2,311 matches
-
Gunderson et al. (1991Ă pledează pentru dificultățile diagnosticului categorial care contrastează cu prevalența atributelor narcisice din practica clinică. 5.4. Tulburările de personalitate de cluster C 5.4.1. Tulburarea de personalitate evitantă Are drept dominante structurale sentimentul insuficienței personale, inhibiția marcată în raporturile sociale și o sensibilitate exagerată la orice comentariu negativ adresat sau la critică. Aceste atribute sunt centrate pe raportul nevoie-teamă al individului. Sunt caracteristice stima de sine scăzută și tendința de autodevalorizare în orice situație. Evitantul adoptă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu 45 de trăsături, care, pe baza unor studii preliminare, au fost reduse la 24. Acestea sunt: 1. pesimism; 2. autodevalorizare; 3. optimism; 4. iritabilitate; 5. anxietate; 6. suspiciozitate; 7. introspecție; 8. timiditate; 9. izolare; 10. senzitivitate; 11. vulnerabilitate; 12. inhibiție; 13. impulsivitate; 14. agresivitate; 15. ineficiență; 16. iresponsabilitate; 17. infantilism; 18. deficiența resurselor; 19. dependență; 20. submisivitate; 21. conștiinciozitate; 22. rigiditate; 23. excentricitate; 24. hipocondrie. Nu s-a dat fiecărei trăsături o definiție operațională, faptul nefiind uzual la data elaborării
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și entități psihiatrice, care s-ar cere supuse tratamentului. Unele trăsături tipologice caracteriale sunt promovate și premiate în cadrul stilului de viață contemporan și altele amendate. Sunt promovate sociabilitatea și pragmatismul, inițiativa și adaptarea rapidă la schimbări Nu sunt tolerate retragerea, inhibiția, emotivitatea, depresia sau prea marele atașament față de tradiție. Nu e încurajată toleranța la suferință, suportarea acesteia. De asemenea, nu e promovat în mod suficient autocontrolul calm, răbdarea, paciența, suportarea cu seninătate a dificultăților. Adresabilitatea la specialiști pentru orice problemă sufletească
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Aceste distorsiuni cognitive duc la interpretări și ca urmare la trăiri afective și atitudini extreme în raport cu evenimentele vieții. BECK (1990Ă și colaboratorii sugerează și prezența unui deficit al autocontrolului la personalitățile patologice care favorizează manifestările impulsive sau dimpotrivă o exagerată inhibiție. Tot din perspectiva teoriei cognitive YOUNG (1999, 2003Ă introduce termenul de structură maladaptativă precoce. El integrează experiențele maladaptative negative perceptuale, afective sau cognitive trăite într-un mod repetat uneori - în copilărie și adolescență care sub influențele mediului ce sunt percepute
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
18 trăsături și care a pornit de asemenea de la preluarea tradiției psihopatologice în domeniul tulburărilor de personalitate, în urma prelucrării datelor cercetării ajunge la concluzia că, domeniul tulburărilor de personalitate se distribuie în 4 clustere: dominate de dificultăți ale reglării emoționale, inhibiție, comportament dissocial și tendința la compulsivitate. Comportamentul dissocial se caracterizează prin: căutarea stimulilor, narcisism, suspiciune. Autorul comentează asemănarea cu polul negativ al agreabilității din FFM și cu psihoticismul lui EYSENCK. Perspectiva dimensională este necesară în comentarea psihopatiei. Ea este complementară
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
medial-temporal și amigdalei, împreună cu sistemul lor de neurotransmisie responsabil de coordonarea proceselor cognitive și afective. La acest nivel s-ar produce o disociere între procesele logic/cognitive și componenta afectivă a gândirii (DAMASIO, 1994Ă. Puternicul efect de motivare, ghidare și inhibiție pe care îl joacă în mod obișnuit emoțiile are doar un mic rol în viața psihopatului. HARE a avansat ideea că psihopatul poate fi asemănat cu un animal de pradă intraspecific ce folosește farmecul, manipularea, intimidarea și violența pentru a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
până la ariditate, cu înclinație spre teoretizări, C. cultivă în cogitațiile sale „răzgândirea”. Cu alte cuvinte, gândind cu mintea lui, caută să nu calce pe urmele unor „sentințe consacrate”. Eseistica, de suflu scurt, comprimată adesea până la dimensiunile unui aforism, nu manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
25 1.8. Controlul învățării 27 1.9. Apartenența 28 1.10. Principiul polarității 29 2. Teoria învățării prin contiguitate 31 2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrie 31 2.2. Teoria învățării prin contiguitate 33 2.3. Teoria inhibiției asociative 35 2.4. Teoria uitării 39 2.5. Teoria motivației 40 3. Teoria condiționării operante și a instruirii programate 43 3.1. Viața și opera lui B.F. Skinner 43 3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului” 44 3.3. Teoria
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
însele subiecte ale învățării asociative, dar pot fi atașate și unor patternuri noi sau stimuli noi. S-a demonstrat însă nu numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din fapte de viață. Cea relatată în 1942 era, în același timp, „amuzantă și sinistră”3. Ea îl conducea spre concluzia că în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din fapte de viață. Cea relatată în 1942 era, în același timp, „amuzantă și sinistră”3. Ea îl conducea spre concluzia că în procesul învățării apar efecte negative
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
replică este asociată cu o reacție care o inhibă pe cea veche, atunci aceasta va înceta să o provoace pe cea veche”1. Guthrie a afirmat că aserțiunea de mai sus nu enunța o lege, ci definea doar un fenomen: „inhibiția asociativă” (associative inhibition)2. Dar a formulat și alte exemple de „inhibiție asociativă” - nutrind probabil o dorință secretă de a sugera universalitatea acesteia. Vom scăpa de frica de a fi obligați să acționăm într-o situație neplăcută, dacă vom râde
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atunci aceasta va înceta să o provoace pe cea veche”1. Guthrie a afirmat că aserțiunea de mai sus nu enunța o lege, ci definea doar un fenomen: „inhibiția asociativă” (associative inhibition)2. Dar a formulat și alte exemple de „inhibiție asociativă” - nutrind probabil o dorință secretă de a sugera universalitatea acesteia. Vom scăpa de frica de a fi obligați să acționăm într-o situație neplăcută, dacă vom râde sau ne vom ocupa cu o problemă mai importantă. Expresia: 9 × 6
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și-au schimbat radical reacțiile normale ale unei persoane față de sucul de portocale. Astfel încât Guthrie a putut să reformuleze principiul universalității învățării, nuanțând însă că în fiecare instanță de învățare există atât asocieri pozitive, cât și asocieri negative 3. „Fenomenul inhibiției negative” s-ar manifesta în trei forme distincte, deși acestea ilustrează o schemă unică, generală. Este vorba despre trei modalități de eliminare a vechilor învățări (obișnuințe, automatisme, obsesii etc.) care pot fi considerate tot atâtea metode terapeutico-pedagogice. În mod paradoxal
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
manifesta în trei forme distincte, deși acestea ilustrează o schemă unică, generală. Este vorba despre trei modalități de eliminare a vechilor învățări (obișnuințe, automatisme, obsesii etc.) care pot fi considerate tot atâtea metode terapeutico-pedagogice. În mod paradoxal, învățarea negativă prin inhibiție asociativă nu este delocț negativă! Dimpotrivă: „dezvățul” este cel puțin la fel de util în practică, în viață, ca și „învățul”. Prima modalitate poate fi numită, fie și doar în glumă, „tehnica puiului enervant”4. Ea a fost ilustrată deja prin exemplul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe cineva să uite ceva” - afirmă el sentențios 3. Atunci, nu uităm niciodată nimic? Exemplele de mai sus contrazic grăitor afirmația lui Guthrie. Însă el definește uitarea altfel decât o facem de obicei. După Guthrie, uitarea este o variantă a inhibiției asociative. Credința că trecerea timpului este cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea, un eșec al unei reacții
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
uităm niciodată nimic? Exemplele de mai sus contrazic grăitor afirmația lui Guthrie. Însă el definește uitarea altfel decât o facem de obicei. După Guthrie, uitarea este o variantă a inhibiției asociative. Credința că trecerea timpului este cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea, un eșec al unei reacții la o replică.”4 Această teză șocantă este imediat lămurită. Guthrie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
susține că trebuie să atribuim uitarea nu simplei treceri a timpului, ci faptului că nu s-a produs o „reînvățare activă” (active relearning) în respectivul interval. Lăsând însă la o parte acest aspect, se poate susține teza că „uitarea și inhibiția asociativă sunt, de fapt, același eveniment”5. Există totuși o diferență evidentă între acestea. Guthrie consideră că ea se datorează observatorului acestor fenomene, și nu fenomenelor ca atare. Observatorul poate sesiza atent doar trecerea timpului, nu și mecanismul unic care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sunt, de fapt, același eveniment”5. Există totuși o diferență evidentă între acestea. Guthrie consideră că ea se datorează observatorului acestor fenomene, și nu fenomenelor ca atare. Observatorul poate sesiza atent doar trecerea timpului, nu și mecanismul unic care produce inhibiția asociativă și uitarea. Dar „reînvățarea” sau „reantrenarea activă” (active retraining) pot stăvili complet uitarea. O teorie atât de optimistă trebuia dovedită temeinic. Guthrie a invocat câteva argumente puternice. A amintit în primul rând cercetarea lui Jenkins și Dalenbach (1924). Aceștia
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reproduce dimineața chiar și cele mai mici detalii ale poveștii; dacă însă după ascultarea poveștii copiii participă la o conversație activă, reproducerea poveștii se realizează cu o precaritate a detaliilor de cel puțin 50-60%. Aceasta întrucât intervine același mecanism al inhibiției asociative 1. După Guthrie, vârsta copilăriei - în legătură cu care există un anumit mit al „memorării prodigioase” - nu este decisivă în explicarea fenomenului de estompare a uitării. El a evocat „cazul norvegienei infantile”. Persoana respectivă, soția unui fost coleg de universitate al
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență faptul că datele observate în ceea ce privește intensitatea reflexului sunt doar o serie de schimbări. Ele nu au dimensiunile care să le distingă de fluctuațiile forței ce au loc în timpul oboselii, inhibiției sau, așa cum se va vedea mai târziu, de schimbările pulsiunilor și emoțiilor. Procesul de condiționare este deosebit prin ceea ce suportă organismul pentru a i se induce schimbarea; cu alte cuvinte, este definit de operația de prezentare concomitentă a stimulului de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
-se numai creșterii forței de la zero (de exemplu, numai producerii unui răspuns acolo unde nu se mai putuse obține altul; dar acesta este numai un caz special, necesar pentru a lămuri ceea ce am definit cât mai pe înțeles). 4. Legea inhibiției. Forța reflexului poate scădea prin prezența unui al doilea stimul care nu are altă relație cu efectorul implicat 1. Skinner a sesizat că termenul de inhibiție a fost în genere folosit să desemneze orice declin al reflexului de forță sau
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
special, necesar pentru a lămuri ceea ce am definit cât mai pe înțeles). 4. Legea inhibiției. Forța reflexului poate scădea prin prezența unui al doilea stimul care nu are altă relație cu efectorul implicat 1. Skinner a sesizat că termenul de inhibiție a fost în genere folosit să desemneze orice declin al reflexului de forță sau starea diminuată rezultantă. Două dintre legile deja amintite (faza refractară și reflexul oboselii) au fost uneori considerate ca fiind componente ale inhibiției de către Sherrington (1906). În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sesizat că termenul de inhibiție a fost în genere folosit să desemneze orice declin al reflexului de forță sau starea diminuată rezultantă. Două dintre legile deja amintite (faza refractară și reflexul oboselii) au fost uneori considerate ca fiind componente ale inhibiției de către Sherrington (1906). În sistemul skinnerian, unde majoritatea fenomenelor importante de comportament sunt descrise în termeni de schimbări ale forței, un asemenea element pare nefolositor. Toate schimbările de forță au faze negative, dar și pozitive; proprietatea „direcției de schimbare” nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ale celorlalți, care au ei înșiși parte de experiențe plăcute sau mai puțin plăcute. „Comportamentul urât” poate fi stopat datorită observării comportamentului modelat de obiectele de care persoana respectivă se teme, fără nici o reacție adversă pentru cel care o face; inhibițiile pot fi induse asistând la comportamentul celorlalți (care sunt pedepsiți); în final, expresia răspunsurilor (reacțiilor) este controlată în mod extensiv de stimulii modelatori. În vreme ce multe teorii ale învățării descriu schimbarea comportamentală și mathetică în termenii de asociere, cuplare și recuplare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]