1,822 matches
-
în sistemul financiar, iar eu nu am făcut nimic rău ca să nu am o soartă bună. - E un funcționar ! - Și eu ce sunt? O gestionară. Mamă, totdeauna ai spus că vrei să mă vezi la casa mea și acum ce insinuezi? Vreau un bărbat pentru mine, nu să mă ajute în meserie. Nu vreau să fiu un vierme oarecare. Știu că faci totul din iubire pentru mine, dar mă faci să mă simt vinovată. Eu cred că este un suflet bun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vioi ai lui Nicky văzuseră toată scena dintre cei doi și îi zâmbi prietenește. - Cine era, frate, bunăciunea aceea? - Un suflet, - Avea dreptate în ceea ce afirma? - Ești nebun! Nici gând de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi și tu!? - Nu. A fost o curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii îi erau lați, pieptul musculos, iar ochii lui adânci păreau o fântână cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
clasica replică Ill be back ! spusă de un demnitar, ca să dau câteva exemple, fac parte dintr-o memorie cinefilă vastă, or, unul dintre meritele lui Cristian Nemescu este tocmai transformarea acestor locuri comune într-un stil foarte personal. Nu insinuez că ai greși atunci când afirmi că orice abatere de la minimalism în filmul românesc constituie o formulă evazionistă, dar mă întreb dacă nu cumva suntem pe cale să uităm tocmai autorul și să fetișizăm în schimb -ismul. Alex. Leo Șerban : Este limpede
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să fie ironică la adresa bărbaților, uneori cinică, dar constat că... Tu tînăr, ea... Ascultă, Brîndușa! îi strig încet, înfuriat. Un bărbat și o femeie pot avea și alte coordonate pe care să se întîlnească, nu numai cele pe care le insinuezi. Dacă n-ai reușit să-ți cunoști prietena, înseamnă că n-ai văzut în ea decît pe fosta-ți colegă, căreia să i te lauzi. Pariez că nici nu ai auzit de Ina Cristian! Cine-i asta?! E numele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de „iudaizare a adversarului” În România (numită „Jormania”) pre- și post-comunistă. Scriitorul anticomunist Boba, Întemeietor al unui „Sindicat Liber”, a fost considerat de „proveniență [etnică] dubioasă”, din cauza „lipsei de sânge jorman [= românesc] autentic În vinele lui”, astfel că „autoritățile au insinuat că era evreu sau balt” <endnote id="(826, pp. 93 și 109)"/>. Societățile post-comuniste au excelat În acest tip de practici. Emil Constantinescu, președinte al României (1996-2000), era (pentru revista ultranaționalistă România Mare, În 1998-1999) „de origine etnică străină : evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de problemă”, dar degeaba, deși vorbise și nenea Jean. Cînd m-am întîlnit cu el, după examen (atunci nu știam că atunci cînd a vorbit Lucica la literatură el a ieșit din sală!), a încercat o scuză penibilă, ba a insinuat că E[lvira] S[orohan], ar fi „aflat” că eu și cu Jean am fi dorit tot binele „protejatei” noastre și de aceea s-a purtat așa! Lucrul acesta este exclus cu atît mai mult cu cît în discuțiile mele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lasciv sub ochiul ei. Ah, deci asta era ! Marea lor plăcere e să-și vîre decolteurile în camera lui Cărmăzan. Pardon, în camera lui Margo. Cărmăzan doar stătea și el pe-acolo (datoria, ce să-i faci ?) și apoi, a insinua că un regizor romîn de distincția și de maturitatea lui (sau a lui Mircea Mureșan sau a lui Andrei Blaier) face filme pentru a-și procura mici frisoane voyeuriste e curată rea-voință. Dar n-am vorbit despre bărbații trecători prin
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de atentate declanșată de Carlos în reacție la arestarea ei, ca și cînd bombele lui ar fi fost graffitiuri de dragoste ; VergŁs arătîndu-ne puloverul pe care i l-a croșetat Magdalena în închisoare ; asistenta lui dezaprobîndu-i relația cu clienta și insinuînd că ar avea o fixație pe teroriste cu cătușe la mîini ; Carlos amintindu-și cît de bine ajunseseră să-l știe copiii lui pe unchiul Jacques : filmul e plin de asemenea momente epifanii negative care-ți extind cultura răului. Dilema
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aici a plecat zvonul cu pomana porcului și generalul Voinea. M. M.: Asta-i realitatea, am fost la mici, am băut bere și am plecat, dar să se ajungă la porc, asta nu. Așa, sunt mulți binevoitori! S. B.: Se insinua că i-ați crescut un porc lui Voinea. M. M.: Asta nu! În fine, când stăteam noi acolo la GAZ, la un moment dat a venit ofițerul de serviciu și zice că mă cheamă Comandantul Diviziei. M-am dus și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-l servește pe Caragiale ca instrument pedagogic. Lectura relevă caracte- rul subversiv al operei caragialești care nu servește igieniș- tilor culturali, nu recomandă corectura, îndreptarea greșelii, operațiunile de gomaj etic, ci dimpotrivă subliniază defor- mările a căror expresivitate cuceritoare se insinuează în propriile noastre comportamente, în propriul limbaj pe măsură ce aflăm cât suntem de caragialești. Există un întreg repertoriu eticist care circumscrie o vulgată a ceea ce înseamnă „Caragiale - contemporanul nostru”. Am putea constitui un manual al utilizatorului mediu, în special cel care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exotismul și mon- struo zitatea sunt asociate simbolic. Termenul ca atare este utilizat în text, dar pentru a defini o calitate senzorială, o deformare a percepției. Avem la finele acestei experiențe ceea ce Michael Pollack numește o „identitate rănită” Violența se insinuează prin intrarea într-un regim figu- rat al limbajului, fapt rar la Caragiale și utilizat în general pentru a sublinia ironic supralicitările retorice. Privirile devin instrumente de tortură, precum „pironul” sau „să - geata” : „Toți ochii se pironesc asupră-mi. Privirile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
teratologicului și a violenței acțiunii politice. În primul caz, Leonida sesizează articolul pe care poate chiar l-a citit fără să-i dea importanță care pus acum sub lupă oferă cheia evenimentelor din stradă. Cealaltă lentilă prin care monstruosul se insinuează în lumea domestică a burghezului tabietard ține de regimul figurat al limbajului, de plastica deformatoare a unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
funcționează ca interpretant într-un spectru contextual larg. Atât de puternic funcționează prestigiul clișeului caragialian încât el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zis, a fost - altul. K edourie a afirmat la Londra c) e p)cât c) evreii au fost nevoiți s) se implice În politic). Chiar au trebuit s) creeze un stat nou În una dintre regiunile periculoase ale lumii? Naționalismul, insinua el, era un r)u pe care evreii nu aveau nevoie s)-l adauge istoriei lor dureroase. El sugera, cred eu, c) regret) acest lucru, f)r) s) Învinov)teasc) Ins) pe cineva. Mergând dincolo de afirmația lui, Îmi asum responsabilitatea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
artistice, invitațiile să lucrez pe diverse scene europene și nevoia mea de a fi În permanent contact cu tot ce e nou și provocator În mișcarea teatrală a lumii se Împăcau tot mai greu cu reproșurile care Începeau să se insinueze În colectivul Naționalului sau În anumite ziare din țară. Crăpăturile vechilor mentalități - care mă iluzionasem că pot fi schimbate peste noapte - Începeau să iasă la iveală. Actorii voiau să știe mai ales „când se mai iese afară, să ne aerisim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
celor două instituții care garantau puterea sovietică și băgaseră groaza în omenire, K.G.B.-ul și Armata Roșie, avea să se isprăvească prin cel mai lamentabil fiasco al istoriei ? Dezastrul din 1588 al „Invicibilei Armada” ținea de categoria tragicomicului, cum a insinuat-o Shakespeare prin personajul Don Adriano de Armado, din Love’s labours lost. Fâsâiala sovietică din august 1991 ar fi de un pur efect comic din vremea filmului mut, dacă n-ar fi fost cadavrele celor trei tineri. Explicația pozitivistă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
contemporanilor săi în genere, a fost intrarea la Academia franceză.) Întocmai ca în Nu, excesul burlesc și neseriozitatea ostentativă acoperă în „anti-teatrul” ionescian un substrat de angoasă ale cărei semnale, în Cântăreața cheală de pildă, deci în prima piesă, se insinuează progresiv după primele replici. Este aprehensiunea vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai mare gura decât fapta, și un „pontagiu” fără succes, cel puțin în perioada „crailor”. Izbânzile lui de după război nu mai fac parte din materia cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la urmă de autor, probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
singurătății, a lumii memoriei mele. Dar și a realității lumii altora, pentru că un om nu poate să fie singur niciodată. Ființele cu care mi se încrucișează viața corespund sau nu interesului meu, afectivității mele exaltate, totuși există concret-abstract, intrând sau insinuându-se, ca în vise de noapte, în tot ce scriu eu. Prin ce fel de poartă? Și cum? Ele parcă au aceeași plasmă cu mine și aceeași structură supersensibilă a nervilor. Se pot naște prin cap, hibrizi ai viselor diurne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cât de fericit am fost cu tine, mon miracle. Nu pot și nu vreau să trăiesc fără tine: trebuie să știi asta o dată pentru totdeauna! Al tău, mon amour - ca întotdeauna și pentru totdeauna. René. Ianuarie În toate prieteniile se insinuează ceva ciudat. Mai ales dinspre prietenii care-mi fac confesiuni intime, lucru ce-mi repugnă total, din cauza caracterului meu pasionat ascetic. Priviri languroase mi se adresează din nou - fără nici un sens. Alunecarea prieteniei către sexualitate? Scriu acum, la începutul anului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în momentele de totală sărăcie. Ce frumos e jocul ăsta de-a baba-oarba cu propriii tăi bani! Lucrez mereu la nuvelele mele în suedeză și uneori văd clar cum limbile în care am scris până acum, româna și franceza, se insinuează tot timpul, venind cu expresii „mai bune” decât în suedeză! Cert, limbile concurează în capul meu, e un fel de război civil și nu știu unde mă vor duce toate astea. Dar pentru un moment e bine că simt plăcerea jocului, a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Giovanni Orlandi, considerat de toți inflexibil, dur și necredincios, obișnuit să spună: Când mă rog, poruncesc... și când poruncesc, arestez!». Colonelul ieși la pensie cu gradul de general. Reveni la practica religioasă, demonstrând o adevărată convertire la Dumnezeu. Unuia care insinua că ar fi făcut-o dintr-o neîndoielnică imbecilitate senilă, îi spunea: Se aude din partea cuiva că generalul Orlandi, spre sfârșitul vieții sale s-a convertit... Dar eu vă spun că asta e bucuria mea. Singura nemulțumire pe care o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lege!». Zeno Saltini (1900-1981) s-a născut la Fossoli din Carpi (Modena). S-a înscris la Facultatea de Jurisprudență ca să se licențieze în lege, dorind să fie avocatul gratuit al celor săraci. Dar această vocație pentru apostolatul social s-a insinuat într-o altă vocație: de a fi preot. Era, însă, o fată care îi plăcea și corespundea atențiilor sale. O tânără care avea aceleași idealuri cu ale lui. Împreună ar fi putut face mult chiar și ca simpli laici. Era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
două axe, cea a dezvoltării personalității, în care unele reacții la experiența trăită se pot înscrie ușor, și cea a proceselor psihice, unde intervine ceva nou, un factor a cărui origine poate fi ori organică ori psihică, și care se insinuează în viața subiectului, de obicei printr-o serie de "deliruri primare". Acestea se definesc prin aceea că sunt autohtone, apar pe neașteptate și nu sunt comprehensibile în raport cu procesele mintale normale, în timp ce delirurile secundare pot fi înțelese ca fiind influențate de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în timp ce-l zăresc pe geam plecând supărat, să deschid versurile sale și să le gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din cărți și din documente, nu din experiența directă. Când cineva insinuează că judec după "simpatii" și "antipatii" fiindcă spun despre Slavici că omul era antipatic și că subordonez analiza omului interior biografiei pitorești, greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]