1,883 matches
-
zâmbească mereu, zâmbea și când lucra la războiul de țesut - și nu era doar un zâmbet fugar, ci un zâmbet larg, cu toți dinții, de parcă și-ar fi amintit o glumă bună. Bilha tremura la gândul că avea să fie interogată de Bunica și când a sosit momentul să se apropie de bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de nesuportat și după câteva clipe Rebeca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrajă c-o nuga și-acum, de la vreo indigestie, zăcea într-un spital, cu toți zulufii și intestinele ei. Când și când vreun pretenar se înfățișa c-o puștoaică, pe care o supuneam la încercări, o forfecam prin probe, o interogam și-o trimiteam acasă. Ce-i mai ciudat, că nici cei ce le aduceau nu erau ferm convinși că te-au găsit chiar pe tine. Le fâțâiau, așa, mai mult pentru activitate. Unul, un mucos de vreo opt ani, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu, dacă ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani și de-abia după aia îți trece. 315 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Te duci acum? îl interogă grăsanul și se porni, fără grabă, să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suficientă „vacanța la țară”. Am reușit să-mi pun ordine în gânduri, să aerisesc și să fac puțină curățenie prin locuri mai puțin vizitate din suflet. Nu vreau și nu mai e necesar să stau singură aici. - Ești sigură? o interogă cu neîncredere Ana. Karina aprobă dând din cap. - Atunci hai să-ți luăm bagajul și să ne întoarcem în jungla și haosul orașului dacă asta vrei! Important e să faci ce vrei, iar ceea ce vrei să fie spre binele tău
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prezentării finale pe care tocmai am făcut-o cu Momo distrusă de prestația dezastruoasă din iunie. Verificat prestația concurenței - poate la ei e și mai rău? Teleconferință cu biroul din Japonia, discutat despre acțiuni. Sandale pentru Emily - sau voi fi interogată de NSPCC 1 pentru cruzime Împotriva picioarelor. Cereale Sugar Pufs, Panadol. Anulat ziua la salonul de frumusețe. 31tc "31" Criză de dădacetc "Criză de dădace" 06.27: E Încă foarte devreme, dar În grădină se simte că va fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am pus mâna pe coarnele ei! -Ămâia mătii, Anetî, dacă...! Și mai ce-o făcut nepotu’ meu deștept?, mai Întrebă el pe Va, cu metodă și vădite calități de ofițer care interoghează un om simplu. Am văzut un ..., un ... țâștari! Au, au, au! Și pe cine ai mai văzut?, Întrebă bunicul Ghiorghi În rol de căpitan de Securitate. Pe Niță nu l-ai văzut? În acel moment Aneta se transformase Într-un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe toți cei de față. — După cum am spus, nu are prea mare legătură cu noi. Corpul era acolo de ceva timp, deci nimeni din această producție nu se poate să fi fost implicat. Mă îndoiesc că poliția va vrea să interogheze pe vreunul dintre noi. — Poliția? întrebă Paul, cel care-l juca pe Lisandru. Bineînțeles că poliția a intervenit, zise MM. Din câte știu eu, are loc o investigație pentru elucidarea crimei. Se auziră zgomote în primul rând. Tabitha se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zisei eu în chip de aforism, e întotdeauna unică. Picketteasa nu părea prea impresionată de această dovadă de înțelepciune. Cred că se așteptase la ceva mai concret. — Numai că, zise ea, aplecându-se către mine, merg înapoi cu anii, îi interoghează pe toți, ca să vadă dacă știe cineva ceva de o fată care a dispărut și dacă nu află cine era, chestia asta o să plutească deasupra noastră la nesfârșit. „Să plutească pe sub noi“ ar fi fost o exprimare mai adecvată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voce răgușită. —Ai apucat să te mai gândești la audiții, Philip? Eu zic că sunt câteva posibilități bune. Nu, bineînțeles că nu! sări Philip Cantley. Cum să mă gândesc în nebunia asta? Ce naiba, Ben, tu cum crezi că mă simt? Interogat de poliție ore întregi! Și s-ar putea să mă cheme iar! Ție îți convine..., adăugă el cu amărăciune. Tu nu erai aici pe vremea aia. Dar eu - eu sunt șeful. O să-mi scoată pe nas chestia asta. Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o eschivă și-o minciună directă. —Acum, vă deranjează dacă mă întorc la lucru? Nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu știu cum vă pot ajuta și am de terminat un mobil până mâine. Polițiștii mărșăluiră până în camera personalului să-i interogheze pe nefericiții care bântuiau prin măruntaiele ei. Mi-am pus la loc masca și am început să iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o cunoscuse Hazel la școala de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa ceva. —Violet, zisei eu măsurându-mi cuvintele, cred că știi de ce s-a sinucis. —Sam? sări Sophie, plină de furie. Până aici! Exagerezi! — Oricum o să iasă totul la iveală, zisei eu. Să știi că polițiștii se pricep tare bine la interogat oamenii. Or s-o facă să spună tot. Măcar așa exersează un pic să vorbească despre asta. Oricum, cred că deja am ghicit. — Chiar trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a evita situația în care le menționează altcineva. Dacă la început se simțea vinovată pentru că aproape că o mutilase pe Hazel, Violet părea să-și fi revenit remarcabil de repede. În plus, poliția se ținuse de capul ei s-o interogheze din două în două minute; era de înțeles că ajunsese cu nervii la limită. Mi-am dat seama că-i găseam scuze lui Violet. Ușor, ușor, îmi intra pe sub piele. — Cred că mai avem nevoie de niște licoare, zise Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Ben. Tu l-ai omorât, nu? Totuși, n-a fost chiar momentul potrivit. Ai rămas fără slujbă, fără să ai șanse să-o primești pe al lui. Intrase în panică, zise Ben, simplu. Îl tot chema poliția să-l interogheze. Își dăduseseră și ei seama. Nu era decât o problemă de timp și avea să clacheze și să le spună că el a ucis-o pe Shirley. Ajunsese în starea în care confesiunea ar fi fost o ușurare pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sufletul și până la moarte, asta-i! TOȚI: Așa! Așa! Să vadă și ei cum e! MARAT: Cine va fi prins ca nu joacă teatru va fi alungat din oraș, va fi urmărit, va fi prins, va fi blestemat, va fi interogat, i se vor tăia nasul și urechile, limba și pleoapele și va fi ghilotinat. Toți cei care vor fi bănuiți că nu joacă teatru vor fi prinși, vor fi prinși, vor fi prinși... În această cutie (O arată.) pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de jumătate de oră despre final, o oră întreagă am povestit ce s-a întâmplat în primul act, în rest ne-am jucat de-a mascarada... Ce-i asta? Ce-a fost asta? (Pauză, MAMA se rotește furioasă și-i interoghează pe rând.) Ai înțeles tu cum trebuie să spui, ce să spui, cui să spui? Ce-ai înțeles? Noi ne prefacem că știm ce se întâmplă de la bun început, ei se prefac că au înțeles la sfârșit, fiecare se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
criminal În serie nu ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea doctorului Wagner. El era acela care dormea cu capul pe birou. Cel puțin așa crezusem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea doctorului Wagner. El era acela care dormea cu capul pe birou. Cel puțin așa crezusem eu. Ora morții coincidea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tentativelor mele repetate de a le așeza Într-o ordine inteligibilă, și cât de aerian eram În raport cu ceea ce se Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el era Magistrul, de ce nu se aflase printre cei care mă interogaseră În sala Consiliului? Fiindcă nu se aflase, de asta sunt absolut sigur, cu toate că anchetatorii rămăseseră tot timpul În penumbră, de parcă s-ar fi ferit să fie recunoscuți. Prostească Întrebare: cum să participe la interogatoriu dacă era mort? Sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Correia Marques, care era prevăzut cu o seamă de telegrame false, să fie arestat de guvernamentali lângă Braga, să i se citească telegramele - fiecare din ele anunțând o nouă garnizoană revoltată - la Statul Major al coloanei guvernamentale și să fie interogat de către un ofițer naiv, căruia Correia Marques îi strecoară, în mare taină, amănuntul că generalul Gomes da Costa dispune de multă artilerie și că se pregătește să atace înainte de a fi atacat el de către guvernamentali. Toate aceste știri, erau, firește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bizar disconfort pe care-l asociasem Înainte doar cu chiloții care mă jenau. Într-o după-amiază, am zărit-o În holul ringului, unde cel mai chipeș dintre instructori, un ticălos sclivisit gen Calhoun, o ținea de Încheietura mâinii și o interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fie exact cum era înainte. Charlie A veau să mai treacă alte două săptămâni până să se întâmple - adică, până să se schimbe tot. Eram la tribunal: un caz lung și destul de sec, care se târa de zile bune. Îmi interogam propriul client: o femeie al cărei nume l-am uitat acum, dar care, asta țin minte, merita în mod evident să nu își mai vadă vreodată copiii. Încercam să îi asigur un fel de acces limitat. Mă străduiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
face conexiuni fără să-ți dea de știre: cum poate purta o conversație privată între memorie și subconștient până când iritarea cicălitoare a discuției nu mai poate fi ignorată. Era destul de ciudat că inelul cu safir al femeii pe care o interogam la tribunal îmi amintise ilicit de bijuteria vulgară și ieftină a unei fete de la magazin, dar inexplicabil era cât de deranjantă fusese conexiunea. Un lucru care ar fi trebuit să mă facă să zâmbesc recunoscându-l mă făcuse să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
liniștesc și până să-l las la spitalul Chelsea și Westminster să i se verifice capul (refuza să mă lase să intru cu el), am vorbit doar despre lucruri mărunte: îmi dădeam seama că nu vrea să încep să-l interoghez și m-am gândit că prioritatea ar fi să-l fac să se gândească la alte lucruri - lucruri mundane, practice, care să-i alunge gândurile îngrozitoare care-l surghiuniseră în pivniță. Cei de la spital au zis că fruntea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
agentul s-ar duce acolo la ora la care ar avea chef, unul de dimineață, altul după-amiază, ar trebui să fii complet imbecil, imbecil desăvârșit, ca să nu prevezi ce s-ar întâmpla în mod inevitabil, cei care ar fi fost interogați de dimineață s-ar grăbi să-i avertizeze pe cei care urmau să fie după-amiază, iar când acest investigator de după-amiază s-ar duce să bată la ușa suspecților care-i fuseseră repartizați, ar da peste bariera unei linii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Imaginează-ți, avem o vizită, un comisar de la poliție, nici mai mult nici mai puțin, Și de când se interesează comisarii de poliție de oameni nevinovați. Ultimele cuvinte au fost spuse deja în living, medicul o luase înaintea soției și îl interoga astfel pe comisar, care răspunse, ridicându-se de pe scaunul pe care se așezase, Nu există oameni nevinovați, când nu ești vinovat de o crimă, ești vinovat de o infracțiune, nimeni nu scapă de greșeală, Și noi, de ce crimă ori de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]