6,119 matches
-
vestea cea bună. Iar aceștia sunt mai rari decât imbecilii, incapabili să gândească în afara categoriilor acceptate de epocă. Cartea comportă trei discursuri ținute unul după altul? Auzim succesiv un stoic, un epicurian și un creștin? Ea aduce în scenă trei interlocutori, pe Leonardo Bruni, omul Porticului, pe Antonio Beccaldi, filosof al Grădinii, și pe Niccolo Niccoli, gânditor al Paradisului creștin, care-și apără, pe rând, propria poziție? Nu mai contează economia internă a cărții dialectica ei proprie, soarta ei, parcursul ei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
naștere plăcerii de a evita neplăcerea. A respecta o regulă pentru motive care țin de interes nu face totuși acest respect impur. Cu atât mai mult cu cât puritatea nu există... 9. Așadar, nu creștinism epicurian... Cel de-al treilea interlocutor al lucrării, Niccolo Niccoli intră prin această breșă deschisă de epicurian: interesul, utilitatea, acțiunea, virtutea motivată de plăcere. El nu recuză posibilitatea de a utiliza bucuria, jubilarea, satisfacția, plăcerea propriu-zisă, voluptatea, pentru a atinge alte ținte, superioare, desigur, dar asociate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai bun dintre toți. Grădina din Banchetul religios este indiscutabil cea a creștinismului epicurian. Atunci când Timotei i se adresează lui Eusebiu, proprietarul locului, și îi împărtășește impresiile sale după contemplarea grădinilor lui Epicur, el are grijă să nu-și ofenseze interlocutorul. Dimpotrivă chiar. Eusebiu încuviințează și precizează care-s criteriile după care se poate gândi astfel: plăcerea, da, bineînțeles, dar o plăcere cinstită ce permite satisfacerea celor cinci simțuri printr-un fel de horticultură și de arhitectură transcendentale, o plăcere care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ai lucrării. în Eseuri, el utilizează numeroase metafore care confirmă abordarea inițial orală a întreprinderii: el se adresează hârtiei; nu dă lecții ci povestește; mărturisește că munca lui se aseamănă cu o conversație liberă. Fără îndoială, ar fi preferat un interlocutor în stare să-i primească așa cum se cuvine scrisorile, un Lucilius, ca pretext al organizării gândirii sale. Pentru că nu are așa ceva, își vorbește sieși și, verbalizând, formulează: căutând, găsește. Vocea generează o euristică, „librăria” devine cabinet; preumblarea în acest spațiu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de istorioare utilizate pentru a declanșa discursul care poartă în el gândirea. Și ne oferă autoportretul unui filosof neliniștit în privința propriei persoane și preocupat de demonstrarea validității ființei sale. Lui Montaigne îi place filosofia pentru oamenii de rând de pe stradă, interlocutori ai lumii antice. La antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor, filosofilor de profesie, funcționarilor gândirii - care, din acest motiv, nu-l recunosc ca fiind unul de-ai lor, și au dreptate... - el visează înainte de toate edificarea sinelui. Dacă opera lui poate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne punem întrebări asupra interlocutorilor lui Socrate, înlocuitorul său pe vecie, sclavul său conceptual pentru totdeauna. Philebos și Protarh, care-i servesc drept saci de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bufonerii cu ceilalți actori... Așadar, ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul de băieți, iar Protarh pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar numai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui cu arme și bagaje. Formularea acestei alternative îl constrânge pe filosoful hedonist să apere teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să apere teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Platon. Unii își imaginează că Philebos al lui Platon îl ascunde nu atât pe Aristip din Cirene și tezele cirenaice, cât pe Eudoxiu din Cnidos î395-343?/408-356 î. Hr.) și opțiunile lui hedoniste. Dovezile care să permită identificarea cu certitudine a interlocutorului vizat de Platon lipsesc. De altfel, poate că personajul conceptual ascunde un compus acoperind o sinteză a pozițiilor hedoniste care preocupă spiritele în Atena momentului... Cel mai nostim e că Eudoxiu trece drept un prieten, un discipol al lui Platon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul „atomist” al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi - principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii „neo-neo” - consideră că statul este „poziționalist defensiv”: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să nu obțină avantaje pe seama
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
scurt! Fiți politicos! Fiți ingenios! Vorbiți clar! Vorbiți mai rar! 11. 6.3 Comunicarea interpersonală Această formă de comunicare rămâne totuși cea mai eficientă și cea mai cunoscută formă. Faptul că nu doar îl auzim, ci îl și vedem pe interlocutor, face comunicarea mai eficientă. Dezavantajul major al acesteia este timpul și costul ridicat pe care îl cere (în ultima vreme începe să devină mai utilizată videoconferința, ca formă de comunicare care nu necesită cheltuieli și timp de transport). Din multitudinea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
înțelegeți punctul de vedere al vorbitorului, chiar dacă inițial aveți o altă părere. Fiți răbdător! - Nu-l întrerupeți pe vorbitor. Păstrați-vă calmul! - O persoană supărată interpretează cuvintele în sensul negativ al cuvintelor. Fiți circumspect cu critica și contra-argumentările! - Acestea pun interlocutorul în defensă. Puneți întrebări! - Acestea încurajează pe vorbitor și arată că Dv. ascultați. Încetați să vorbiți! - Este prima și ultima cerință pentru că toate celelalte depind de ea. Nu puteți efectiv asculta în timp ce vorbiți. CUVINTE CHEIE comunicare organizațională rețele de comunicare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
rar decât la alegeri (aproape același lucru). Cei care discută se împart în principal în patru categorii: cei care discută conjunctural (13%), lunar (16%), săptămânal (14%) și zilnic/aproape zilnic (7%). Cel mai adesea discuțiile politice nu sunt provocate de interlocutori, ponderea celor care solicită/oferă la cerere o părere în ceea ce privește anumite probleme politice fiind foarte mică (1%, foarte des, 8%, des; BOP, FSD, mai 2005; date la nivel urban). Comparativ cu alte teme de discuție, discuțiile pe teme politice sunt
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
populație: cei care nu discută politică (46%) și cei care discută (54%, la alegeri sau mai des). Tot raportat la totalul populației, cei care discută se împart în categoria celor care discută în aceeași măsură indiferent de opțiunea politică a interlocutorilor (38%), cei care discută ceva mai mult cu persoane cu opțiuni politice diferite (3%) și cei care discută ceva mai mult cu persoane cu același opțiuni (14%). Tabelul SEQ Tabelul \* ARABIC 9. Frecvența informării politice prin discuții cu ceilalți Cât
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
numai desene și caricaturi ce reprezentau personalități ale vieții artistice din epocă, în loc să se reproducă picturi incomparabil mai importante și mai valoroase reprezentând figuri anonime. E nevoie să mai subliniem ce dovedește un asemenea criteriu?) Discutând cu cineva, după expoziție, interlocutorul meu, om de cultură și de gust, mi-a mărturisit o sumă de rezerve și de reticențe. Ion Sava ar fi fost o „legendă”, de fapt, un „autodidact”, iar desenele, caricaturile și picturile lui ar păcătui printr-un caracter anecdotic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
printr-un caracter anecdotic, „literar” și oarecum „melodramatic”. Ar fi fost un diletant, un touche-à-tout, de o categorie stimabilă mai mult prin intenții decât prin realizare, abordând prea multe domenii și neajungând în fiecare decât cel mult la jumătatea drumului. Interlocutorul meu îmi mai dădea ca exemplu, de alăturat lui Ion Sava, pe Victor Ion Popa. Deloc nu pot fi de acord cu asemenea părere. Arghezi, care s-a exprimat într-adevăr în asemenea termeni despre Victor Ion Popa, avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
perfect pentru ceea obișnuim să numim dialogul surzilor. Chiar dacă În cazul conferinței din Al treilea om este dusă la extrem, această situație este mai comună decât am putea-o crede cînd vorbim despre o carte. Se Întâmplă frecvent ca diferiți interlocutori să vorbească despre ceva ce nu au citit sau despre ceva peste care și-au aruncat doar o privire, iar atunci comentează, Într-adevăr, cărți diferite. Și chiar În cazul mai rar În care ar fi avut cartea În mâini
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ne interesează aici, cea cu privire la rolul cărților necitite În declanșarea unei relații amoroase, se petrece tocmai În contextul perfecționării cotidiene. După numeroase zile de repetiții, Phil reușește să Închege cu Rita o conversație care o face pe deplin satisfăcută, căci interlocutorul pronunță treptat toate frazele pe care și le-ar fi dori să le audă Într-o lume ideală a unei relații armonioase. Așa poate el să-i mărturisească visul său de a trăi la munte, departe de orice urmă de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de un iremediabil sentiment de vinovăție. Este uimitor că Dempsey se exprimă cu o așa de mare sinceritate numai pentru că este În fața unui calculator, și nu Înaintea unei persoane. Și, de altfel, atitudinea lui se schimbă radical imediat ce simte că interlocutorul lui este dotat cu o formă de personalitate, mai precis de când ea emite ceva ce, teoretic, nu stă În firea unei simple mașini, adică să aibă o părere: „ELIZA: Te Înșeli. La această ultimă replică se holbează Robin Dempsey, Înmărmurit
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
autonom pe cât credea Dempsey, ci e mânuit de la distanță de unul dintre colegii săi, o șmecherie la descoperirea căreia Dempsey este cuprins de furie. O mânie de Înțeles În situația În care, neștiind că are de-a face cu un interlocutor uman, a dat la iveală, fără să-și ia măsuri de precauție, detalii din crezurile sale personale, În special ura lui pentru Swallow, plasându-se Într-o poziție umilitoare. Or, ceea ce ne este cunoscut din domeniul cultural, de fapt, cel
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]