3,194 matches
-
chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele crăpate. A pufăit indiferentă din țigară, ignorând după aceea senzația degetelor lui pe piele, a limbii lui atingând-o pe a ei. — Trebuia să existe o cale de a ajunge la Johnny Cash Înainte să moară. Vreau să spun că tipul trebuia să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
brânză și marmeladă de caise făcută În casă. I-au dat de asemenea și al optulea simit, fiindcă nu-și pierduseră obiceiul de a cumpăra opt simits de la un vânzător ambulant În fiecare duminică dimineață. Totuși Armanoush s-a uitat indiferentă la mâncare. A amestecat absentă ceaiul câteva clipe, apoi s-a Întors spre mătușa Zeliha și a Întrebat: — Pot să vin cu tine la aeroport s-o luăm pe mama? — Sigur, o să mergem Împreună, a spus mătușa Zeliha și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că așa e ea, mai rece din fire... dar de ce mi s-a părut tocmai pe dos la început? De ce a avut curajul și atitudinea aceea apropiată fără condiții sau prejudecăți? Din inconștiență?... Să fie ea de fapt rece și indiferentă, distantă, incapabilă de sentimente intense, fără să aibă nevoie de căldură? Cine s-o mai înțeleagă? Din momentul în care mi-a spus că relațiile interumane nu o interesează, ce mai rămîne de zis? Chiar îi ajunge internetul? Îi place
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cam repede. Te-am ajuns din urmă și te-am depășit. Și eu te-am ajuns din urmă și te-am depășit. Te-am văzut pe drum, eram în mașină. Aș fi vrut foarte mult să cobor, dar tu erai indiferentă... Ai exagerat în acel email. Ba n-am exagerat: așa sînt eu. Așa înțeleg eu adevărul, așa văd eu lucrurile. Eu prefer extremele... Și duci extremele la limită. Da, uneori... Tu extrem extrem de atrăgătoare, pui extrem de multe lemne pe foc
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de pe cap. Împrejurimile și spațiile deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu vreți nimic de la mine? Fraulein Keller mi-a spus să fac orice îmi cereți. ă și nu te simți ușurată? ă Nu are nicio importanță pentru mine. La urma urmei, de asta sunt aici. ă Chiar ești așa de indiferentă? Raia se întinse și îi ridică din nou o mână spre față ei. Dar el își retrse mâna din nou, iar ea reacționă ca și cum ar fi lovit-o. ă Te rog, chiar nu e nevoie. Atitudinea ei supusă se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi place cum sună! Al-catraz, Al Capone, Al Jazeera... Al, vatmanul. Îmi place cum sună Al. Hai să coborâm aici și să ne plimbăm pe pod! Ar fi mișto, dar aș prefera să mă coafez acum, zise Desert Rose, complet indiferentă la emoțiile prietenei sale. Trebuie să arăt super diseară, pentru Charlie. Am ajuns până aici și tu nu vrei să vezi Golden Gate Bridge? — E doar un pod, zise Desert Rose. Tot nu Înțelegi? A, ba da, am Înțeles. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-și poze cu marea Învolburată În fundal; Desert Rose plângând În rulotă, singură, În așteptarea ei; Diane la capătul barului, mângâindu-și delicat paharul și simțindu-se abandonată. Nu pot, zise ea. — Bine, atunci. La revedere. — La revedere, zise ea indiferentă. Ted se ridică și plecă. În secunda următoare fu cuprinsă de remușcări pentru duritatea cu care Îi vorbise și pentru că-l lăsase să plece cu atâta răceală. Fugi după el afară, Îl căută În jur, dar dispăruse. Se terminase distracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Să nu fiu prost, n-o să se termine lumea pentru că nu-mi termin păpușile, Într-adevăr, ce importanță ar putea să aibă pentru lume câteva păpuși de argilă în plus sau în minus, Pariez că n-ai fi așa de indiferentă dacă, în loc de păpuși de argilă, ar fi vorba de a noua sau a cincea simfonie, din păcate, fata mea, tatăl tău nu s-a născut muzician, Dacă chiar crezi că sunt indiferentă, mă întristezi, Sigur că nu, iartă-mă. Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
minus, Pariez că n-ai fi așa de indiferentă dacă, în loc de păpuși de argilă, ar fi vorba de a noua sau a cincea simfonie, din păcate, fata mea, tatăl tău nu s-a născut muzician, Dacă chiar crezi că sunt indiferentă, mă întristezi, Sigur că nu, iartă-mă. Cipriano Algor dădu să iasă, dar se mai opri un moment în prag, În orice caz, trebuie să recunoaștem că și rațiunea e în stare să producă idei folositoare, astă-noapte, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doua oară fără grai. Alt motiv trebuie să fi contribuit la amuțirea olarului, faptul că treceau chiar atunci pe lângă strada Isaurei Madruga, circumstanță în fața căreia conștiința lui Cipriano Algor, spre deosebire de ce se întâmplase la dus, n-a reușit să rămână indiferentă. Când ajunseră la olărie, Marçal avu bucuria neașteptată de a fi întâmpinat de Găsit de parcă, în locul intimidantei uniforme de gardian al Centrului, ar fi avut pe el veșmintele civile cele mai pașnice. Sensibila inimă a tânărului, încă îndurerată de nereușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nimic despre neliniștitoarea conversație avută cu subșeful departamentului de achiziții. Va vorbi despre subiect, da, dar mai târziu, când totul se va fi pierdut. Acum nu-i spune ginerelui său decât, Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte banale și aproape indiferente, care n-aveau nevoie de atâta timp pentru a se manifesta, iar Marçal nu-i va mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-a imaginat socrul, mai puțin sau mai mult, ce spune el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
achiziții vrea să vorbească cu domnul Cipriano Algor. În general, o secretară știe ce subiect va aborda patronul când îi cere să stabilească o legătură telefonică, dar o telefonistă propriu-zisă nu știe absolut nimic, de aceea are vocea aceea neutră, indiferentă, a unei persoane care nu mai aparține acestei lumi, oricum, să fim drepți și să ne închipuim că ar fi vărsat lacrimi de tristețe dacă ar fi bănuit ce s-a întâmplat după ce a rostit mecanic, Puteți vorbi. Marta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
egoist. Îmi caut în vinovăție unica libertate care mi-a mai rămas. Cu Dumnezeu, în felul meu, m-am împăcat. Nu intentezi proces mării că e nesfârșită, nu intentezi proces vântului că e nestatornic, nu intentezi proces pietrelor că sunt indiferente. Or, Dumnezeu e ca marea, ca vântul și ca pietrele. De ce l-aș învinovăți pe el pentru un rău al meu, care a existat în mine, care s-a copt în mine. Cel mult i-aș putea reproșa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În pânza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trebui pur și simplu să invoc o ținută minimalistă și suprasolicitare la muncă. Acum trebuie s-o șterg. Ai putea tu să fii așa drăguță să vâri cifrele în dosar când termini? Dacă Stevie considera că Fran era nițeluș cam indiferentă la eforturile de planificare a nunții, Camilla, viitoarea mamă soacră, era exasperată la culme de atitudinea lui Fran. Sincer vorbind, ultimul lucru pe care și-l dorea era să i se spună: „În regulă, cum doriți. Sună minunat“ de către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Așa eram obișnuit. Și vedeam că nu respectă faptul că eu muncesc. Ne-am certat de mai multe ori în trei luni de zile... și asta. A doua faptă, cam tot la fel s-a-ntâmplat. Același tip de femeie. Indiferentă, leneșă probabil, poate așa mi se părea mie. De ce le-am ales pe ele? La situația în care eram eu... Mă mulțumeam cu orice. Față de soție n-am avut astfel de impuls. Ne-am mai certat, ne-am mai certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Iași, în 1906, prin recuperarea disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu e vorba doar de literatura școlilor avangardiste. Autori precum James Joyce, Edgar Lee Masters, Francis Scott Fitzgerald, George Bernard Shaw, Sigrid Unsted, Ramon Gomez de la Serna, Miguel de Unamuno, Maxim Gorki, Joseph Conrad, Jean Cocteau, Luigi Pirandello ș.a., majoritatea - indiferenți criticilor și scriitorilor importanți din țară, vor fi, de asemenea, recenzați pozitiv sau traduși la Contimporanul. Un alt indiciu al voinței de depășire a „complexului periferiei” îl reprezintă atenția acordată mișcărilor avangardiste din țări vecine și/sau „periferice”: Ungaria, Polonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare a ființei umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul și hispanistul Victor Ivanovici avansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În ecran. Timpul e un mecanism Împiedicat. Nu se Întâmplă nimic. Nici un pas, nici o voce - nici un zgomot. În tăcerea care plutește Își aude bătăile surde ale inimii. Și are impresia că simte cum În casa aceea viața s-a oprit, indiferentă și obscură. NOAPTEA Da, va trece timpul, timpul care le Îndreaptă pe toate, și se vor stabili iarăși legăturile dinainte, se vor restabili Într-o asemenea măsură Încât eu nu voi simți vreo schimbare În viața mea. Dumneavoastră poate sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic, erau doar sunete asemenea altora În cacofonia țipătoare a lumii. Erau indiferenți la orice lucru care nu-i privea personal și nimic nu părea să-i privească. Poate că la paisprezece ani și el fusese astfel, dar nu-și mai aducea aminte, căci nu se gândea niciodată cu nostalgie la trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un presentiment. Încă nu se lipiseră bine, după fractura pe care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându-se să pară indiferentă. — Nu l-ai primit? Întrebă bănuitoare numărul 13. Emma clătină din cap. — Ai să vezi că-l primești astăzi. Cu vocea ta, ești singura care satisface clienții, o asigură. Dar nu o privea. Fixa sârmele de Înaltă tensiune suspendate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
arate că se teme de el. Și, de fapt, nu se temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]