2,113 matches
-
dar și grija ca bolnavul să simtă cât mai puțin disconfortul și durerea pricinuite de actul chirurgical, făcând din acesta o reală operă de artă. Căci chirurgia, bine făcută, devine, Într-adevăr, o lucrare artistică. Plin de relevanță este faptul insolit că, spre a fi mai aproape de locul său de muncă și a face, implicit, o navetă cât mai scurtă, medicul Daniel Ioniță, deși este bucureștean veritabil, tot decise să se mute cu toată-i familia În Ploiești, abandonând Capitala pentru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de Ileana. Parcă nu valul, ci o persoană m-ar fi luat de mână și... „pe-aici ți-e drumul”, mi-ar fi șoptit, Îndemnându-mă cu insistență. Nu știu ce să zic. Cred, mai degrabă, c-am fost stimulat de curajul insolit al vitezei Doina Cornea, ce ne face să roșim și să ne simțim piperniciți. Pesemne că cineva, prefăcîndu-se În ecoul chemărilor repetate ale Țării noastre, sau poate chiar Destinul meu, m-a luat de braț și m-a condus până la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
venea din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-un timp destul de scurt, Natanael reușise să strângă 3.000 de cărți, devenind expert pe antichități și cărți rare. Toți cei care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la școală, și trei canadiene lungi și pufoase, cu glugă. Dedesubt își ținea câteva dintre nenumăratele ei perechi de pantofi, desigur cei mai prețioși: minusculi, de piele lucioasă, unii cu mici aplicații metalice. Scoase tot și înșiră pânzăria peste edificiul insolit din mijlocul camerei, peste tot unde putea fi agățată. Renunță să mai târască și șifonierul, căci nu ar fi fost în stare, mai ales cu această infinită somnolență în oase. Totul era gata. Odaia arăta ca și cum ar fi fost pregătită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor expresivă. Arghezi, dimpotrivă, își schimbă poezia așa cum își schimbă pieile un șarpe, rămânând, cu fiecare etapă, același și totuși altul, un altul, și totuși același. A treia fațetă a acestui extraordinar fenomen liric fiind reprezentată de felul întotdeauna neașteptat, insolit în care zvâcnesc versurile argheziene. Dacă scriitorul e poematic în romane, creînd tablouri memorabile ce se înșiră numai formal pe un fir al intrigii, el este, așa zicând, prozastic și adesea prozaic în lirică. Folosind materialele cele mai umile, reușește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
l-a furat peisajul de la prima plimbare. În mod special, vitrinele magazinelor viu colorate mă fascinau, de multe ori oprindu-mă din mers și admirând arta decorațiunilor. La un moment dat, neam întâlnit pe trotuar cu un cuplu comic și insolit, dar care m-a făcut să mă lipesc strâns de fusta mamei, și să strig în gura mare: Iga ursul! Țigani mascați mai văzusem la Vama de sărbători, la Anul Nou, dar un urs în carne și oase era o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sportive „Bradul” Vama, tovarășul Mircea Frunză, unei familii deportate politic din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă la poarta stadionului. Neant Oică și țața Maria, cum au fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în bătaia vântului, iar ea scundă și grasă ca o purcică în coteț, ființe de care ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ști în primă instanță. Doar că acum poți întâlni nonsensul la un alt nivel decât cel comun. Poate fi aparent, dar, în alte situații, lăsat cu bună intenție să se vadă ca atare. Își fac loc astfel imagini și apariții insolite, obiecte noi, unele imposibile din punct de vedere logic (Gilles Deleuze). Se deschid lumi alternative, adesea străine percepției elementare. Este ceea ce se petrece, de pildă, în actul narativ sau literar, în mituri sau utopii, în jocul unor concepte speculative. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
exerciții solitare ale minții omenești. Însă lucrurile nu stau astfel, excesul survine cu orice rostire ce ia distanță de practica obișnuită a vorbirii. Nonsensul poate să apară cu orice distanță față de lumea comună a vieții. Nu doar prin unele gesturi insolite, nici doar prin acele acte pe care le-am putea numi pure, precum ruga în pustie, iubirea necondiționată și moartea în numele unei idei. Multe dintre întrebările noastre și credințele care le susțin devin străine sensului comun, mai ales când privesc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
da expresie celor absurde nu a fost niciodată periferică. Ea trebuie recunoscută ca atare, în nesfâr șita ei libertate. Exercițiul literar oferă o cale aleasă în 142 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 143. această privință. Dar și vorbirea cotidiană, adesea insolită. Sau unele reprezentări cu intenție savantă, subtil elaborate, ce lasă în urmă referința la realitatea efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
românești. Bineînțeles, mă voi strădui în cele ce urmează să arăt că lucrurile nu stau chiar așa, că romanul lui Teodorovici se încadrează cu greu în modelul prea schematic al receptării „generației tinere“, că apariția sa era, de fapt, la fel de insolită în 2002 ca aceea din 2006 a lui Teodosie cel Mic de Răzvan Rădulescu. Și voi începe prin a spune că proza lui Teodorovici nu este una „de tranziție“, doritoare să înregistreze mutațiile morale din ființa națională și să denunțe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
limbajului, a construcției după legi proaspăt inventate. Și, mai ales, există o voluptate a sondării profunzimilor rar întâlnită. Unele formulări stilistice ale unor ipostaze omenești în La umbra fetelor în floare sau în „monologul“ lui Molly Bloom provoacă implozii de insolit, sunt rândurile pentru care „merită“ tot efortul decriptării. Sunt acele momente în care autorul rupe proptelele stilistice pentru un plonjon spectaculos în zona revelației. Nu o să citez din Proust acum, dar ne amintim cu toții cum, printre șoapte, bârfe, spionaje, voyeurisme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
balzaciană, proustiană, stendhaliană dobândiseră un mare prestigiu grație Hortensiei Papadat-Bengescu, lui G. Călinescu sau lui Camil Petrescu, însă nu poate fi vorba aici de o "modă" sau de o aservire la modele universale. Prozatorii noștri le-au folosit în maniere insolite, fără ostentație, ca simple necesități stilistice orientate de forța mesajului pe care opera voia să-l transmită. Romanul Enigma Otiliei se înscrie firesc în primul rând în sfera realismului critic balzacian, fiind un roman care oferă cititorului o imagine amplă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la Thucydide 7, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care "limita" este prezentă în cadrul unei gândiri cosmologice pozitive, preocupată deci de limitele reale ale corpurilor planetare, aici ea devine un indice poetic al depărtării. Pentru Thucydide, perșii, întrucît sânt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la "capătul lumii", la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de fildeș, se desprinde din alt spațiu decât cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea să-i pună la adăpost pe cei dragi : Dacă un pericol pândește, eu voiesc/ Să-l știu și prin rostirea-i pe-ai mei să-i scap de dânsul (I 1). Dorința de a ști cele ascunse muritorilor, hybris insolit, se împlinește brusc și în primul moment Casandra realizează doar iminența unui dezastru : Simt ca o forță nouă ce-n mine a pătruns... / [...] O vai, nenorocita, ce văd și ce simțesc ! (I 1). După ce îi arată că puterea de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al tragediei, el aducând salvarea făpturilor omenești menite pierzaniei. Ultimele cuvinte ale piesei evidențiază caracterul insolit al celor petrecute : Ce multe sunt fețele sorții/ și ce de-ntâmplări nesperate/ dezlănțuie zeii./ Atâtea nădejdi se destramă și pier,/ iar nebănuitul își taie făgaș./ La fel s-a ncheiat și aceasta ! La drept vorbind, Alkestis nu este singura
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceea ce ție îți folosește (p. 174). Ostil teoriei lui Platon privitoare la egalitatea în drepturi a oamenilor pe care natura nu i-a făcut la fel de inteligenți, la fel de harnici, la fel de întreprinzători (p. 177), suveranul se arată reticent și față de felul său insolit de a dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot felul de probleme și apoi să le dărâmi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui de independență absolută poate fi înțeleasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
649). Chiar după moartea ei, el simte prezența femeii cu privire ascuțită căreia nu-i scapă nimic : Și dacă ești departe, tu tot m-ai zărit... Am știut c-aveai al șaselea simț, vedeai invizibilul... (V, p. 684). Romanița confirmă insolita capacitate de orientare a mamei : de-o lăsai în miezul pădurii, la miezul nopții, venea acasă cu ochii închiși... Parcă avea o busolă în cap (IV, p. 653). Cu calități senzoriale deosebite, Marghioala înregistrează și denunță toate anomaliile, fiind iritată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale cărui acțiuni sunt expuse de istoricul antic fără ca acesta să urmărească și repercusiunile psihologice ale faptelor. O sugestie shakespeariană apare în treacăt și în discursul celui care califică primele edicte republicane drept vorbe, vorbe, vorbe (V, p. 76). Folosirea insolită a replicii adresate de Hamlet lui Polonius (Hamlet, II, 2) dezvăluie demagogia consulilor instalați, parcă, pe tron în locul regelui. Viziunea dramaturgului modern asupra evenimentelor din anul 509 a. Chr. expuse în cronica latină este îmbogățită și nuanțată prin prisma contactului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deformată a lui Doinaș. Ar mai fi de adăugat că tocmai potrivirea nesigură dintre gândurile celor doi dă atracție piesei, care nu devine o pledoarie în favoarea unei teze, ci introduce un echivoc fertil sub aspect literar. La prima sa apariție, insolitul personaj atrage atenția atât asupra anacronismului prezenței lui într-o epocă mult anterioară celei în care s-a născut, cât și asupra statutului său ambiguu între realitate și ficțiunea scenică : deși am sărit prăpastia sumbră a secolelor pentru a apare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bogăția și gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta. Nu exista o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepționalului. Daca ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc. Nu le îngăduim decât copiilor și nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalți, dacă au îndrăzneala
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un timp Înaintea ei E bine să te găsească puțin obosit Din mila te va atinge mai usor ÎI Există un gând Ce conspira din locuri nesigure Are Înfățișare stranie De câte ori ne Încrucișam privirile Caut să mi-l apropii Dar insolitul este un maniac Se uită Într-un punct fix Parcă ar vrea să sape cu ochii O groapă L-am văzut pe Alexandru Tăcu În vremea unui Început de poem că izvoarele numai de ele Însele știindu-se plângând: ,,Veneau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
oval. Încruntat, Pusio reflectează un timp la această veste neașteptată. — Și scenele? Unde au dispărut? se interesează derutat. Rufus își deschide larg brațele. — Au fost trase înăuntru pentru a lăsa loc liber arenei. — Cu scripeți? — Cu scripeți și pârghii. Manevra insolită excită la maximum curiozitatea germanului. — Dar nu e riscant? — Aha! se bucură celălalt. În sfârșit, cobori și tu din nori și-ți dai seama ce se întâmplă. Pusio privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]