1,988 matches
-
a organismului; intră în compoziția membranelor celulare. Organismul uman este capabil de a sintetiza lipidelor necesare, cu excepția acizilor grași (AG) esențiali (linoleic și arahidonic). Lipidele sunt în general insolubile în apă și solubile în solvenți organici. Trigliceridele reprezintă 90% din ingestia zilnică de lipide. Bila reprezintă o sursă endogenă pentru absorbția intestinală a lipidelor. Lipidele sunt supuse acțiunii digestive a lipazelor pancreatice reprezentate de triacilglicerol-hidrolaza, colesterol-esteraza și fosfolipaza A2. Triacilglicerol-hidrolaza acționează asupra trigliceridelor scindând specific legătura esterică din poziția 1,1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de calcemie prin intermediul parathormonului, care stimulează conversia renală a vitaminei D în 1,25 D3, ce stimulează sinteza de CaBP și Ca ATPază. Zincul și Magneziul Zincul este important pentru activitatea unor enzime: anhidraza carbonică, fosfataza alcalină, lactic dehidrogenaza. Din ingestia zilnică de 10-15 mg zinc ~1/2 este absorbită intestinal (în ileon, activ); este stocat în enterocite sau eliberat în circulație. Aportul zilnic de Mg este 0,4-0,5 g. Absorbția magneziului are loc pasiv, în tot intestinul subțire. Fierul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
vagă și dezagrabilă, localizată mai mult sau mai puțin în epigastru care naște dorința de a ingera alimente. Senzația se însoțește de apariția contracțiilor gastrice “de foame”, contracții peristaltice ritmice, care nu apar mai devreme de 1224 ore de la ultima ingestie de alimente. Consumul de alimente în cantități suficiente potolește foamea și o înlocuiește cu senzația de sațietate, o senzație de satisfacție (euforizantă) vagă, imposibil de localizat. Consecința sațietății este oprirea alimentației, măsură preventivă care nu permite depășirea posibilităților digestive și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de mâncare precede foamea și se definește ca plăcere de a ingera alimente. Termenul de apetit se referă mai ales la dorința de a mânca un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină sațietate și oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină sațietate și oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
la nivelul nucleilor hipotalamici; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină sațietate și oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de alimente, iar a receptorilor beta-adrenergici, dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de alimente Nutriția la om este în așa fel reglată încât greutatea lui corporală să nu se modifice perioade lungi de timp. Sunt cunoscuți mai mulți stimuli fiziologici care pot să influențeze centrii hipotalamici. Creșterea temperaturii ambientale activează centrul sațietății
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
funcționează și ca un glicostat care decelează nivelul glucozei sanguine și ajustează consumul de alimente la variațiile glicemiei. Ori de câte ori glicemia scade apare senzația de foame. Creșterea concentrației aminoacizilor sanguini reduce consumul de alimente, dar în măsură mai mică decât glucoza. Ingestia de alimente este controlată și de metaboliții lipidici, în special acizii grași. Funcția principală a nucleului ventro-medial este de a stabiliza depozitele de grăsime ale organismului acționând ca un lipostat, jucând rol în reglarea de lungă durată a aportului alimentar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
principală a nucleului ventro-medial este de a stabiliza depozitele de grăsime ale organismului acționând ca un lipostat, jucând rol în reglarea de lungă durată a aportului alimentar. Alimentele ajunse în tubul digestiv eliberează hormoni care acționează asupra hipotalamusului și inhibă ingestia de alimente, de exemplu glucagonul, CCK, somatostatinul. Efectele CCK se datorează interacțiunii cu receptorii viscerali de tip A și cu cei din creier de tip B. CCK eliberată în timpul mesei constituie un semnal de sațietate. 11. Sistemul circulator Circulația sângelui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
presiunii arteriale și se resetează rapid. In general orice mecanisme nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională). 13.3.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
că se redefinește valoarea presiunii arteriale la care nu există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorției apei în tubii distali și colectori, datorată formării
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
colectori, datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci, pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale (circulatorie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci, pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale (circulatorie și fizică, somatică). 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron Renina este o enzimă secretată de aparatul juxtaglomerular renal (miocite netede modificate din peretele arteriolei aferente) la scăderea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
reabsorbției de sodiu prin intermediul aldosteronului. Angiotensina II este un puternic vasoconstrictor, cu acțiune directă asupra miocitelor netede vasculare și indirectă, prin stimularea eliberării de noradrenalină din terminațiile simpatice postganglionare de la nivelul peretelui arterial. De asemeni, angiotensina II stimulează centrul setei, ingestia crescută de apă fiind încă un mecanism ce favorizează creșterea presiunii arteriale. Acțiunile majore ale angiotensinei II sunt mediate de receptori specifici de tip AT1. In ultimul timp s-au acumulat numeroase date noi privind metabolismul angiotensinelor și mecanismul lor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
presiune arterială, doar de 6 mm Hg. In asemenea condiții impunerea pentru două săptămâni a unui regim hidric cu soluție salină în loc de apă potabilă duce la supraîncărcare hidrică însoțită de o creștere presională mare, de 40 mm Hg. Revenirea la ingestia de apă potabilă duce la restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus, a debitului cardiac spre organe și segmentele acestora (tab. 7). Aceasta însă este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de către plămâni, și numai mici cantități de H rămân să fie eliminați de către rinichi. Sursele cele mai obișnuite de încărcare suplimentară cu acid sunt efortul fizic îndelungat (prin formare de acid lactic), cetoacidoza diabetică (acid acetoacetic și acid β hidroxibutiric), ingestia de săruri acidificatoare precum NH4Cl sau CaCl2 (săruri ale acizilor tari cu baze slabe, care la disociere vor contribui la sinteza de HCl), precum și insuficiența renală - incapacitatea rinichilor de a elimina acidul. Sursele alimentare cele mai importante de baze sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
fructele și legumele. Acestea conțin sărurile de sodiu sau potasiu ale unor acizi organici slabi (citric și oxalic). Anionii acestor săruri sunt metabolizați la CO2 , care va fi eliminat respirator, lăsând în LEC NaHCO3 și KHCO3 . Alte surse pot fi ingestia în mari cantități de săruri alcaline precum NaHCO3 , dar cea mai frecventă cauză de alcaloză este pierderea prin vomismente a unor cantități mari de suc gastric bogat în HCl. 26.4.1. Ecuația Henderson-Hasselbach Ecuația generală pentru un sistem tampon
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
tampoanelor fosfat și amoniu în tubul distal. Dacă tulburarea respiratorie persistă, va crește și rata producției de amoniu în celulele tubulare, îndreptând echilibrul acidobazic dezechilibrat de o cantitate prea mare de CO2. Acidoza metabolică Reprezintă scăderea pH-ului plasmatic datorită ingestiei de substanțe acide sau producerii metabolice în cantități crescute a acestora, ca urmare a alterării unor procese biochimice din organism (sinteza de corpi cetonici în diabetul zaharat, sinteza de metaboliți acizi în dietele hiperproteice, etc.). Răspunsul renal este similar cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]