1,934 matches
-
i-a influențat adolescența și devenirea profesională. Temeinica pregătire de cultură generală, însușită conștient, sensibilitatea la onoarea personală și demnitatea națională, simțul dezvoltat de responsabilitate, inițiativa îndrăzneață, împlinirea personalității proprii în armonie cu destinul comunității sociale alcătuiesc profilul acestei generații inconfundabile de profesori și sunt detectabile în devenirea mai multor generații postbelice de tineri bucovineni. Decesul tatălui său o obligă, după absolvirea liceului, în 1952, să intre în învățământ la Școala Costișa, unde funcționează ca profesor suplinitor de limba rusă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
altele încălzite, ținându-se cont de anotimp, dar și de gustul băutorului. Fiecare Cale Spirituală are o „ușă” de intrare, aceasta însemnând intrarea într-o nouă stare de spirit. Sake este „cheia” care descuie ușa către „Cale” prin aroma lui inconfundabilă, dar și prin gustul seducător de iute sau dulce. Deschizând „ușa” și urmându-i „Calea”, vei reuși să te relaxezi, să-ți creezi o bună dispoziție, simțind senzația plăcută de a fi. Această plăcută senzație acționează ca un balsam asupra
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Niciun puț. Nimic. Departe, hăt, la orizontul mișcător cu imagini halucinante de Fata Morgana, se înălța pe verticală cumpăna stingheră și melancolică a unei fântâni abandonate, asemenea unei girafe proiectându-și pe cerul înfierbântat al deșertului Kalahari silueta maiestuoasă și inconfundabilă. Dar fântâna era moartă. Peste izvoarele de apă reci și proaspete aducătoare de viață se depozitase indolent un strat gros de nămol vâscos și otrăvitor. Fântâna trebuia urgent curățată și izvoarele desfundate pentru ca apa să-și reia imediat funcția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la Mogoșoaia. Brusc am simțit că mă prăbușesc într-o groapă. M-am ghemuit, instinctiv, ca în pântecul matern. În ceața nopții am auzit glasul tunător, inconfundabil al poetului concitadin berladnic: "Unde ești, Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar, în groapă!". Va imaginați ce efort fizic a făcut poetul să mă extragă, înnămolit, din șanțul Junimii... Parcă am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de proveniență indiană, iar eu am pus un bănuț în cutia cântăreților și m-am așezat pe o bancă să-mi desfăt în tihnă și urechile, nu numai ochii. În ce le privește, nările... ele fremătau demult sub imboldul izurilor inconfundabile ale începutului de primăvară. Se adăugau acestora ofertele culinare ale străzii (foaaarte îmbietoare!) - dar eu, un gurmand de felul meu - nu simțeam nevoia niciunui fel de hrană pentru a-mi întregi starea de bine: în planul absolutului eram saturat, primisem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la care apelăm, sau de... sursa interioară? Oare, nu ar fi timpul să-i dăm mai mult credit sursei interioare în relația directă cu natura, cu... divinul? De altfel, ce păcat am săvârșit recunoscând un fapt: am simțit vibrațiile, răcoarea inconfundabilă din palme, din palmele care... vorbesc! După cum a prezis profetul Mohamed! LA CASA PENSIONARILOR Zilele trecute am vizionat la televizor o lansare de sezon: aprinderea luminilor feerice ale Bucureștiului gătit pentru sărbătorile de iarnă. În prim plan erau Traian Băsescu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
desfășurat havanul, mi-a amintit de copilăria petrecută la Lucăcești, o localitate mică de lângă Bacău, de frunzele de stejar uscate aflate în parcul din spatele blocului în care locuiam, frunze în care mă îngropau copiii, tovarășii de joacă, de mirosul acela inconfundabil ce-mi pătrundea în nări, de covorul vegetal... Din pădurea de la Băicoi, înafara unui spirit purificat de foc, aer, pământ, lumină, vibrații, am plecat cu buzunarele pline cu ghinde. Nu le mai am acum, dar atunci ele au fost vehiculul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu UE. Aș propune să încheiem cu România într-un context geopolitic mai larg. Rusia se apropie din nou de frontierele noastre. Am citit recent însemnările de călĂ‑ torie Anii de antrax - cartea dumneavoastră netermi‑ nată, pusă deoparte, poartă marca inconfundabilă Alina Mungiu-Pippidi. E, deopotrivă, a scriitorului, dar și a gânditorului politic. Cred că va avea mare succes și impact atunci când o veți lansa. Sunt mărturii despre cele văzute în lume, comentate la un nivel intelectual foarte ridicat. E și o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Pagony îi pusese numele de Jean Moscopol. Moscopol era de altfel singurul prieten pe care îl putea numi cu adevărat rival, cei doi devenind repede capetele de afiș ale vremii, preferații tinerilor, fiecare cu charisma sa și cu stilul său inconfundabil. Cristi era recunoscut pentru dicția sa impecabilă și felul în care controla și apăsa cuvintele, Jean pentru nenumăratele ieșiri din ritm amuzante și eternul fluie- rat al refrenelor, care nimănui nu-i ieșea mai bine. — Măi, fraților, dar s-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
colegii și rivalii săi împreună, atâtea cât poate nici nu se cântaseră până la el. Cine mai auzise de un cântăreț cu un așa repertoriu ? Pe care le știa pe de rost și putea să le interpreteze oricând, în stilul său inconfundabil. O sută cincizeci de tangouri, alături de câteva romanțe, valsuri, serenade sau rumbe, o sută cincizeci de refrene memorabile cântate pe marele bulevard al Victoriei, acolo de unde pornea lumea. Iar Cristi nu avea de gând să se oprească aici. Nu con-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate albe, strălucitoare. Avea o geantă micuță, tot de culoare deschisă, cu flori care se potriveau cu parfumul crud de primăvară ce îl emanau mișcările ei. Când s-a apropiat de el și i-a putut simți acea mireasmă proaspătă, inconfundabilă, abia atunci Cristi a recunoscut-o pe Domnișoara fără nume. Chiar ea, muza care îi purtase pașii în noaptea aceea minunată de la Răcaru, unde, împins de frumusețea ei, s-a urcat pe scenă s-o impresioneze, iar în loc s-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a doua mare surpriză. Pe scena restaurantului lui Andronic a urcat marele Grigoraș Dinicu, pe care Cristi l-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi. — Iată deci că la Paris tangoul și lăutăreasca pot domni în pace, s-a auzit vocea inconfundabilă a Mariei în spatele lor. Da, era chiar Maria Tănase, buna sa prietenă devenise solista orchestrei lui Dinicu, cu care călătorea prin lume. — Draga mea Marie, mai întâi îmi revăd prietenii de care nu am auzit de-o viață, prietenii mei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ne omoară, râde Cristi. Artistul, dragă domnul meu, nu cred să aibă o definiție, dar dacă aș încerca totuși una, de dragul discuției, aș spune că el este cel care își desăvârșește opera și stilul, devenind cel mai bun. Unic și inconfundabil ! Un artist, da, sunt de acord, trebuie să aducă ceva nou, să-și depășească predecesorii și însăși generația lui, dar important este să facă ceva ce numai și numai el poate da lumii, să nu poată fi reprodus. După ce dă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de propria noastră matrice, de comunitatea În sânul căreia ne născuserăm, ce ne dăruise limba - primul instrument și de fapt prima meserie pe care ne-o dăruiește Mama, orice mamă, deoarece ea ne Învață limba! -, care ne dăruise acel sentiment inconfundabil și tiranic al apartenenței, al pământului!? De ce am fugit? Simplu, mi se va răspunde, am fugit de tiranie! Din dorul de libertate! Dar, la Greci - ca să vorbim doar despre ei, ei sunt acel prim „cristal” În jurul căruia s-a format
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
filosofia, muzica și literatura germană, iar „În comparație” cu „ea”, tânăra și, de fapt, provinciala cultură nord-americană suportă greu comparația!, și, că, În lumina unui Hölderlin sau Rilke, continui să cred că arta lui Nichita posedă valori europene, unice și inconfundabile. Nu, să nu se creadă că aici eu pledez pro domo și că m-ar fi interesat „recunoașterea” europeană, pentru opera lui Nichita și a mea. Dovadă e faptul că am refuzat propunerea prietenului și editorului meu suedez René Coeckelberghs
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu urmări Însemnate și asupra limbii. Ceea ce rămâne, dincolo de marca latină dominantă, este remarcabilul și pitorescul amestec prezent În sinteza lingvistică românească: reflectare a unei istorii frământate și supuse unor variate influențe și interferențe. Ca și România, limba română este inconfundabilă: cu nota ei predominant latină, dar și cu sensibila coloratură slavă, cu cuvintele orientale care țâșnesc din când În când, cu sunetele ei specifice (ă, Î, ț, ș), atât de greu de pronunțat de un străin. Dintre toate limbile, cea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Andreescu (1850-1882), dar Într-un ton mai grav și mai interiorizat. Momentul 1900 este reprezentat de Ștefan Luchian (1868-1916), strălucitor colorist, inepuizabil pictor al florilor. Numele mari ale perioadei interbelice sunt Gheorghe Petrașcu (1872-1949), autor de peisaje și naturi moarte, inconfundabile prin materia lor densă și totodată strălucitoare; Theodor Pallady (1871-1956), cel mai parizian dintre artiștii români, opusul, s-ar zice, al lui Petrașcu, cu o linie netă, expresivă și ironică și un colorit discret și rafinat; Nicolae Tonitza (1886-1940), ale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
primul care să alerteze personalul hotelului, dacă, Doamne ferește, mi s-ar fi rătăcit valizele. Cei doi pleacă neîncrezători. După câteva minute sunt sunat la telefon, pe același subiect, de Lascha Bakradse, attendent-ul nostru, care mă întreabă, glumind, cu vocea lui inconfundabilă, dacă valiza pe care refuz să o iau nu-mi aparține cu adevărat. Da, domnilor, nu glumesc. Nu vă împotmoliți în leneșe amabilități, prelungind coșmarul unei alte persoane, care își caută în aceste clipe, disperată, bagajele. Îi sugerez lui Lascha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ți demonstra deopotrivă bunul gust și condiția financiară. Biserica Notre-Dame de Montmartre e un loc de reculegere pentru artiști, mult mai domestic, mai familiar pentru oamenii din zonă decât Catedrala Sacré-Coeur, acaparată mai ales de turiști. Afișele mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
generației și nu îi consacră acea „atenție” exegetică de care, e drept, au parte puțini! Nu știu, dar... așa pare! Poate, mai știi, noi cei care „ne-am închinat opera”, cei cărora li s-a „dăruit timp”, acel timp specific, inconfundabil al creației proprii și unice, eram, atunci, la „începuturi”, mai puțin lucizi de uriașa îndrăzneală de a nu ne măsura nu numai cu „zeii literaturii” naționale și universale, dar și cu „amorful”, cu anomia, iar un tânăr precum Grigore „cel-de-atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la unele valori ale trecutului, românesc sau vest-european, cum ar fi demnitatea și noblețea persoanei, deasupra banului, sau a necesității artei și literelor împotriva chiar a necesităților pieței și a presiunilor globalizării, primordialitatea persoanei, a individului și a felului tipic, inconfundabil, specific de a gândi al acestuia, a Individului aflat în puternic proces de individuație, deci de „luare în posesie a sinelui”, a diferențierii nete de natură și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în afara unei anumite „cantități”, „aglomerări” de situații, reflexe comportamentale sau psihologice, simetrii și redundanțe. Chiar și timpul de lectură, acel „timp” special pe care-l petreci cu același volum de hârtie tipărită în mână, în acel tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și iar îl asemăn cu sf. Iacob. Ajung apoi la Botega del vino unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca oriunde în lume; sunt inconfundabili. îmi continui drumul mulțumit de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat, alternate cu altele, cultivate mai ales cu viță
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu adevărat universal. Aș fi dorit să merg mai mult alături de el, dar nu găsim o limbă comună, așa că ne despărțim apoi, eu urmându-mi ritmul alert, iar el pășind cu pași mărunți, în hainele lui tradiționale și cu inconfundabila pălărie pe cap. Pe camino împreună cu pelerinul budist - înainte de Belorado am parte de o altă surpriză, șocantă. Privind cu atenție înainte, pe drum, observ trei pelerini dintre care unul are partea de jos a picioarelor sclipitoare. în lumina dimineții, parcă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri. Sigur, mi-aș dori să putem vorbi despre o pecete strict românească în poezia (sau în proza) scrisă la noi, așa cum vorbim de proza sud-americană sau cea rusească, care au devenit mărci inconfundabile, dar nu e cazul. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred că am izbutit să cuprindem, să imprimăm într-o poezie (sau într-o proză) fără de pereche sufletul nostru ce seamănă cu o apă făcută din fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]