18,030 matches
-
câtuși de puțin ideea asta. Îmi pare rău!" Afișa o meclă care exprima cel mai profund regret. Cu puțină bunăvoință puteam să-i acord creditul meu. Am dat din umeri: "Asta e!", am concluzionat neutru. Auzi la el: "Nu mă inspiră". Ce să ne mai facem! Artistu' artiștilor! Bine, nici eu nu eram cea mai îmbietoare muză, recunosc. Dar ce să-i mai fi spus? Nu era frumos să-i arunc în față un: "Băi, artistu' viselor, n-ai viziune deloc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare mută. I-am trimis un zâmbet regal și liniștitor. Se resemnă și pasă din nou. Ce să mai vorbim! Partenerul meu mi-a atacat cât se poate de inspirat. Returul meu însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții au făcut scârbavnica aia de manșă, iar din răspunsul meu practic și-au mai scos o levată în plus, bașca. La sfârșitul donei am crezut că mi se tulbură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta. Nu numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei astfel de scenete nici nu i se puteau pune opreliști din partea cenzurii, ca altor piese inspirate din realitatea de zi cu zi. Oricum, fiind inspirată din istorie, i se dădea urgent orice aviz de funcționare, cu condiția ca nu cumva istoria noastră națională să fie denigrată. Aceasta nu însemna că era scutită de supervizare și de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei astfel de scenete nici nu i se puteau pune opreliști din partea cenzurii, ca altor piese inspirate din realitatea de zi cu zi. Oricum, fiind inspirată din istorie, i se dădea urgent orice aviz de funcționare, cu condiția ca nu cumva istoria noastră națională să fie denigrată. Aceasta nu însemna că era scutită de supervizare și de un aviz favorabil. Au fost cazuri când chiar și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-o fo’ făcut în cucuruz, colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape, de toată minunea! Acolo, micuțule, ți aduci aminte? Acolo, unde aveați voi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
uscate, pisate și rulate în ziar, le dăduseră voie să tragă pentru prima dată în viața lor, un chiștoc de țigară. Un chiștoc de Bărăgan! Asta după câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
subiective privind speranțe, sentimente ori motivări. Cât de necesară este Psihologia și cât de necesar este psihologul, acest doctor al “sufletului” ce repară acolo unde medicina umană își demonstrează limitele și chiar neputința, o demonstrează pe deplin cartea de debut, inspirat denumită “Liniștea din adâncuri” a Doinei Comănici. Autoarea, un psiholog băcăuan apreciat, oferă răspunsuri autorizate I unor oameni care se află într-o continuă căutare a echilibrului și confortului psihic, oameni pe care vicistitudinile vieții, stresul și goana după coșul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru că este pilonul principal în buna desfășurare a vieții pe pământ, aș fi scris mult mai poetic și fantezist despre gândirea mea, vizavi de starea ființei umane, dar m-am gândit că așa cum eu m-am influențat și m-am inspirat din cărți similare cu cartea mea, am decis să punctez pe chestiuni arzătoare și de o importanță majoră, chiar vitală pentru omul mileniului trei. Cred că sunt în asentimentul vostru în ceea ce privește această opțiune. Cum am mai spus, cine mai citește
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pieri odată cu voi dacă nu-l veți scrie. Dacă nu ar fi fost scrisă Biblia, credeți că noi am fi avut vreun navigator în această viață? Scrieți și citiți cât mai multe lucruri pozitive și benefice, că cineva se va inspira din gândirea voastră, pentru că prin repetiție ajungi să-ți transpui mentalul și corpul pe aceeași frecvență de bine și pozitivitate și asta ajută foarte mult energia corpului să crească. Nu este o păcăleală de prost gust, este foarte adevărat și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să expire și să inspire la câteva minute. Simt curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe Înțepenite sau mușcătura durerii de șale. Îmi amintesc Însă mirosul mentolat și alunecarea degetelor tale peste vertebre, ca o familie de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fictiv impus de Truman Capote odată cu publicarea faimosului Cu sânge rece, a stat, cu siguranță, la baza acestei cărți fascinante. Chiar în debutul romanului său, Michel Schneider face o precizare esențială: "Contrar avertismentului desuet din filmele de pe vremuri, cartea se inspiră din fapte reale, iar personajele apar cu numele lor adevărate, cu excepția cazurilor în care a fost necesar să fie respectată viața privată a unor persoane care mai trăiesc. Locurile sunt exacte, datele verificate. Citatele - extrase din povești, note, scrisori, articole
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
toate speranțele sunt permise! Revenind însă la patch-work, vă voi dezvălui ceva ce nu am spus nimănui, cu siguranta nimănui din lumea critică. În Coup-de-Fouet care este de departe cartea mea preferată personajul co-principal, cel care dă numele cărții, este inspirat de un om pe care îl cunosc din echipajul de vânătoare din care fac parte de peste douăzeci de ani și care îndeplinește aceleași sarcini că cele descrise în român. Cand a aparut cartea și-a procurat-o, și într-o
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
scriam cartea și am făcut portretul, sper că nu este un portret, îmi place să arăt oamenii în acțiune, nu să îi descriu, în mișcare, în dialog, nu să scriu bleg "face asta". În sfârșit, mă exprim rău, m-am inspirat din această calitate de eroism sub-exploatat în realitate și l-am transformat într-un erou complet. Și mi-aș dori ca cititorul să-l vadă că pe erou. Un om mare! Ca să fiu concret îl vedeam că pe un alt
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
hainei cîteva fotografii color care Înfățișau OZN-uri În diferite poziții, la țărmul oceanului, și le Înșiră pe birou. — Ești dat dracului! exclamă admirativ colonelul. Cum le-ai făcut? — Eh, o nimica toată! răspunse cu falsă modestie maiorul. M-am inspirat din cartea lui J. Allen Hynek, Fenomenul OZN. Important e să găsești unghiul potrivit. Elicopterul a zburat la o altitudine suficient de mare, ca să nu atragă atenția. Machetele, făcute din carton și umplute cu nisip, au fost lăsate discret În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lua dispozitivul drept gîndac adevărat și l-ar Înghiți; clădirea era plină de șobolani. Că să controleze În permanență poziția asistentei, trebuia s-o determine să vorbească tot timpul. — Spune-mi, ce părere ai, secretara asta a colonelului... — Nu-mi inspiră deloc Încredere! se grăbi să-l anunțe asistenta. Nu știu de ce domnul colonel a preferat să-și angajeze o secretară rolandă, o Încurajă Smith. — Sunt sigură că-l spionează. Acum cîteva zile, am surprins-o În timp ce Încerca să-i bage
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
situația cînd chakras-urile se aflau Închise, datorită unui deficit de energie, trebuia aplicată mai Întîi o procedură de deschidere a lor. Nu s-ar putea spune că toți Înțeleseseră despre ce e vorba. În orice caz, urmînd comenzilor Joannei-Jeni, cei mai mulți inspirau și expirau din răsputeri, cu fețele congestionate și transpirînd din belșug, iar amețeala pe care le-o provoca exercițiul de respirație forțată semăna Îndeajuns de bine cu energia aceea aproape lichidă care ar fi trebuit să li se scurgă prin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îndrăzneț. Nu știa ce să mai Întrebe. Totuși, pentru a nu pierde ascendentul moral pe care-l are Întotdeauna cel care pune Întrebările față de cel care răspunde, Întrebă la Întîmplare: — De ce? Valerian oftă, un alt mod de a spune că inspiră profund energia aurie și o expiră pe cea brună, așa cum de altfel făceau și ceilalți din preajmă, cu excepția doctorului. — Aveam nevoie de bani, recunoscu În cele din urmă. Spre norocul lui, În același moment, Joanna Jeni hotărî să verifice dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai precis, o intenție prea explicită, deși destul de ambiguă, totuși. Ghinionul ar fi fost ca Marlon să nu lucreze În tura de dimineață. În acest caz, Naggie ar fi participat, În prima parte a zilei, la Marea Spirală, ar fi inspirat energie aurie și ar fi expirat-o pe cea telurică, iar după-amiază ar fi revenit la magazin, Însă era de presupus că după amiază aglomerația din magazin ar fi Împiedicat-o să facă observațiile mai amănunțite pe care le plănuise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
este proiecția În plan a unui vortex. Cercetări recente au demonstrat că efectul de vortex produce o extraordinară concentrație de energie, iar un savant sirian, pe nume Daruish al Khoos a inventat chiar o instalație, denumită Messiah-Machine („Mașina lui Mesia“, inspirată de Coran) capabilă să-l utilizeze pentru producerea curentului electric. Acolo, „vidul fluctuează În mod aleatoriu Între ființă și neființă“ (v. teoria Heinz Pagels), determinînd apariția bruscă a perechilor de particule-antiparticule, care se anihilează reciproc, cu o puternică emisie de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cărarea către șipot, să-și Împrospăteze provizia de apă. N-ar fi avut ce căuta acolo, nu-i era sete, iar apa din bidonul de plastic nu i se terminase, dar o anumită indiferență a naturii părea să-i fi inspirat și lui un sentiment de Împăcare cu sine sau măcar de resemnare, În virtutea căruia abaterea din drum nu Însemna decît o confirmare În plus a confortului său interior. Dacă l-ar fi Întrebat cineva de ce nu-și urmează drumul obișnuit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Firește, În cele din urmă cîștigase Jegg, iar asta nu putea rămîne fără urmări. De această dată, provocarea Îi era adresată direct colonelului Pruritanal, Împotriva căruia o victorie simbolică la biliard ar fi Însemnat reușita deplină a operațiunii pe care, inspirat de titlul unei celebre nuvele a lui Dürrenmatt, maiorul o denumise „pana de automobil“ - desigur, o denumire de uz strict privat. În treacăt fie spus, maiorul bănuia că Pruritanal nu ținuse vreodată un tac de biliard În mînă, totuși asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu mai poți avea încredere în nimeni. Pe unul din ăsta l-am purtat odată prin București, voia să vadă chipurile în ce investește, zicea că e mare amator de artă, a-nceput să-i povestească, finale, presto, o temă inspirată din folclor, destul de viguroasă care pînă la urmă se termină exact cum a început, divagase puțin. Imaginea lui despre România era a unei țări din Lumea a Treia, așa că i-am făcut un program care să se potrivească, pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cosmonaut, se gîndește, și ăștia fac jocul cuiva, doar nu s-or fi strîns acolo din proprie inițiativă. Recunosc că m-am lăsat dus de nas la început, îl întrerupe Poștașul, cuvîntul America a avut întotdeauna o rezonanță care îmi inspira încredere, dom’ Colonel, recunoaște, cine s-ar fi gîndit că pînă și la o amărîtă de bisericuță din Falls Church se trăgeau sfori de ani buni de zile? Cuibușor de nebunii, își reia Bătrînul ideea, uite ce zice, 250 de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]