1,946 matches
-
Anghelescu, era direct implicat. Toate aceste destăinuiri erau atât de adevărate, încât Ion Brătianu fu nevoit să ceară demisia generalului Anghelescu și să-l înlocuiască cu generalul Berendeiu. [furtunile parlamentare] La deschiderea Camerei, Nicolae Fleva adresează, pe această chestie, o interpelare primului ministru, în același timp cere dosarele furniturilor de la Ministerul de Război. Ion Brătianu refuză să le dea, declarând că: „opoziția vrea dosarele pentru ca inamicii țării să vadă secretele apărării noastre naționale“. Frază nenorocită, care stârnește o furtună îngrozitoare. De
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
declarând că: „opoziția vrea dosarele pentru ca inamicii țării să vadă secretele apărării noastre naționale“. Frază nenorocită, care stârnește o furtună îngrozitoare. De acum scandalurile parlamentare se țin lanț, până ce Camera e dizolvată. În ziua de 20 noiembrie, Fleva își dezvoltă interpelarea. De la început până la sfârșit, Camera fierbe ca o oală de smoală. Însă dosarele au fost refuzate. șeful guvernului apără pe generalul Anghelescu, spunând că este o somitate militară. În urmă e nevoit să consimtă la alegerea unei comisii de anchetă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ca jandarmii să se retragă. Cu încetul, lumea se retrage din curtea Palatului, dar masa populară umple Calea Victoriei între Bulevard și Episcopie, până noaptea târziu. Pe când acestea se petreceau pe stradă, la Cameră, Constantin Nacu, ministrul de Interne, răspundea unei interpelări a lui Tache Ionescu. În această clipă se aude un zgomot de voci de afară, iar Nicolae Fleva, Gheorghe Vernescu și alți deputați din opoziție intră agitați. Fleva strigă: — Pe când dumneavoastră discutați aci, poporul e măcelărit afară!... Iar Gheorghe Vernescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
tăios și își stăpânea patima care, totuși, se simțea că clocotește în el. Apostrofele lui biciuitoare pentru adversari stârneau, deodată, furtuni vijelioase. În ultimele luni ale guvernului și ale regimului lui Ion Brătianu, a vorbit de pe banca ministerială răspunzând unei interpelări a opoziției. Luptele erau foarte îndârjite, căci opoziția dădea cele din urmă și mai crâncene asalturi pentru răsturnare. Eugeniu Stătescu era acuzat că a pus justiția în serviciul guvernului. Eugeniu Stătescu răspunde și aruncă fraza: — Opoziția a pierdut dreptul la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Constantin Dissescu au trecut în opoziția liberală. Alți tineri precum Toma Cămărășescu, Ion Rădulescu de la Ploiești etc. au încercat să facă opoziție, dar fără a se fixa. Dezagregarea partidului guvernamental începe. Nicolae Fleva pornește la luptă cu o serie de interpelări cari se succed și fac deznă dejdea guvernamentalilor. Conservatorii, care pândeau puterea, stau în umbră și trimit înainte oameni noi ca Gheorghe Panu, Gheorghe Paladi etc. sau liberali cunoscuți și populari ca Nicolae Fleva, Constantin Grigorescu de la Ploiești, Gheorghe Mârzescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Informații despre Eugeniu Stătescu și alți fruntași liberali: Eugen Stătescu, ministrul Justiției, este unul dintre cei mai combativi și trece drept un om foarte veninos. Lui i se datorește epitetul „colectiviști“ dat liberalilor. Într-o zi, la Cameră, răspunzând unei interpelări, a spus că membrii partidului liberal formează o colectivitate care lucrează pentru țară. De a doua zi cuvântul a fost răstălmăcit. și cel puțin treizeci de ani după aceea liberalii n-au mai fost cunoscuți în politica internă decât sub
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul când răposatul Dimitrie Pruncu era prefect de Iași să se aleagă deputat în Colegiul al IV, acum desființat. În Cameră dânsul se manifestă o singură dată prin o interpelare la adresa d-lui Dimitrie Sturdza pe atunci ministru de Culte, cuvântare lungă, greoaie, învățată pe de rost care, fiind, se vede, mai presus de puterile lui fizice și mintale, i-a zdruncinat în așa grad sistemul nervos, încât după două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
război?" se informă Ahile cu o voce veselă, oarecum încleiată. Hârtiile dumneavoastră, am zis!" "Ce hârtii? Nu facem decât asta, mâzgălim hârtie!" Arcadi își ridică indexul în dreptul nasului și bombăni ceva care trebuia să se refere la baza teoretică a interpelării. Actele! urlă sergentul. Se întoarseră unul spre altul și își explicară reciproc prin semne că li se cereau actele: actele de identitate! Un lung efort de căutare prin diverse buzunare, mai mult sau mai puțin adânci, dădu până la urmă rezultate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că atunci declarase America război, lucru ținut ascuns de germani mai bine de două luni, ca să nu ne însuflețească această știre bună. Era ultima țară mare intrată în luptă. Pe lângă aceste evenimente penibile, aflarăm, cel puțin, prin ziarele lor de interpelarea de la Iași a lui Iorga, [care ne însufleți și îi câștigă pe veci recunoștința noastră,](Ediția I, 1937, p. 68. ) de frumosul răspuns al lui Ionel, în care își însușea răspunderea războiului, dar declara că a făcut un minister mixt
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noi. Aceasta i-a turbat, au cerut să judece curtea marțială pe Al. Constantinescu ca trădător. Curtea a refuzat. Gl Hârjeu a insistat în zadar și a renunțat la sfârșit; Marghiloman însă, furios, a pus pe Stoianovici să facă o interpelare lui Hârjeu, majoritatea a aplaudat; miniștrii au părăsit banca și cel de război a demisionat. În Partidul Liberal, multe înscrieri noi. În ziarul lor, Steagul se anunță că pușcăria de la Iași s-a curățit pentru a primi pe oaspeții de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
momentul când viitorul i se înfățișa atât de frumos și mare. Această pată trebuia să-l urmărească restul vieții lui și amintirea ei să agraveze toate păcatele de mai târziu. Guvernul a fost de aceeași părere ca regele, în Senat interpelarea doctorului Gerota, în Cameră, a lui Pătrășcanu. Marghiloman însă ceru părerea Consiliului de Coroană. Apăra pe rege pentru de clararea războiului și o arunca asupra guvernului răspunzător, că Brătianu este dat în judecată, dar nu încă condamnat și că de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el nu avea nimic de făcut decât să citească și să semneze rapoartele de personal. O oră mai târziu, chiar Înainte de unsprezece, soneria interfonului sună. Ridică receptorul, știind prea bine cine avea să fie. — Da, vice-questore? Surprins pe moment de interpelarea directă, sperând poate să dea peste Brunetti pe picior greșit sau dormind, superiorului său, vice-questore-le Patta, Îi luă o clipă să răspundă. Ce-i povestea asta despre americanul mort, Brunetti? De ce n-am fost sunat? Ai ideea cum va afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când îl vedea îi venea să-l strângă de gât, ca să-l împiedice să vorbească. Totuși, nu-și pusese niciodată mintea cu el. Zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de anumite probleme. Cordel coborî din biroul directorului cu pumnii strânși. Îl găsi pe contabilul-șef lângă calculatorul Luanei. Se rățoi la el: Ce căutați aici? Bărbatul o privi uimit. Tânăr, proaspăt ieșit de pe băncile facultății, el nu știu cum să ia interpelarea brutală a femeii. Am venit la doamna să mă ajute cu un document. Domnule Popescu, aici nu e punct de prim-ajutor. Nu intră fiecare cum îi place. Dacă doriți ceva de la referenta mea, vă adresați mie. Eu sunt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
ăștia? Uitați ce-au făcut aicea! (IVLRA: 118). Uite poartă obligatoriu accent și ocupă, în raport cu funcția îndeplinită, o poziție inițială, mediană sau finală în enunț. În replici inițiatoare de conversație (dar nu numai) uite poate fi însoțit de alocutive de interpelare de toate tipurile: Cine-i doamnă? Ce s-a întâmplat?, zice. Uite, doamnă, patrușapte de ani n-a fost bolnav... (IVLRA: 185). Uite este interjecția tipică a prezentării conversaționale în limba română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
cele mai multe ori, poziție inițială în enunț. Hai să ne lăudăm și noi... ce frumoși... ce isteți... sau cât de tâmpiți putem să fim.... (blogsport.ro) În replici inițiatoare de conversație (dar nu numai) hai(de) este precedat de alocutive de interpelare de toate tipurile: A: Deci domnu avocat, haideți să lămurim o chestie. B: Hai să lămurim (IVLRA: 103) "Mă Costică, hai să vedem cîmpu dă mine dă pă litoral" (IVLRA: 48). Hai(de) poate fi precedată de coenctori metadiscursivi de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a deteriora relațiile cu Franța și Polonia, alianță româno-germană care trebuia să aibă drept scop separarea revizionismului german de cel ungar. Astfel Ungaria, rămasă singură, nu ar fi îndrăznit să atace România 62. Gh. I. Brătianu a făcut mai multe interpelări parlamentare ministrului de externe român , la 5 octombrie, 26 noiembrie, 18 decembrie 1935 și la 16 mai 1936 prin care își exprima îngrijorarea față de posibilitatea deschiderii granițelor de nord-est ale României pentru trecerea Armatei Roșii. Gh. I. Brătianu considera că
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
recurs la o avalanșă de citate din corifeii comuniști, iar D. George Burlacu, interpretând momentul 1963, într-o carte atent elaborată, surprinde stilul lui L. Rusu, care i se pare „neculcian, presărat la tot pasul cu interogații retorice, vaiete, tânguieli, interpelări hazlii”. C.I. Gulian îi răspunde primul lui L. Rusu în Contemporanul (nr. 24, 14 iunie 1963, p. 7), însă unele dintre frazele scrise atunci nu pot să ne stârnească decât zâmbete: „Prof. Rusu ignoră complet faptul că pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1861), în Discursuri parlamentare din epoca Unirii. 22 septembrie 1857-14 decembrie 1861, Ediție de Vladimir Gh. Diculescu, studiu introductiv de V. Rata, Editura Științifică, București, 1959, pp. 230-308. 17 N. Fleva, Regim autocratic. Politică centralizatoare a guvernului conservator Lascăr Catargiu. Interpelare dezvoltată în ședințele din 22 și 23 februarie a Adunării Deputaților, București, Tipografia "Voința Națională", 1893, p. 57. 18 Nicolae Blaremberg, Discursul din Ședința Camerei Deputaților din 25 noiembrie 1876, în România și rezbelul actual sau guvernanții și guvernații, traducție
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Florin, Diplomația României. Titulescu și Marea Britanie, Moldova, Iași, 1991 (ed. a II-a 2010). ELIADE, Pompiliu, Influența franceză asupra spiritului public în România: originile, Institutul Cultural Român, București, 2006. FLEVA, N., Regim autocratic. Politică centralizatoare a guvernului conservator Lascăr Catargiu. Interpelare dezvoltată în ședințele din 22 și 23 februarie a Adunării Deputaților, București, Tipografia "Voința Națională", 1893. FOTIUS Matthieu, L' influence française sur leș grands orateurs politiques roumains de la seconde moitié de 19-eme siècle (1857-1900), f.e., București. FUNDERBURK, David Britton
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
un prieten al unei sperate întâlniri; încrederea într-un alt etaj al realității, oarecum „suprareal”, ce transcende datul perceptibil și materialitatea tangibilă. Năzuința către transcendență găsește o împlinire cu reverberații foarte concrete (setea de informare, oportunitatea de a cumpăra ceva, interpelarea operativă a unei competențe care te interesează etc.); ivirea unui nou tip de sociabilitate, mult mai eterate, bazată pe afinități autentice și mare încredere, ce poate suplini carențele sociabilității reale (stringența contiguității spațiale, rutina și plictiseala unei cognoscibilități forțate etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
instruire se subordonează obiectivelor instruirii virtuale, finalizând sau ratificând parcursuri realizate în mod virtual. Este cazul unor ședințe de lămurire a unor concepte sau teorii, al rezolvării de probleme, al realizării de aplicații practice, al vizitelor în timp real, al interpelării unor experți, al examinării și evaluării. Situația 2. Aduce în atenție situația clasică a educației la distanță prin telefonie, radio, televiziune, internet etc. Conexiunea studenților la sursa emitentă se face simultan, fiecare accesând cunoașterea dintr-o anumită locație. Studenții rămân
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a publicului prin conexarea principială la o multitudine de surse; economicitatea gestionării spațiului informațional, prin diminuarea evidentă a costurilor; eliminarea determinărilor de ordin spațial, receptorul putând intra în posesia informației din orice loc posibil, cu condiția posesiei instrumentarului tehnic adecvat; interpelarea rapidă, în timp real, a actorilor interesați de conținuturile specifice; exploatarea mai multor tipuri de medii de învățare (text scris, fond sonor, suporturi imagistice, secvențe statice și dinamice, structuri spațio-temporale virtuale etc.); corelativitatea informațională, prin antrenarea și a altor surse
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de internet în procesul educațional. Iată câteva posibile întrebuințări, degajate pe trei componente (vezi Seguin, 2005): Facilitatea comunicării interpersonale înfrățirea dintre corespondenți (de la elev la elev); realizarea de clase planetare; jocul de rol prin elev; jocul de rol prin formator; interpelarea virtuală (a unui scriitor, savant etc.); tutorat și mentorat (consiliere și îndrumare); învățarea colaborativă (sprijinirea reciprocă). Facilitarea culegerii de date schimburile de informații; crearea în comun a unor bănci de date; realizarea unei publicații electronice (ziar, revistă); teleactivitatea (ghidarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]