1,961 matches
-
informațiile existente. Unul dintre elementele cazului de față este că lipsesc nu mai puțin de douăzeci și șapte de imagini importante din arhiva noastră referitoare la istoria Arsenalelor. Mi-am concentrat atenția asupra scrierilor persoanelor respective și mi se pare inconfundabilă similitudinea de concepții, de structuri mintale, de lărgime a orizontului. Și Gonish încheie: Se prea poate să știți sau să nu știți, dar după cum primul și cel mai mare dintre monarhii Isher este doar un nume, tot așa și fondatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut să-mi desfacă fermoarul pantalonilor, să-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce inconfundabilă, indicându-mi numărul camerei, după care Închise brusc, fără să mai aștepte vreun răspuns. Am ciocănit, ușa s-a deschis ușor și prin crăpătura ivită am zărit un chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o făceam cu gândul la Reiko. Akemi m-a sunat de nenumărate ori, dar n-aveam nici un chef să o văd. Nu aveam chef să mă Întâlnesc cu ea, cu toate că eram mereu excitat pentru că nu-mi ieșea din urechi vocea inconfundabilă a lui Keiko Kataoka, cu toate că avusesem cu ea o partidă de sex extraordinară după ce luaserăm ecstasy. Akemi reprezenta ceva căruia mă Împotriveam fără să-mi dau seama. Era exact opusul lui Keiko Kataoka, aș putea spune că reprezenta pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
venit să vă rog să-mi vorbiți despre ceva ce s-a întâmplat în urmă cu mulți ani. Cu zece ani în urmă. Se holbă la ea. Atitudinea lui era precaută acum, iar ea simți în aer mirosul acela acru, inconfundabil, al unei persoane căreia îi este frică. Zece ani înseamnă o grămadă de timp. Oamenii uită. — Așa e, fu ea de acord. Uită. Cu toate acestea, sunt unele lucruri pe care nu le uiți cu ușurință. O mamă, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și se așeză la locul care Îi era destinat. Atrase de insolitul situației, vestea, așa cum era de așteptat, circulase, erau mult mai multe persoane În studio decât În mod obișnuit. Realizatorul ordonă liniște. Exact la ora douăzeci și unu apăru, Însoțit de inconfundabila sa muzică de fond, genericul fulgurant al telejurnalului, o secvență variată și extrem de rapidă de imagini cu care se spera să se convingă telespectatorul că acea televiziune, aflată În serviciul său În toate cele douăzeci și patru de ore ale zilei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fără ca asta să deranjeze pe cineva, căci, așa cum spuneau medicii și infirmierele, oricât de rău ar fi stat, să moară n-ar fi putut. Acum erau morți, luați de acolo și Îngropați, aerul spitalelor devenise pur și cristalin, cu acel inconfundabil miros al său de eter, tinctură de iod și creolină, ca pe munții Înalți, sub cerul liber. Nu s-au deschis sticle de șampanie, dar zâmbetele fericite ale administratorilor și directorilor medicali erau o alinare pentru suflete, și, În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lucru rămăsese dovedit mai presus de orice Îndoială, și anume, că nici iconografia cea mai rudimentară, nici nomenclatura cea mai complicată, nici simbolistica cea mai impenetrabilă nu se Înșelaseră. Moartea, În toate trăsăturile, atributele și caracteristicile ei, era, În mod inconfundabil, o femeie. La aceeași concluzie ajunsese, așa cum sigur vă amintiți, eminentul grafolog care a studiat primul manuscris al morții, când s-a referit la o autoare și nu la un autor, dar asta poate să fi fost doar consecința obișnuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
somn. — Haile Selassie, îmi răspunse o voce. Cine dracu’ crezi că e? Haide, Gunther, mișcă-te și deschide ușa, că n-avem toată noaptea la dispoziție. Da, deci era Gestapoul. Nu încăpea nici o îndoială, școala lor de bune maniere era inconfundabilă. Am deschis ușa și am lăsat să treacă valvârtej pe lângă mine doi tipi, niște butoaie de bere purtând pălării și trenciuri. — Îmbracă-te, îmi zise unul. Ai o întâlnire. — Rahat, va trebui să am o vorbă cu secretara aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se întâmplase, sigur acum că Heydrich avea un amestec în toate astea. Acolo, în grădina de la Prinz Albrecht Palais, nu mă întrebase chiar el care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spus decât înainte, dar am stat totuși o oră întreagă, ținând-o pe Katia de mână și încercând să înghit nodul din gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să evite să înfrunte situația. — Durerea îi afectează pe oameni în mod foarte diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să încerce să-și scape pielea înot. Am auzit clopoțelul din hol și m-am dus la fereastră. Ridicând-o, m-am aplecat afară să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea, puteam recunoaște capul cu inconfundabilul păr roșu al lui Vogelmann. — Ăsta e un lucru foarte banal, zise Hildegard. Să te apleci afară pe fereastră precum o nevastă de pescar. — Întâmplător, s-ar putea să fi prins un pește. E Vogelmann și a adus și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vârful picioarelor și am ocolit pe lângă o latură a casei până la fereastra toaletei pe care o lăsasem descuiată. A fost bine că am mers cu băgare de seamă, deoarece lumina era aprinsă și dinăuntrul camerei micuțe se putea auzi sunetul inconfundabil al unui bărbat care se scremea pe vasul de toaletă. Făcându-mă una cu peretele în umbră, am așteptat până când a terminat și, în cele din urmă, după ceea ce îmi păru să fie 10-15 minute, am auzit sunetul apei trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era o scenă greu de suportat, dar ceea ce se întâmplă în continuare fu chiar mai dezgustător. Nu puteam să văd exact ceea ce avea loc și nu se rosteau cuvinte. Dar zgomotele a doi bărbați angajați într-un act homosexual sunt inconfundabile și m-au scârbit. Când în cele din urmă și-au adus comportamentul scârbos la finalitatea-i zgomotoasă și au plecat chicotind ca un cuplu de școlari degenerați, m-am simțit îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu Îi Întinde lui Gore cupa golită. După ce aceasta redevine plină, Înmoaie buzele În ea și Își drege glasul. Stimați consumatori ai acestei cârciumi lipsită de celebritate dar plină de caractere inconfundabile, tăcerea lui Sandu Șpriț nu-mi miroase a bine. Nu ne miroase tuturor a bine, ca să nu vorbesc doar În nume personal. V-aș spune la toți tovarăși, ar suna mult mai apropiat, mai uman, dacă binevoiți a mă Înțelege
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu ne-am lăsat... Suuuuunt vânzătoare de plăceeeeeri, În taina unei seeeeeri Îți dau tot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
foarte adânci, cu farmec și plumbi aristocratici. Uite că am trecut Oceanul ca să simt Bătrâna Europă, cea pe care nu o am în rădăcinile mele de nepoată de țărani și a doua generație cu școală. Este genul acela de aer inconfundabil care îl enervează pe A. și scoate înclinația de stânga din el. Dar pe care, în experiența mea de aici, sper să îl înțeleg. M-am gândit, cu nostalgiile mele după homeland, că Europa și-a dat cu firma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câinelui Cipriano Algor. Peste câteva minute ajunse acasă. După parcarea furgonetei, Găsit își privi fix stăpânul, înțelese că deocamdată era scutit de obligațiile lui de navigator, și se îndepărtă, dar nu în direcția cuștii, ci porni în plimbare cu aerul inconfundabil al celui care s-a hotărât că a venit timpul să recunoască locurile. Să-i pun un lanț, se întrebă neliniștit olarul, dar apoi, observând manevrele câinelui, care adulmeca și-și marca teritoriul cu urină, ba aici, ba dincolo, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Da, ceva, dar nu orice. Vom putea și va trebui să încălcăm logica ordonatoare și disciplina relatării, dar niciodată ceea ce constituie caracterul exclusiv și esențial al unei persoane, adică, personalitatea ei, modul ei de a fi, trăsăturile ei proprii și inconfundabile. Să se admită în personaj toate contradicțiile, dar nici o incoerență, și asupra acestui punct insistăm în mod special, pentru că, spre desosebire de ce obișnuiesc să prescrie dicționarele, incoerența și contradicția nu sunt sinonime. În interiorul propriei sale coerențe se va contrazice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avea obiceiul să se trezească în timpul nopții, își ciuli urechile, probabil vroia să meargă la baie, dar pașii imediat începură să răsune, prudenți, însă perceptibili, în sălița de la intrare. Poate se duce la bucătărie să bea apă, își zise. Zgomotul inconfundabil al zăvorului de la intrare o făcu să se scoale rapid. Își puse în grabă halatul și ieși. Mâna tatălui era pe clanța ușii. Unde pleci la ora asta, întrebă Marta, pe afară, spuse Cipriano Algor, Ai dreptul să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Pe bichon îl cheamă Robespierre și, așa cum prevestește numele lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul care poate căra maximum 200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ieși afară! — Am înțeles, ciucuraș, nu trebuie să țipi. Vin mai târziu. Ana deschide ușa și iese. Între timp, Papa a ajuns cu apelul în favoarea lui Lionel la limba zulu. Sună telefonul oficial: e linia directă de la minister. O voce inconfundabilă spune doar atât: — Dacă moare, ești un om mort. Și închide telefonul. E ora 18.20. Pe măsură ce ziua se apropie de noapte, moralul lui Lionel basculează tot mai des dintr-o extremă în alta. Pe de o parte, se bucură
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă perucă blondă și poartă o rochie înflorată. N-are nici o coasă la ea. Lionel îi face loc să intre. N-o strânge de gât. — E cam dezordine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
statuii Comandorului: intra brusc de după o ușă oarecare, cu un pumn care o demola, aproape, șocînd publicul. Mai Îmi plac, În comedii, ușile batante, care dau ritm spectacolului... Și despre copac, ca element central scenografic, Banu vorbește seducător, În stilu-i inconfundabil: „Copacul este răspunsul cultural dat unei absențe, Întrucît niciodată Kokkos nu a așezat un trunchi adevărat pe scenă.[...] Copacul este o valoare centripetă, pădurea -o valoare centrifugă. [...] Copacul, spre a-l parafraza pe Kokkos, vorbește despre Încrederea În teatru; ușa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sufletul nostru, avem un auz sufletesc, un vèz sufletesc, un miros sufletesc și așa mai departe! Nu te teme sè le folosești! Un miros sufletesc?! repet că un ecou în sinea mea, amintindu-mi de indefinibilul și noul miros mateian, inconfundabil și imperceptibil de nèri strèine, un miros pe care numai prezența lui AnM îl face sè disparè, joi seara, de pildè, când a fost la mine, apariția ei fècând sè se risipeascè în aer acest miros, Vreau sè scriu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]