1,875 matches
-
-și construi un sistem care, chiar dacă n-a fost original, a contat pe câteva note personale. "-" reprezintă pentru Vladimir Streinu perioada "bergsonistă", caracterizată prin tentativa criticului de a opune criticii obiective, științifice, o metodă mai nuanțată, aptă să surprindă caracterul inefabil și unicitatea creației artistice. Sunt ilustrative în acest sens articolele intitulate: Stilul critic. Despre o modalitate a judecății literare, Dubletele artistice. Critica genetică, sociologică, culturală sunt, în opinia criticului, utile în măsurarea ariei de cultură a fiecărei epoci, dar reprezintă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe, oglindirea întregului : întregul ființei tale particulare, întregul lumii reale și întreaga încărcătură de posibil pe care realul o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Nyssa, Origen vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se află o serie de contrarii, care, dominate de Unitate, acoperă aspectele realului : Exteriorul și Interiorul sau Vizibilul și Ascunsul, înnoitorul și Conservatorul, întîiul și Ultimul, Cel ce dă și Cel ce ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită de cunoașterea lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
rândul lor și-o transmit numai în acord cu voința divină. Momentul inițial al acestei filiații este împărăția asupra pământului pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam. Tezele acestei teorii se află, după John Dunn, "într-o incoerență inefabilă care face din puterea lui Dumnezeu o putere paternă și din puterea regelui o putere religioasă în care o familie este un regat și un regat o familie și în care toate datoriile sunt una"40. Probele istorice sunt prin
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
considerație generală despre boala și bolnavul psihic, o considerație care nu trebuie ignorată de psihiatrul contemporan. Această sinteză se integrează, În mare măsură, printre arhetipurile psihiatriei moderne. Este de remarcat că anumite aspecte ale acestei teme exprimă persistența unui fler inefabil, vestigiu al unor ancestrale convingeri care realizează Încă un obstacol real În procesul Înțelegerii problemelor permanente ale psihiatriei și, În mentalitatea atât de arhaică Încă, a modului În care se reflectă boala psihică nu numai pe plan social, dar și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
revelarea. În cărțile bune, există câte un filon ascuns de frumusețe dar care se manifestă neașteptat, deși continuu. Chiar și în cele mai sumbre proiecții romanești (Eseu despre orbire, în cazul nostru, ori Diavolul este politic corect), rămâne un rest inefabil care biruie răul întunecat din lume. Un firișor de bine neutralizează o mare de rău. Există nădejdea că răul va fi înăbușit, că răul se autodistruge. Important e ca omul să-și păstreze libertatea de a alege binele, ori binele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
recunoașterea, revelarea și amintirea spirituală sau anamneza) sunt cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultuoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade". (Matei Călinescu, op. cit., p. 148) Despre povestirea Ghicitor în pietre I. P. Culianu afirma că este centrul inefabil al creației lui Eliade, "desenul din covorul" operei sale literare 51: "Mi-a repetat de atâtea ori că lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre, încât cred că-l
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
precum și replica însoțitoarei Dorinei din călătoria spre palatul de sticlă, despre numele lui Andronic: "așa îi spuneți voi", conținând sugestia numelui ca veșmânt terestru, identitate de împrumut, necesară și lui Andronic în epifaniile lui pământene 180. Pentru numele damnat, interzis, " Inefabilul, Impronunțabilul adevăratului nume" (Marcel Jousse), autorul folosește numele de substituție. Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă "pe verticală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
amor", inițierea prin dragoste fiind de natură spirituală: "A înseamnă în a lui parte Fără, și mor înseamnă moarte; De le împreuni ai: fără moarte"898. Adevărata dragoste tot una cu "nemurirea""899 i se revelează lui Dayan în chipurile inefabilei Madonna Intelligenza: poezia și matematica. "Înțelepciunea, dragostea și nemurirea", "Femeia Eternă și femeia pe care ai s-o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea ființei iubite amintește de Dante pentru care Beatrice reprezenta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a doua, Curtea veche, București, 2003, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. IX (1972-1977), Infamie morală, Curtea veche, București, 2004, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. XI (1980), Inefabila vocabulă de har, Curtea veche, București, 2006, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. XV (1984-1985), Personalitate fascinantă, Curtea veche, București, 2013, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean-Marie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vede"319. În al doilea rând, ca un fel de complement al metodei apofatice în atingerea acestei cunoașteri necunoscătoare, Dionisie Areopagitul folosește la modul direct contradicția, antinomia 320. Limbajul scrierilor sale e traversat de antinomii: Dumnezeu e ignoranță și atotștiință, inefabil și cu multe nume, afirmare a toate și negare a toate, unitate și trinitate etc. Antinomia, consideră autorul citat, la fel ca și metoda negării este o cale de a forța intelectul să depășească limbajul sau de a forța limbajul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
afirmare a toate și negare a toate, unitate și trinitate etc. Antinomia, consideră autorul citat, la fel ca și metoda negării este o cale de a forța intelectul să depășească limbajul sau de a forța limbajul să comunice intelectului ceva inefabil, să cânte o partitură pentru care nu fusese proiectat 321. "Aici, unde cunoașterea catafatică ar fi insuficientă pentru sesizarea realităților-limită (...) și unde pura negație teologică s-ar mărgini doar să sugereze și să prevină confuziile, antinomia apofatică reușește să ne
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Este o metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl voi arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe direcția acestuia de a rămâne doar la aspectul irațional și inefabil al sacrului, în fața căruia nu ne putem exprima decât non-discursiv sau, eventual, prin analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
De aceea, dialectica sacrului e mai complexă aici, pentru că sacrul nu se opune unei realități total disimilare, cum este profanul lui Durkheim. Măyă este o realitate de esență antinomică, fiind ceva care există și nu există, având, deci, o natură inefabilă asemănătoare realității supreme. Ea permite un proces cognitiv antinomic, pentru că revelează și totodată ascunde pe Brahman. Ea realizează o identitate a contrariilor. Așadar, în dialectica aceasta a sacrului, mișcarea nu mai este între doi termeni contradictorii, total diferiți, ci între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
imaginea se profilează "pe miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse ale frumuseții; frumusețea transpare în inima luminii ca miez al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tinzând spre viziune"16. Imaginea aceasta nu mai e reprezentativă a unui referent pe care îl face vizibil prin reflectare directă; desprinsă de obiecticitatea lumii exterioare, ea e liberă până la transparență, liberă să arate "sâmburele misterios, ireductibil, al realului", adică inefabilul, inexprimabilul, indicibilul, cu un cuvânt: necunoscutul. Dar realul astfel intuit în esența sa inaparentă nu apare decât odată cu poemul, în stofa densă a plăsmuirii deja posibile; "el nu există înainte ca opera artistică să existe". Ceea ce se manifestă prin interstițiile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși ceva se apropie Academia Kryptia cântă ,,Sup șed cimin” În centuri de castitate Mâine la ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului despre sconcs. Sperjurii miezului de noapte au trimis Adrogini cefalici În plină carieră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
toți sub Jurământul aceluiași Hipocrate. Revenea În romanticul peisaj natal... „unul din nemuritorii acestui secol”, apreciat de biografii destinelor privilegiate. Faptul că mă situez genealogic În arborele unui laureat al Premiului Nobel este o delicată mândrie, o vibrare de spirit inefabila. Dar detașându-mă de imaginea descendentei, Îmi Îngădui să mărturisesc felul cum l-am perceput inedit. Înalt, frumos, distins, elegant, cu privirea penetranta și Încântătoare. Faustic Într-un halou de magii galopante. Dominator modest, prevenitor și... ieșean perpetuu dispus să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
îi comunica lui Mihail Dragomirescu: „La Iași, cu toate încercările mele de a face ceva în sensul unor întâlniri literare, nimic nu este îndeplinit. Nu învie morții, e în zadar, iubite”. Sosise sfârșitul Junimii, pentru că nu mai exista acel fluid inefabil care să întrețină starea de maximă animație a spiritului convivilor încât totul să se petreacă ca într-o mare și unită familie. Cei plecați nu au putut lua în inimă aceste minuni,dar nici cei rămași nu au putut păstra
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
impune. Un destin inimitabil și foarte greu definibil. S-a vorbit în nenumărate rânduri despre specificul rusesc, despre sufletul rus, chiar despre rusism. S-au reliefat trăsături individualizante, s-au identificat componente constitutive ale profilului rusesc, de fiecare dată însă, inefabilul, însăși fibra cea mai intimă a Rusiei a rămas înafara oricăror definiții. În notele sale de călătorie din 1997, reputatul slavist francez Georges Nivat scria: „Rusismul nu este decât o modalitate de situare față de Europa.” (La pas prin noua Rusie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
indiferenți la formele și stilurile de artă, la imaginea de ansamblu a Cetății. Iașul artei într-o mitologie cu nimic mai prejos față de altele, una veche, de durată și notorietate. Există un limbaj al artei? Dacă există, el cheamă la inefabil și la ascunsul magic pentru a-l descifra în tăcerea lui luminoasă. Un Winckelmann ar spune și astăzi că arta nu se manifestă la simpla vedere, ea se înfățișează ca o seninătate a plăcerii sufletești, ca o voluptate a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tot ce este frumos este și bun. Aici lucrurile sunt clare. Adevărat, dar cum rămâne cu sentimentul nou, necunoscut? Ba acum îl cunoașteți, l-ați încercat chiar în timpul zborului urmărit de noi toți. Toate aceste mișcări induc în noi ideea inefabilă de nemărginire. O astfel de stare sufletească am trăit-o noi înșine pe un cal în galop, în vârtejul unui vals, într-o barcă cu pânze mânată de vânt pe suprafața apei sau în fața unui buchet de flori. Întocmai, completează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
puțin poetic decât o șosea largă, albă, neîntreruptă, fără cotituri, în bătaia directă a soarelui. Farmecul nedefinit al serii constă în a nu ne dezvălui priveliștea decât pe jumătate. La lumina lunii lucrurile se umplu de poezie, capătă o frumusețe inefabilă. Prin vălul delicat se percepe toată natura. Dumneavoastră cum percepeți natura? Natura este uluitoare, mai ales atunci când se ascunde sub văluri, în tainele ei ne putem imagina arta, un fel de Cupidon legat la ochi. Parcă Schiller definea deviza artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]