntului din urmă, comp. Engel, I, pag. 75. Pericolul în această direcțiune a artei dramatice constă într-aceea că, prin un talent fericit de-a imita tipuri a vieței ordinare cu toată copiozitatea trăsurilor individuale, actorul se reduce adeseori la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
publicului german, care s-a comunicat deja și actorilor, că vor să aibă numaidecât femei și barbați cât se poate de tineri. Nu putem oare, într-un timp când am transmis pe scena noastră atâtea rele ale scenelor franceze, să imităm și virtuțile lor? În Francia nu întreabă nimeni de etatea actorului, ci numai de artea sa. Și cum vrem să se găsească tineri cari să fie deja artiști? Iar silințele cele serioase ale actorului lasă urmele lor pe fața lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât se poate judeca mai sigur asupra unei (dotări) înzestrări adevărate. Însă în privința talentului durabile (nachhaltig) nu e la neci[o] arte cineva mai lesne supus înșelărei decât în artea aceasta, pentru că ea-și are rădăcinele [în] instinctul de-a imita (Nachahmungstrieb), atât de întipărit naturei umane, și pentru că rar e acela care n-ar putea, dotat cu viociune naturală și cu freschezsa (unui naturel fericit) [unei] naturi fericite, să se transpuie și să trăiască și el în unele personalități și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult întinsă în artea reprezintatoare. Ea e cu atât mai naturală cu cât talente mari invită prin efectele lor cele puternice la aceea de-a-și însuși feliul (modul) lor de reprezintare. Fiindcă însă maniera, după însăși ființa ei, nu poate imita decât cele esterioare și fiindcă ea-și împrumută pentru sine ceea ce la reprezintatorii cei mari nu e decât forma necesarie, ea însă din formă numai își constituie însăși ființa sa, de-aceea toate modurile individuale de-a concepe și de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunea noțiunei și bagă oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o măsură minimă, căci el imita numai tonul auzit în elementul tonului articulat și nu redă în sunet impresiunea ideală pe care un obiect [o] face asupra sufletului său. Aceste espresiuni ni arată simțul limbistic în primul său stadiu, și în decursul dezvoltărei limbistice nu ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
naturalminte nu joacă un rol cu deosebire creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci în cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțin, căci în cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul propriu al cuvântului. Pentru că limba pe această infimă treaptă n-a imitat decât sunete nearticulate, de-aceea nu-i permis nici vorbitorului ca să prea eleveze acest element simbolic; sau mai bine zugrăvitor, din ton, căci ne-ar transpune pe un stadiu din care noi, prin întreaga noastră dezvoltare, am ieșit deja demult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și trebuincioasă că, de cât ori logica e-ntrebuințată ca organon, totdeuna ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a forma acolo abia imitate de cunoștință pentru-o experiență posibilă, atunci trebuie să-ncepem de la apercepția pură. Toate intuițiunile sânt pentru noi nimic și nu ne pot interesa câtuși de puțin, dacă nu vor fi recepute în conștiință, influez-o ele direct sau indirect, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]