2,838 matches
-
ori interdicția aplicată unei familii de a avea mai mult de un copil. E o măsură de control al populației, nu?! Într-o lume controlată, unde majoritatea se supune orbește unei legi care, asemeni oricărei creații umane, și ea e imperfectă, sunt necesarmente prezenți și oameni care sparg zidurile fatalității. Bogații sunt incontestabil în categoria celor puternici. Ajunși la vârsta care pentru majoritate (turmă) este, după lege, fatidică, ei au mijloacele de a se retrage elegant, sub pretextul morții înscenate, într-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tot mai bine studiate, întreg acest proces. El poate fi definit, fără exagerare, de semnificație istorică. Dar enciclopedismul românesc sau altul poate invoca și argumente mult mai profunde. Ce reprezintă, de fapt, această voință de cuprindere culturală totală? Oricât de imperfectă, aventuroasă sau chiar greșit orientată ar fi ea, într-un caz sau altul? Nimic altceva decât o aspirație și o nevoie invincibilă de adevăr și universalitate. De a le realiza (în înțelesul englezesc al cuvântului). Ține de esența adevărului de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
amintit: sindromul Marfan, sindromul Ehlers-Danlos, pseudoxantoma elasticum (defectul autozomal recesiv de elastină), homo-cistinuria, sindromul Erdheim (ectazia anuloaortică), sindromul Noonan, sindromul Klippel-Feil, sindromul X fragil, telangiectazia hemoragică familială, boala ereditară a rinichiului polichistic, sindrom Turner. Au existat câțiva pacienți cu osteogenesis imperfecta dar această asociere poate fi întâmplătoare [1,4]. O serie de boli autoimune sau cu mecanism imun induc inflamația peretelui aortic și sunt asociate mai frecvent cu formarea de anevrism aortic. Acestea includ boala Takayasu (aortoarterita nespecifică), arterita cu celule
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
încerca să scape de întâlnirea cu A(d)riana și de temuta scena de care ghicitorul i-a spus să se ferească, până când află că, de fapt, avusese loc "asta-iarnă, la patinaj"88; este vorba de o "divinație ratată", "divinație imperfectă" sau de o "prezicere în trecut"89. Când, după o noapte în care va evita cu orice chip să fie găsit de Adriana, drumurile li se intersectează, ea se poartă "ca și cum nu l-ar fi recunoscut"90. (Adverbul modalizant târziu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
generației imediat următoare, așa cum susține Rawls; - drepturi bazate pe ideea că generațiile viitoare vor avea cam aceleași interese, nevoi și drepturi, așa cum susțin A. Baier, G. Pletcher, E. Partridge. 2. Drepturile generațiilor viitoare sunt drepturi in rem care presupun datorii imperfecte în sens kantian. 3. Avem datorii față de generațiile viitoare și putem vorbi despre diferențe de grad între aceste datorii, comparativ, în primul rând, cu datoriile pe care le avem față de contemporanii noștri, dar generațiile viitoare nu au drepturi. Obligațiile pe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
făptuitorului, fiind suficient faptul că s-a săvârșit o faptă prevăzută în codul penal. Pentru a recunoaște responsabilitățile pe care le-am avea față de generațiile viitoare, trebuie să le acordăm acestor generații drepturi in rem. Drepturile in rem implică datorii imperfecte în sens kantian, deoarece nu știm dacă generațiile viitoare vor exista cu adevărat, ceea ce limitează dispoziția noastră de a le acorda resurse și beneficii. Dacă luăm în considerare distincția dintre drepturi pozitive și drepturi negative, atunci vom constata că situația
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
e de mine departe" (Ivoriu), "până departe, până-n poveste, - oglindă-ne" (Una)19. Tema e novalisiană - de inspirație kantiană și schellingiană - și, prin extensie, un bun câștigat al întregului romantism. Se știe că pentru Novalis distanțarea față de obiect înlocuiește cunoașterea imperfectă ("proza" sau "consoana") cu acea cunoaștere în perspectivă care este "poezia" sau "vocala". Doar ceea ce se îndepărtează cheamă și poate fi chemat, doar departele sună și răsună, punând totul într-o altă perspectivă. Desprinsă din câmpul aproapelui, arta privește natura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 307-308). 3 În acest sens vorbește Marin Tarangul despre actul străbătător al privirii care creează poeticul, despre "dreptul natural al privirii și privilegiul poeziei atunci când
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
originară și naturală. Ceea ce numim natură este un poem închis într-o tainică și mirabilă scriere". Dar "natura nu este pentru artist mai mult decât este pentru filosof, anume doar lumea ideală care apare prin limitări permanente ori doar reflexul imperfect al unei lumi ce nu există în afara lui, ci în el" (F. W. J. Schelling, op. cit., pp. 307, 308). 1 C. G. Jung, "Commentaires sur la Kundalini Yoga", în Carl Gustav Jung, L'Herne, Paris, 1991, pp. 229, 230. 2
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
există legături strînse între univers și om și că ceea ce este frumos și armonios este parte integrantă a divinității. Marsilio Ficino sau Pico de la Mirandola, făcînd o sinteză între filosofia platoniciană și creștinism, afirmă că întreaga creație este o reflectare imperfectă a lui Dumnezeu. Însuși omul, corp material, coruptibil, plasat în centrul universului, seamănă cu Dumnezeu prin sufletul său nemuritor. A contempla frumusețea înseamnă a vedea o reflectare a lui Dumnezeu, iar poezia și dragostea sînt căile care duc la acesta
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Cunoașterea umană, ca anvergură și ca autenticitate, este limitată de capacitățile biologice și psihice ale omului, de modelele culturale, de circumstanțele sociale etc. Îngrădirile biologice și determinismele sale psiho-sociale îi permit omului un acces mediat la realitate. Altfel spus, înțelegerea imperfectă a lumii se datorează, în primul rând, limitelor fizico-biologice ale simțurilor și ale creierului uman, precum și alterării operate de actul de reflectare a realității de către gândire. Acestor condiționări li se adaugă prescripțiile modelelor socio-culturale de codificare și decodificare a realității
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
celorlalți, căci prin intermediul ei se cultivă în copii ,,o inimă simțitoare de toate cele ce sunt ale omeniei, împreună pătimirii cu tot ce în lumea aceasta pătimește.” El consideră că omul este o ființă educogenă, că ,,purcede din mâinile naturii imperfect, ci cu o plecăciune numai lui înnăscută către perfecțiune.” Omul nu este o ființă perfectă, dar este una perfectibilă, nu este nici bun, nici rău de la natură, dar poartă în sine ,,sămânța” de a se perfecționa. Factorul determinant în perfecționarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
deși statul rațiunii și a contemplării Ideilor la Platon are și un sens religios. * Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători și conducători, iar apărătorii se ocupă numai de siguranța statului. * Formele degenerate (imperfecte) ale statului sunt: > timocrația conducerea de către soldați; > oligarhia conducerea exercitată de cei bogați; > democrația conducerea poporului (periculoasă pentru că încurajează ignoranța (înțeleasă de cei ignoranți drept gândire liberă), promovarea scopurilor personale, egalitatea (cu sensul de părăsire a oikeiopragiei), alegerea capricioasă a
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
mic în pofida unui grup de pornire numeros, chiar într-un centru specializat. 3 - Propunerile pentru tratamentul de fond. Din cauza dependenței ce o creează și a altor inconveniente ale corticoterapiei, singurul tratament de fond ce a arătat o oarecare eficiență, chiar dacă imperfectă cu oarecare efecte secundare, este tratamentul 190 cu imunosupresoare. Aceste medicamente putem să le propunem pentru tratamentul de fond și pacienților a căror boală este evolutivă dar care nu doresc sau nu pot intra într-o probă controlată. În formele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
asemenea evoluții au fost însoțite și de părăsirea unor structuri flexionare în favoarea obținerii unui statut de element lexical independent. Din forma populară *eo voleo a latinescului ego vollo a rezultat, prin evoluție fonetică, rom. eu voi, iar din forma de imperfect ego volebam rom. eu vream, însă pe terenul limbii române nu s-a menținut un singur verb cu flexiune supletivă, ci s-au completat paradigmele pentru două verbe independente, a voi și a vrea. În același timp, probabil după model
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pretutindeni, fiecare vede altceva în oameni, în lucruri, în întâmplări, judecata asupra celor din jur fiind subiectivă și parțială (p. 177). Oglinzile divergente reflectă mici și deosebite fațete ale realității (p. 179), căci individul rămâne cu adevărurile sale fragmentate, parțiale, imperfecte, variabile, după retragerea din lume a zeilor (p. 180). În solilocviile sale, eroul își arată bogăția de gândire și adâncimea, dramaturgul refăcând o imagine complexă a făpturii umane. Exegeta consideră că Sofocle este cel mai interesant analist al omului dintre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
faptul că vecinii lor din Europa de Est, înainte de a-și scutura jugul care i-a apăsat atîta timp, au privit spre ei și spre valorile lor: libertatea, democrația, respectarea drepturilor omului și o anumită calitate a vieții, oricît de relativă și imperfectă ar fi aplicarea acestor națiuni. Poate din această lecție ar putea trage concluzia că această mică constelație înfrigurată și sărăcită care s-a constituit acum mai bine de treizeci de ani, a devenit atrăgătoare extinzîndu-se și aprofundîndu-se, că are totuși
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
apăsat deja urmele. Făptura fragilă devine și îngustă, acceptând că înțelegerea lui nu cuprinde mare lucru din adevărul mereu căutat. Dezlegarea acestui fenomen este dificilă și așa va rămâne. Adevărul în deslușirea ființei noastre este relativ pentru că rațiunea ne este imperfectă, cunoașterea insuficientă și realitatea în care trăim e departe de a fi ideală. Poate așa se explică doza de scepticism indus în starea sufletească, una de îndoială, de incertitudine dominantă. Niciodată omul nu va ajunge la cunoașterea adevărului absolut. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
apărarea inteligenței și a rațiunii contra prostiei și a ignoranței. Poetul, cândva "discret și elegiac", pare sau chiar este acum un "torturat" fără preget, obsesia fiindu-i un fel de foc nepotolit ale cărui flăcări încearcă să purifice societatea mereu imperfectă. De ce vi se pare că lumea este mereu imperfectă, domnule Mihai Ursachi? Pentru simplul motiv că ea este imperfectă, așa cum am putut constata amândoi în cursul călătoriei cu tramvaiul pe care a trebuit s-o întreprindem pentru a ne întâlni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ignoranței. Poetul, cândva "discret și elegiac", pare sau chiar este acum un "torturat" fără preget, obsesia fiindu-i un fel de foc nepotolit ale cărui flăcări încearcă să purifice societatea mereu imperfectă. De ce vi se pare că lumea este mereu imperfectă, domnule Mihai Ursachi? Pentru simplul motiv că ea este imperfectă, așa cum am putut constata amândoi în cursul călătoriei cu tramvaiul pe care a trebuit s-o întreprindem pentru a ne întâlni. Ce să mai zicem de existența țânțarilor, a puricilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acum un "torturat" fără preget, obsesia fiindu-i un fel de foc nepotolit ale cărui flăcări încearcă să purifice societatea mereu imperfectă. De ce vi se pare că lumea este mereu imperfectă, domnule Mihai Ursachi? Pentru simplul motiv că ea este imperfectă, așa cum am putut constata amândoi în cursul călătoriei cu tramvaiul pe care a trebuit s-o întreprindem pentru a ne întâlni. Ce să mai zicem de existența țânțarilor, a puricilor, a imposturii, a armatei a 14-a etc.? O chestiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tot ce se întâmplă în oricare punct să fie transmis integral în toate celelalte puncte. Comunicarea în lumea reală Într-un sistem perfect, transmiterea tuturor semnalelor se realizează în întregime și imediat. În lumea reală, totuși, procesul de comunicare este imperfect, în patru sensuri. În primul rând, mecanismul de la fiecare capăt poate înregistra doar o proporție a semnalelor care sunt emise la celălalt capăt, sau poate înregistra aceste semnale doar într-o anumită măsură, transformând variațiile continui de intensitate într-o
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cazurilor, situația este și mai delicată, deoarece se poate întâmpla ca unul dintre cei doi să nu fie în stare să emită deloc și să fie temporar sau permanent în postura celui care recepționează. Astfel, comunicarea în lumea reală este imperfectă din mai multe motive: deoarece zona sau aria informației este limitată ca anvergură sau profunzime; deoarece există o anumită incompatibilitate între emisie și recepție, ceea ce duce la apariția neînțelegerilor sau erorilor de traducere; deoarece nu este bidirecțională și în întregime
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o mică fracțiune din ceea ce ar putea fi o comunicare perfectă. De observat este faptul că dezvoltarea mass-mediei nu a făcut mai nimic pentru a schimba această situație. Autonomia, influența și feedback-ul Faptul că în lumea reală comunicarea este "imperfectă" nu înseamnă numai o pierdere de informație din partea celor interesați, ci și că unii (cei care dețin informațiile pe care le pot reține sau răspândi) își pot exercita influența ca rezultat. Când informațiile transmise nu sunt complete, ele pot fi
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deși nu este nevoie ca acestea să se afle față în față. Într-adevăr, nu doar corespondența, dar și conversațiile la telefon au diminuat vizibil nevoia de apropiere fizică în comunicarea privată. Comunicarea privată este în mod clar mai puțin "imperfectă" decât comunicarea publică; și totuși nu este "perfectă". De exemplu, un trafic complet și continuu bidirecțional este teoretic imposibil este, evident, cazul schimbului de informații prin corespondență. În plus, deși cei care fac schimb de informații în comunicarea privată se
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]