1,850 matches
-
alți și alți conducători. Absența progresului explică autonomia politicului și îl opune tuturor celorlalte domenii. Evoluțiile istoriei îl lasă relativ indiferent. În toate societățile, chiar și-n cele mai avansate, trecutul domină prezentul în materie de autoritate, tradiția moartă se insinuează în modernitatea vie. Și dacă voim să acționăm, trebuie să influențăm oamenii în straturile arhaice ale psihismului lor. Opoziția poate fi rezumată într-o singură propoziție: economia și tehnica urmează legile istoriei, politica trebuie să urmeze legile naturii umane. Societatea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
interlocutorilor. În mod identic, instrumentele de ascultare branșate la telefoane permit captarea tuturor mesajelor primite și schimbate prin intermediul acestui instrument. Progresul se constituie atît într-un omagiu adus conversației, cît și într-un mijloc de a o reteza de la rădăcină, insinuînd bănuiala în inima celor mai elementare și mai intime dinte șuete. III În continuare, va trebui să vă imaginați o a doua fază, în cursul căreia asistăm la declinul conversației și la nașterea unui alt mijloc de comunicare, ce o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au la bază iubirea. În orice relație în aparență abstractă, neutră și chiar impersonală cum ar fi aceea care unește un soldat și un ofițer, un credincios și un preot, un student și un profesor sau doi muncitori oarecare, se insinuează emoții puternice, pe drept cuvînt numite tulburătoare, și care acționează împotriva voinței noastre. Iar ele sînt cu atît mai puternice cu cît sîntem mai puțin conștienți de prezența lor. Libidoul formează substanța sufletului mulțimilor. El e forța care le menține
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceste legături sînt în mod constant amenințate și știm de ce anume. Mai întîi, de riscul ca paradoxul pe care l-am enunțat mai sus să nu fie descoperit: faptul că aceste legături nu sînt reciproce. Apoi de bănuiala care se insinuează printre membrii mulțimii, cum că liderul îi favorizează pe unii în detrimentul altora, că îi iubește pe unii mai mult decît pe alții. Morala, care e un fel de cremă menită să înfrumusețeze realitatea, nu e suficientă pentru a tempera aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului. Silueta căpitanului Ortiz, conturată pe celălalt versant al văii, este una dintre „aparițiile” care întrețin o atmosferă situată la limita dintre fantastic și real, atmosferă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
repetase de sute de ori, fără să facă măcar un pas înainte.” - p. 78) și care pare a fi cuprins totul pentru veșnicie apare visul ciudat al lui Drogo. Acesta oferă o cheie în interpretarea parabolei pe care scriitorul o insinuează in text. Visul avut de Drogo, cu toată simbolistica lui, se înscrie în aceeași direcție a unui fantastic de tip existențial. Tot ce se întâmplă în vis este psihanalizabil și introduce în text sugestia morții, ca finalitate posibilă a idealului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
libertății spirituale a individului nevoit să rămână permanent încorsetat într-un set de reguli prestabilite, a căror judecare îi este interzisă. Revenind însă la libertatea pe care și-o asumă romancierul, remarcăm ușor faptul că, încă din primele pagini, se insinuează prezența printre personaje a unui narator care, deși aparent omniscient, pune mereu sub semnul întrebării relatările pe care le face. Adoptarea unui discurs narativ de tip tradițional este, după cum subliniam mai sus, una aparentă pentru că falsa impresie pe care ar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în aceleași linii dominante, de confesiune eliptică și proiecție dată sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
are un mare păcat: e intolerant!"; păcatul există însă și la Furdui!...), Gh. Zamfir, Marin Preda, Gigi Dinică, Papaiani, Ilarion Ciobanu, Colea Răutu (născut Rutkovski!), Mihăilescu-Brăila, Amza Pellea (care, zice Furdui, nu numai că nu fusese exterminat de Ceaușescu, cum insinua un zvon, dar chiar își dorea să devină... membru în C.C.!), Tudorel Popa, A. Teică, Ludovic Antal ("invidios, turnător"), Fănuș Neagu, Petre Bărbulescu, Richard Oschanitzky (excelent portretizat, cu dragoste și cîntărire a cuvintelor!), Petre Țuțea, Cioran, Pîcă, Săraru, Paler, Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și înfundate ca să obțină ceea ce dorea. Don Terentio trebuia să-i explice acele mistere, nu îndura să se spună verzi și uscate și-ntr-o bună zi să se-nfurie și să-i maltrateze pe toți cei care ar fi insinuat ceva strâmb despre acel mic stejar care era Giandomenico. Fără a-i spune ceva Catarinellei, după ce pusese la locul lor sulele, ciocanele, cuțitele, smoala, cuiele mici, și aruncase peticele de piele în grădină, s-a spălat pe mâini și pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Richelieu îi cunoștea perfect povestea vieții dar și operele lui. Vorbi despre ele cu competența unui cărturar și cu pregătirea unui teolog ce știe să pună la locul lor reformele și să le interpreteze urmările. Greșeala lui Tommaso, părea să insinueze Richelieu, ar fi fost aceea de a crede că Biserica ar fi putut să se lepede de sine brusc și să recunoască că a comis acte de violență nemiloase; reformele, spunea Richelieu cu vocea convingătoare, trebuiau cântărite, "precum mă-nveți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este adevărul istoric!.... d) Alte forme de manifestare a moldovenismului Manualul de istorie integrată. Ultimii ani au înregistrat și încercarea autorităților comuniste de a înlocui materia de studiu și manualele de Istoria Românilor (nu Istoria României, a altui stat, așa cum insinua Vasile Stati, Vasile Vieru ș.a.) cu așa-zisele manuale de Istorie integrată. În impunerea acestor manuale unii dintre membrii aceluiași Partid al Comuniștilor afirmă că pornesc de la recomandările Consiliului Europei, de aliniere la standardele europene, care cer să se asigure
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
perfecționăm mereu capacitatea de a citi și descifra semnificațiile ascunse ale măștilor umane.) „Nu există viciu, oricât de neînsemnat, să nu Îmbrace uneori aspectul virtuții.” (W. Shakespeare) Jocul, femeia și vinul ruinează omul râzând. (Viciul este maestru În a se insinua În sufletul omului prin modalități de viață cât mai atractive.) „Nu numai o durere Îți poate tulbura o fericire, ci și altă fericire.” (L. Blaga) Virtutea e calea de mijloc Între două vicii. (Aceasta este Însăși definiția aristotelică a virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deplin justificat: iubirea părinților față de copiii lor. Μ Unii bărbați, dar și unele femei confundă iubirea cu proprietatea: investesc În ea doar În măsura În care ea le poate aduce bunăstare, glorie sau putere! Μ De ce oare femeilor le place mai mult să insinueze decât să Întrebe? Poate că din acest fapt transpare unul dintre cele mai interesante aspecte ale eternului feminin, și anume cel al nevoii femeii de a se Învălui Întotdeauna de un câmp afectiv incitant și, totodată, misterios. Μ Demnitatea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oțet și mămăliguță rece... Atît îmi amintesc... Vera: Da, și eu țin minte asta. Mina: (după o pauză) Îmi pare rău... Cu toate că ea stătea acolo și eu aici, știam că este, că nu sînt singură. Acum o să fiu singură. Vera: (insinuînd) Erai la fel de singură și-nainte. Și așa o să fii mereu. Mina: Tu nu ești singură? Vera: Ei, află că nu sînt. Mina: Te invidiez. Știi, m-am gîndit la soluția cu serviciul... Aș sta mai mult printre oameni... Vera: Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acestea sînt foarte discrete, depistarea lor în imaginea scenică presupunînd un ochi exersat și experiență din partea spectatorului. Deși demarează greoi, spectacolul are un crescendo dramatic susținut, căpătînd adîncime în partea a doua și o tensiune puternică în final, unde se insinuează concluzia descurajantă a lipsei de ieșire din lagărul grotesc în care ne aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul învelit în cele mai bune intenții comunitare binele și prosperitatea familiei care, al rîndul ei, este celula societății, moralitatea intangibilă a certificatului-contract de căsătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ales că atunci cînd în vizită vine Popescu 2, cel ce furnizează mereu deplasările spre trecut: fie prin "terfeloage" adică albume cu fotografii din spectacolele de altădată ale celor doi, fie prin promisiunea unor reviste porno (în care trecutul se insinuează prin "impotența" prezentului), fie prin dosarele de securitate obținute de Popescu 2 printr-un fin și eficient șantaj. Momentul acesta al dosarelor este nodul piesei, dramaturgul centrîndu-și toată desfășurarea acțională pe urmărirea efectelor psihologice ale acestei unice întîlniri: întîlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o trezire de conștiință. Florin Faifer Singurătatea plurală din "Salonul nr.6 bis" În fiecare zi, cinci personaje vin într-o clădire ce seamănă cu cea a CNSAS. Nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o contradicție. "Un individ, aflat în situația de dublă constrîngere, riscă deci să fie pedepsit (sau cel puțin să se simtă vinovat) cînd percepe corect lucrurile și să fie numit "rău" sau "nebun" pentru a nu fi făcut decît să insinueze că, poate, există o discordanță între ceea ce vede și ceea ce ar trebui să vadă"60. Ne gîndim atunci că double bind pare să aparțină cîmpului terapiei familiale, unde fenomenul este observat. B) Antropologia. Dar double bind-ul se leagă de asemenea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate construi sentimente, emoții care să liniștească sau să tulbure. Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează sau comunică În mod repetat anumite „idei” și „sentimente” care ajung, În final, să fie acceptate, prin persuasiune de către cel căruia Îi sunt adresate. Sugestia este un veritabil „câmp semantic al mirajului”, o „fata morgana” care face ca persoana țintă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mare om care nu putea fi comparat cu Byron ce nu avea "nici seriozitatea lui Lucrețiu și nici sinceritatea tristeții lui". "Melancolia anticilor", continuă Flaubert, "îmi pare mai profundă decât cea a modernilor, care toți mai mult sau mai puțin insinuează că nemurirea așteaptă dincolo de vidul negru". Pentru antici totuși, acest vid negru era însuși infinitul; visele lor iau formă și dispar pe fondul de abanos mat. Nici un țipăt, convulsii, nimic în afară de fixitatea unui chip gânditor. Exact ca atunci când, nemaiexistând zei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]