4,420 matches
-
de puține ori iubirea rămânea nedeclarată, nedezvăluită (verbal sau prin alte semnale clare) celuilalt. În prezent, des întâlnită este situația de dragoste unilaterală, neîmpărtășită reciproc. Situația nu este de dorit, nici pentru cel care iubește, nici pentru cel care ignoră insistențele aspirantului. Primul, deoarece este respins, ceea ce îi afectează grav imaginea de sine, al doilea - cu condiția să aibă o oarecare sensibilitate umană -, pentru că, fără să vrea, rănește destul de adânc pe altcineva. S-a constatat că, din peste 400 de americani
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lucrurile la noi, după 1990, în prezentarea datelor se modifică pur și simplu procentele. Iată de ce comunitatea sociologică, pe lângă grija de a-i delimita pe profesioniști de naivi sau de impostori, în realizarea de sondaje, ar trebui, cu mai mare insistență, să vegheze la corectitudinea comunicării rezultatelor prin mass-media. Dar nu numai cea științifică, ci toate forțele sociale interesate ar trebui să se implice în realizarea și funcționarea unei societăți autentic democratice. Efectele sondajelor de opinie sunt considerabile în procesul electoral
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în ascultare. Nu trebuie însă omis nici faptul că există momente când tocmai anumite deficiențe de înțelegere a unui mesaj prea complex pot să provoace paradoxul acestei bariere, o barieră-refugiu pentru unii elevi/studenți pentru a-și justifica lipsa de insistență în a clarifica unele teme din programa de studii; 2) Criticarea persoanei care transmite mesajul este de asemenea o barieră care funcționează eficient în a face ineficientă ascultarea. Desigur, nu totdeauna cel care transmite un mesaj este ferit de diferite
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tatăl a publicat romanul memorialistic Între două fronturi (1935). S. urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj (1936-1940), iar ciclul superior la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie (1940-1944), unde se afla în refugiu. Înscris, la insistența părinților, la Facultatea de Medicină a Universității „Ferdinand I” (Cluj-Sibiu), o abandonează însă curând, frecventând Facultatea de Drept a aceleiași universități (1944-1948), iar în 1946 este admis în anul al doilea la secția de actorie a Academiei de Muzică și
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
și-a dat seama că unele cărți ce nu erau încă gata de publicare îi fuseseră sustrase pentru a fi difuzate (un caz destul de frecvent în lumea antică); a vrut să denunțe furtul și să renunțe la publicare, dar, la insistențele prietenului său Aureliu, episcop al Cartaginei, s-a hotărît să revadă partea deja compusă și să termine lucrarea, rescriind partea a doua a cărții a douăsprezecea și adăugînd altele trei, fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consacrate combaterii ereziilor, în special a celei mai importante dintre ele, arianismul; în acest scop, Augustin reia multe dintre considerațiile avansate de teologia orientală, mai cu seamă de Părinții Capadocieni, cunoscuți de el probabil doar în traducere latină. Fundamentală este insistența asupra problemei relației dintre Persoanele divine: Dumnezeu este iubire, iar raporturile intertrinitare sînt raporturi de iubire. Ca să ni le reprezentăm, ne ajută chiar structura omului, care a fost creat după chipul și asemănarea Domnului și păstrează în sine imaginea acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu găsim aici gînduri foarte profunde și nici poezie de calitate, inclusiv pentru că scrierea ne-a parvenit în stadiul de schiță. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în totalitate cu episcopul de Hippona: din acest motiv, în Evul Mediu a fost supranumit „Augustinus breviatus”. La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni, dar n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu prin intermediul istoriei, care trebuie citit recunoscînd în Vechiul Testament o prefigurare a celui Nou, iar în cel Nou o împlinire a celui Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală corespunde excesivei insistențe asupra umanității lui Cristos, în sensul schemei antiohiene Logos/anthropos, el preferînd, dimpotrivă, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui Cristos, pentru că vede în ele „economii” legate de carnea lui Isus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care îi răspunde lui Sergiu susținînd că, după unirea ipostatică, proprietățile divine și umane rămîn distincte, și nu separate, așa cum carnea și spiritul, unindu-se, formează unica natură umană, deși fiecare își păstrează, fără a putea fi confundate, proprietățile naturale. Insistența cu care Sergiu își susține propria poziție și faptul că el cere explicații ulterioare duc la prelungirea schimbului epistolar pînă la un total de patru scrisori trimise de Sergiu și trei răspunsuri din partea lui Sever. în ultima, Sergiu, după ce citează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului asupra acesteia. La 14 mai 553, un alt document emis de Vigilius în urma a nenumărate presiuni condamna anumite doctrine ale lui Teodor, însă - în ciuda insistențelor lui Iustinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocînd reacții violente în Occident și, mai cu seamă, o ruptură cu Bisericile din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la unicul ipostas al Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decît cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. într-adevăr, insistența asupra miracolelor și a miraculosului în tradiția evanghelică este unul dintre aspectele prin care Leonțiu din Ierusalim se deosebește de Leonțiu din Bizanț. Importante sînt și diferențele la nivelul antropologiei; așa cum am văzut, pentru Leonțiu din Bizanț, unirea sufletului cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
învățături): pe de o parte, la familie, patrie și averi, iar pe de altă parte mai cu seamă la pasiuni. Viața călugărească pe care o are în vedere Dorotei este cea dusă în mănăstire. Caracteristică doctrinei lui Dorotei este și insistența asupra conștiinței, un fel de scînteie divină sădită de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin respectarea poruncilor (învățătura 2). Scrisorile, adresate unor călugări sau unor grupuri de călugări, se ocupă de probleme concrete de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestui studiu, următoarele tehnici: pentru deprinderea aptitudinilor sociale este esențială introducerea copilului Într-un grup de copii fără probleme de socializare; de asemenea, Învățarea regulilor sociale și a situațiilor În care acestea se aplică este foarte importantă pentru integrarea copilului; insistența pentru contactul vizual (sau cel puțin se cere copilului să privească fața adultului) atunci când acesta Îi vorbește; părinții nu vor insista pe contactul fizic, decât dacă acesta aduce un beneficiu imediat copilului, deoarece unii pot prezenta o hipersensibilitate tactilă ( În
PROGRAM DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT PENTRU UN ELEV CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Margareta BĂRCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2174]
-
Autoagresivitatea - copilul recurge la un astfel de comportament pentru a se autostimula sau pentru a manipula adulții din jurul lui (de exemplu, lovirea coapselor cu podul palmei, mușcarea mâinii etc.). Patternurile (modelele) restrânse de activități și interese includ rezistența la schimbare, insistența pentru rutine și ritualuri, fixație pe obiecte sau preocuparea pentru anumite părți ale acestora (de exemplu, dorește să mănânce același aliment În fiecare zi; nu este interesat de o mașinuță, ci doar de roțile acesteia; dorește să se joace cu
PROGRAM DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT PENTRU UN ELEV CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Margareta BĂRCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2174]
-
personaje care-și trăiesc, sub imensa anvelopă a cerului, nesfîrșita tristețe a solitudinii. Întîlnind lumea halucinantă și copleșitoare a cîmpiei, Corneliu Ratcu nu s-a lăsat sedus de anecdotica ei diurnă, ci a încercat, de multe ori cu prețul unei insistențe utopice și cu un sentiment al zădărniciei, să citească în profunzimile ei mesajul unei existențe exemplare. Dar ceea ce a reușit să facă pînă acum continuă să rămînă acoperit de taină. Pentru că discreția, scepticismul și circumspecția artistului sînt la fel de mari pe
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
călător (fie că sunt sau nu „viziuni de artă”) se lasă robit de feeria de nuanțe, de „poema de culori și fantasme” a câte unui peisaj care, țintuindu-l locului cu magica lui fosforescență, „exaltă” gingașe „senzații poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș al creatorului izbăvit de preocupările mărunte
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
patrulea fel al lui a avea: „avutul-lucru”, colocvialul abordează socialul. Cum ar putea fi proporționat a avea „în funcție de nevoile ireductibil individuale (ba chiar punctuale) caracteristice fiecărui a fi singular”? Amplă și complexă, analiza structurii instituționale a „întreitei lumi contemporane”, cu insistență asupra sistemului socialist, stabilește că instituțiile „își propun exact inversul a ceea ce ar trebui să-și propună: își propun anume să-l organizeze pe a fi în funcție de interesele lui a avea”. Limbajul sofisticat include o critică nimicitoare a regimurilor comuniste
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
ști, ci asemenea luminii fulgerului care străbate de la răsărit la apus, voi veni pe norii cerului, întru putere mare și slavă, iar crucea mea va merge înainte‑mi” (1, 5‑6). Cristos va veni pe norii cerului înconjurat de îngeri. Insistența cu care acest mesaj este repetat sugerează un context polemic: autorul ține să ofere cititorilor câteva elemente care să‑i ajute să identifice și să demaște eventualii pseudo‑cristoși și pseudo‑mesia. Capitolul al II‑lea este concentrat în jurul „parabolei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap. 79 și 103), dar fără prea mare insistență. Faptul nu este întâmplător, căci, dacă ar fi invocat în prezența unui rabin, foarte strict în privința respectării tradiției biblice, istorioara apocrifă a căderii îngerilor, descrisă cu numeroase detalii în 2 Enoh, filozoful nostru ar fi fost imediat sancționat. Aceeași reținere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În final, Isus însuși le descoperă sensul, ușor de intuit, de altfel: mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va veni pe pământ pentru a face dreptate oamenilor, căci, dacă până și un judecător nedrept a sfârșit prin a ceda în fața insistențelor văduvei, cum s‑ar putea îndoi cineva de realitatea Judecății lui Dumnezeu? În contextul evanghelic, parabola nu poate fi citită și înțeleasă decât în felul acesta. La Irineu, ea dobândește o cu totul altă semnificație. Într‑adevăr, probabil sub influența
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
11‑12; 9,27); va deveni stăpân al lumii cu spijinul complicilor săi. Remarcăm absența totală a motivului martorilor eshatologici (Apoc. 11), dovadă suplimentară a faptului că mitul nu este încă perceput ca un ansamblu coerent, autonom, aparținând doctrinei tradiționale. Insistența cu care Irineu reia tema divizării Imperiului Roman ca premisă obligatorie a venirii Anticristului arată două lucruri: 1) Atitudinea conciliantă, diplomatică a episcopului de Lyon față de puterea romană, care nu are, în mod strict, nimic de‑a face cu domnia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa îi vădesc impostura: solum enim nomen Christi Antichristus suscepit. Origen insistă asupra acestui aspect, subliniind faptul că Isus nu și‑a proclamat niciodată cu ostentație natura mesianică, lăsând ucenicilor săi grija pentru aceasta (ideea va fi reluată, cu anumită insistență de Theodoret al Cyrului). Pe toată durata activității sale publice, el s‑a mulțumit să se arate ca adevărat Mesia - atât prin comportamentul său, cât și prin minunile pe care le‑a săvârșit - dar fără a ține vreodată să afirme
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu”. . Cf. De Christo et Antichristo 49, 5. . Vezi de asemenea, IV, 42. Cf. 2Mac. 9,9.11. . Întregul scenariu se află în Com. Dan. IV 48‑55. . Pentru a convinge auditorii săi de această idee, el citează cu insistență cuvintele spuse de însuși Isus: Mt. 24,13.25.42; Mc. 13,35; Mt. 24,46‑51 și mai ales. FA. 1,6‑8 (ultimul fragment referindu‑se la data venirii lui Cristos). Com. Dan. IV 16. . 'Epez»thsan taàta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]