15,145 matches
-
în contextul în care acestea nu au acoperire în experiență. Din acest punct de vedere, importă deci ceea ce este empiric individual, iar nu o generalitate care își află fundamentarea în simplul fapt că este gândită sau imaginată de rațiunea noastră. Importă elementul, și nu mulțimea, sau, așa cum susțineau stoicii, importă calul, iar nu cabalitatea 303. Transferând această asumpție în contextul problemei noastre, putem susține că importă, în ultimă instanță, individul, iar nu societatea în ansamblul său. O idee pe care o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
experiență. Din acest punct de vedere, importă deci ceea ce este empiric individual, iar nu o generalitate care își află fundamentarea în simplul fapt că este gândită sau imaginată de rațiunea noastră. Importă elementul, și nu mulțimea, sau, așa cum susțineau stoicii, importă calul, iar nu cabalitatea 303. Transferând această asumpție în contextul problemei noastre, putem susține că importă, în ultimă instanță, individul, iar nu societatea în ansamblul său. O idee pe care o regăsim în liberalism, ca proiecție ideologică asupra realității sociale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care își află fundamentarea în simplul fapt că este gândită sau imaginată de rațiunea noastră. Importă elementul, și nu mulțimea, sau, așa cum susțineau stoicii, importă calul, iar nu cabalitatea 303. Transferând această asumpție în contextul problemei noastre, putem susține că importă, în ultimă instanță, individul, iar nu societatea în ansamblul său. O idee pe care o regăsim în liberalism, ca proiecție ideologică asupra realității sociale ce detașează individul particular de organismul social, revendicând libertatea individuală, atât în sfera spiritului, cât și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a societății, autorii interesați de construcția holistă a spațiului social au preluat din biologie ideea funcționării societății ca un organism. Plecând de aici, au rezultat diferite proiecții "totale" asupra spațiului social, considerându-se că, în construcția socială a realității, ceea ce importă nu sunt atât "atomii" sau agenții sociali, indivizii, ci grupurile sociale sau societatea în ansamblul său. În secolul al XX-lea, critica epistemologică a teoriilor sociale holiste le va plasa în contextul curentului mai larg al istoricismului. Nefiind un simplu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
implicați civic toți aceștia fiind mult mai preocupați de problemele pe care știința le cauzează și le rezolvă în societatea modernă decât de statutul epistemic special de care știința se bucură prin comparație cu alte forme ale cunoașterii"467. Ceea ce importă nu mai este, așadar, delimitarea statutului științelor sociale prin raportare la cel al științelor naturale și încercarea primelor de a-l atinge prin punerea la punct a metodelor în conformitate cu cele ale, bunăoară, fizicii, sau diferențierea între diferitele tipuri de cunoaștere
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte a ei, înstrăinată de frumusețea și adâncimea legăturii de căsătorie. Nu importă aici din ce determinări istorice. Faptul este că Homer rămâne marele poet al ei și, în măreția lui, chiar singurul poet al familiei ca realitate omenească esențială și permanentă. Și nu e vorba numai de Hector, de Andromaca și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte a ei, înstrăinată de frumusețea și adâncimea legăturii de căsătorie. Nu importă aici din ce determinări istorice. Faptul este că Homer rămâne marele poet al ei și, în măreția lui, chiar singurul poet al familiei ca realitate omenească esențială și permanentă. Și nu e vorba numai de Hector, de Andromaca și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe ruta Durham (Tyneside) Londra. Comerțul. Pe cît este de axiomatic adevărat că Homo Faber se autodefinește prin muncă (deci prin producție), tot atît de adevărat este că o țară insulară precum Marea Britanie nu poate trăi decît prin comerțul maritim, importînd ceea ce îi lipsește și exportînd ceea ce îi prisosește în orice moment al istoriei sale. Între 1893-1913, procentul de creștere a comerțului exterior maritim din metropolă este, prin comparație, destul de modest. Iată cifrele pentru exporturile de materii prime: Marea Britanie 238%, Germania
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu toată lumea avea un păr lung natural (ca Elisabeta), încep să se confecționeze pe scară largă meșe și cozi de păr savant împletite, care cu timpul se dezvoltă într-o industrie și un comerț internațional. Astfel, părul negru artificial se importa din Europa meridională, iar cel blond din Europa septentrională. Femeile paupere ajung să-și vîndă părul pentru a putea supraviețui, ca mama Cosettei, Fantine, din Mizerabilii lui Victor Hugo. Dintr-o statistică de la 1859 reiese că la vremea aceea la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lungă decît catedrala St. Paul. Ideea a aparținut prințului-consort, iar execuția, arhitectului peisagist Joseph Paxton care construise deja la Chatsworth, proprietatea ducelui de Devonshire, prietenul lui Albert, o seră uriașă pentru specii rare, printre care Victoria Regia, un nufăr gigant importat din Africa (v. Arhitectura). S-a calculat că a fost frecventată de c. 6 milioane de vizitatori autohtoni și străini, de la plebe la capete încoronate, adică tot atîția cîți au vizitat Millenium Dome în anul jubiliar 2000, cu diferența că
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu banchetă (bathing machines) pe care un cal o trăgea ușor în mare. §§§§§ Paltonul vatelinat al europenilor, atît de greu, este necunoscut în Anglia, chiar și în nordul Scoției unde este mai frig. Acolo se poartă la nevoie cojoacele (sheepskins) importate din Europa sau confecționate ad hoc în ateliere locale. ** În perioada victoriană și edwardiană pantalonii nu aveau manșetă. Potrivit unei anecdote, manșeta a fost introdusă, involuntar, de prințul de Wales: se spune că, într-o seară, după ce a coborît din
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mărfurilor importate, fondul monetar al țării va fi Într-o continuă creștere. Factorii de bază ai majorării acestui fond monetar, menționați de T. Mann, În cea mai mare parte fiind valabili și pentru economia națională, sunt: creșterea culturilor care se importă În cantități mari În țară (recoltarea tutunului, cartofilor); aplicarea lejeră a taxelor și impozitelor asupra produselor autohtone: În scopul păstrării atractivității pentru cumpărătorii străini (actualmente una din tacticile pe larg aplicate de Întreprinzătorii din Japonia este menținerea costurilor comparativ mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
de D. Ricardo În lucrarea sa Despre principiile economiei politice și impunerii (publicată În 1817). Teoria presupune că fiecare țară se va specializa În producerea și exportul acelor mărfuri pe care le fabrică cu cheltuieli relativ mai mici și va importa mărfurile pe care le produce cu cheltuieli relativ mai mari22. De fapt, actualmente țările Înalt industrializate pe larg aplică această teorie, plasînd centre de producere (a automobilelor, tehnicilor de uz casnic, aparatelor electronice ) pe teritoriul țărilor În curs de dezvoltare
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
procesele productive segmentate și dispersate În spațiu are loc la nivelul fiecărei economii naționale. Pot fi identificate două tipuri de strategii globale dezvoltate de firme: integrarea transnațională pe orizontală: constă În specializarea filialelor pe produse, În sensul că filialele naționale importă de la alte filiale, de cele mai multe ori din aceeași zonă geografică, produse ale grupului nefabricate de ele și Își exportă producția spre țări În care aceste produse nu sunt fabricate; integrarea transnațională pe verticală: este cazul specializării filialelor localizate În țări
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
care ea recurge la crearea filialelor străine sau extinderea acestora. b) Efectele pozitive asupra nivelului de angajare vor fi mult mai importante În cazul implementării unei filiale care ar fi orientată spre producerea și exportul produselor pe care țara le importa decât spre satisfacerea nevoilor interne. Această situație nu va afecta concurenții locali care În condiții de concurență puternică ar putea dispărea de pe piață ceea ce ar conduce la mărirea șomajului. c) STN achiziționând și restructurând Întreprinderile care au dat faliment contribuie
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
a doua sursă importantă de îmbogățire a vocabularului, apar, de cele mai multe ori, fiindcă vocabularul reflectă schimbările din societate: computer a fost împrumutat când a apărut acest instrument, astăzi cunoscut și de elevii din satele cele mai izolate. Cuvintele noi se importă, așadar, împreună cu obiectul pe care îl denumesc și care era absent înainte (ca și în cazul fructelor numite ananas, kiwi) sau odată cu o noțiune necunoscută înainte (radioactiv). Sunt și cazuri când un cuvânt împrumutat (cabană < fr. cabane) înlocuiește un cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a transmis limbilor romanice; un derivat al acestuia, felinus, a fost împrumutat de toate limbile romanice, inclusiv de română. Lat. feles a fost înlocuit de cattus, cuvânt de origine africană (berberă sau nubiană), odată cu introducerea la Roma a pisicii domestice, importată din Egipt (pisica domestică nu era cunoscută în Antichitatea romană). Cum am mai spus, lat. cattus și catta s-au transmis tuturor limbilor romanice. În zona numită „latinitatea orientală“, adică în română, s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-au transmis limbilor romanice: a muia, fr. mouiller, sp. mojar, respectiv rom. moale, it., port. molle, prov. mol, fr. mou, sp. muelle. La început, *molliare însemna „a face pâinea moale prin înmuiere“; verbul a fost creat când s-a importat supa de la germanici. Termenul germanic suppa a intrat în latină (apare prima dată în secolul 6); limbile germanice (olandeza, engleza) au urmași ai acestui cuvânt, dar sensul propriu este cel de „bucată de pâine înmuiată în apă fiartă“, așa cum este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Italia prin influența limbii grecești. „Coloniile comerciale grecești, stabilite în partea meridională a Italiei, numită Grecia mare, ή μεγάλή Έλλας, avură o influență dezastruoasă asupra limbii naționale a peninsulei. Acești comercianți greci, continuă Densusianu, răspândindu-se prin toate orașele Italiei, importară deodată cu productele industriale ale Orientului, limba și obiceiurile lor naționale. Limba orașelor din Italia adoptă repede un mare număr de cuvinte și forme grecești, apoi, la rândul său, această limbă a orașelor contribuie în măsură mare la descompunerea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
excluzând semantic toate celelalte bunătăți pomenite de Mihail Sadoveanu în pasajul prezentat anterior. Zacusca noastră, care ne-a parvenit pe o cale foarte ocolită (de la ruși, care au luat-o de la turci, probabil cam în aceeași vreme în care au importat și vânăta) este foarte cunoscută în Balcani. Bulgarii (pentru care zakuska înseamnă doar „mic dejun“) o fac la fel ca noi și o numesc kyopulo; dacă se gătește fără vinete, se cheamă lutenica. La sârbi și muntenegreni (macedoneni și... chiar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
oferă și termenul românesc echivalent, „perișoare“, ceea ce, afirmă Matei Cazacu în studiul introductiv al „Manuscrisului brâncovenesc “ (O lume într-o carte de bucate, Editura Fundației Culturale Române, 1997), semnifică un împrumut lingvistic recent. Absența din manuscris a altor termeni culinari importați de la turci (cum ar fi ciulamaua, ghiveciul, pastrama, pilaful etc.) îi permite domnului Cazacu să susțină că „acești termeni au intrat în limba română după 1749 - data ultimei copieri a cărții de bucate -, o concluzie de natură să întărească observația
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
insularizată, iar fiecare „insulă“ își păstrează cu strășnicie tradițiile, singura legătură fiind principiul care asigură supraviețuirea tuturor bucătăriilor de penurie, anume exploatarea la maximum din punct de vedere culinar a puținului existent. La vârf găsim la haute cuisine, bucătăria aristocratică, importată în întregime (prin importuri succesive și, din nefericire, contradictorii), total indiferentă față de specificul culinar românesc; iar la mijloc se află stratul cel mai dinamic al gătelilor noastre, bucatele burgheze, târgovețe, care au asigurat o minimă „circulație“ de informație între baza
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru național, se ridică cu vehemență împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să-și afirme specificul. De aceea, se arată părtinitor în condamnarea teatrului clasic francez, căruia vrea să-i diminueze prestigiul pe lângă compatrioții săi. Fascinat de Iluminism, Lessing este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
către public. Parte a textului dramatic în care actorul, lăsându-și pentru moment rolul, se adresează publicului. Aparteu. Vorbă (în general scurtă) pe care personajul dă impresia că și-o adresează. Se presupune că publicul o surprinde întâmplător. Atelă. Farsă importată la Roma de la Atella, orășel din Campania, celebru pentru teatrul său popular. Autosacramental. Piesă într-un act jucată cu ocazia Sărbătorii Domnului în Spania despre misterul Euharistiei. Cheironomie. Ansamblu de reguli care codifică simbolica gesturilor mâinilor. Comedia. Piesă profană din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
29, tradus și citat de Paulette Ghiron-Bistagne, in Recherches sur les acteurs de la Grèce antique, les Belles Lettres, 1976, p. 139. 9 Platon denumește prin asta teatrul. 10 Teatrul nu exista în civilizația arabă, unde nu a apărut decât târziu, importat din Europa, în secolul al XIX-lea. 11 În greacă nu există termen echivalent cu franțuzescul "personnage" [rom. "personaj"], ci numai participiul prezent al verbului "agir" ["a acționa"]: prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]