1,897 matches
-
Dar și mai surprinzător e aci clișeul, întîlnit mai ales la autorii de versuri. Sînt înclinat să i-l imput reporterului, poet el însuși, care, bănuiesc, a cam folosit pe alocuri expresii din sacul propriu, pentru a le atribui celui intervievat. „Nu sînt decît pentru mine” e o vorbă de la începuturile poeziei romînești, reluată apoi, adesea ca o cochetărie, pentru a preîntîmpina ori barem de a atenua reproșurile criticilor. Chiar și un poet băcăuan contemporan cu Bacovia, Corneliu Budu (care semna
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eartha Kih, cum să vă spun, este o Crawford de culoare, deșirată, care cîntă precum copilul sălbatic al lui Marlène și Piaf. O Betty Boop vrăjitoare, un bătrîn Chinez în Africa. Notele sale grave de "Catwoman", lacrimile sale de persoană intervievată și pusă în încurcătură cum doar americanii știu să o facă, vizita în locurile copilăriei sale de negresă din nuvelele lui Sherwood Anderson, sărutul răzbunător à la rozulia Jean Fontaine mai tapată decît bunicuțele văcsuite și bine îmbrăcate din serile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
respectiv primarul sau un reprezentant al autorității locale. În cazul în care se consideră că, din anumite motive, autoritatea locală ar răspunde în mod neadecvat (de exemplu eventuale situații conflictuale între autorități și reprezentanții comunității), cea de-a șasea persoană intervievată este un alt membru al comunității. Aplicarea chestionarelor revine în sarcina evaluatorului de teren, respectiv a supervizorului proiectului respectiv. Aplicarea SCAPSI în momentul evaluării de teren permite utilizarea datelor culese cu acest prilej în fundamentarea deciziei de aprobare sau respingere
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
supervizare (obiectivele studiului) Efectele supervizării se pot exprima în termeni de acumulare a cunoștințelor și deprinderilor supervizaților pentru implementarea proiectelor. Avem ca obiectiv principal analiza modului în care s-au produs aceste efecte prin acțiunea supervizorilor. La nivelul percepției celor intervievați, vom urmări modul în care accentul a fost pus pe completarea sarcinilor și învățarea de abilități sau pe sarcini (cum a fost focusarea), în ce fel au fost utilizate cunoștințele acumulate (care a fost utilitatea) și care au fost recompensele
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
o serie întreagă de probleme legate de: Selecția subiecților la care se aplică: după ce reguli selectezi cei doi beneficiari? De ce nu incluzi în lotul de intervievare și persoane care nu vor beneficia direct de proiect? De ce o treime dintre cei intervievați sunt din grupul de inițiativă, iar beneficiarii obișnuiți la jumătate față de ei? Există beneficiari care au participat și beneficiari care nu au participat la realizarea proiectului. Nu contează această diferențiere? Intervievator. Acesta este, de obicei, evaluator sau supervizor, persoană direct
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
la teledon decât unei fundații caritabile? Vinovăție și altruism 12. De ce moartea unui tată și a fiului său într-un accident este relatată în toate ziarele? Cruzime și voaierism 13. De ce îl considerați pe jurnalist mai bine informat decât politicianul intervievat? Eroarea fundamentală de atribuire 14. De ce ziarele vorbesc mai mult despre dispariția unei fete din camera sa de hotel decât despre decesul a zece pasageri într-un accident de autocar? Saturarea emoțională 15. De ce ziarele, radioul și televiziunea consacră un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
accumbens”, Neuroscience Lettres, vol. 392, nr. 3, pp. 159-164. Nell, V. (2006), „Cruelty’s rewards: The gratifications of perpetrators and spectators”, Behavioral and Brain Sciences, vol. 29, p. 211. 13. De ce îl considerați pe jurnalist mai bine informat decât politicianul intervievat? Eroarea fundamentală de atribuire Jurnaliștii își pregătesc interviurile, cunoscând astfel răspunsurile. Acest lucru poate da naștere la situații în care chiar și persoanele considerate a priori ca fiind competente pot părea... incompetente. Exemplu: Jurnalistul francez Jean-Jacques Bourdin, la microfonul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
junalistul. Dacă s-ar fi realizat un interviu în sens invers, ea l-ar fi întrecut în 99% dintre temele abordate, pe când el ar fi părut un ignorant. În acest caz, de ce concluzionăm, plecând de la o situație punctuală, că persoana intervievată este, în general, ignorantă? Este vorba despre un fenomen numit „eroare fundamentală de atribuire”, conform căruia atribuim acțiunile sau cuvintele caracterului profund al individului, și nu circumstanțelor care au condus la asta și care sunt, uneori, mult mai importante. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
într-un anumit fel. Asta e ceea ce psihologii numesc eroare fundamentală de atribuire: neglijăm impactul situației asupra comportamentelor. În cazul unui interviu, fenomenul este de zece ori mai vizibil. Prin repartizarea rolurilor (cel care intervievează a pregătit întrebări „capcană”), persoana intervievată are toate șansele să fie încolțită, oricât de competentă ar fi într-un anumit domeniu. Dimpotrivă, jurnalistul are toate atuurile, pentru că el este cel care a gândit întrebările. Însă, cum noi avem tendința să raportăm totul la calitatea intrinsecă a
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
domeniu. Dimpotrivă, jurnalistul are toate atuurile, pentru că el este cel care a gândit întrebările. Însă, cum noi avem tendința să raportăm totul la calitatea intrinsecă a unei persoane, avem reflexul de a crede că jurnalistul este foarte cultivat, iar cel intervievat - incompetent. Concluzie Jurnaliștii nu „știu totul”. În situații precum reportajele sau interviurile, pot lăsa impresia că sunt mai competenți decât interlocutorul lor și că acesta din urmă este un elev slab care a venit cu temele nefăcute. Această percepție greșită
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își schimba poziția sau își mângâia barba. E. Babad le-a dat tuturor participanților chestionare de completat pentru a le evalua părerea despre responsabilul intervievat și într-un caz și-n celălalt. Ea a constatat că voluntarii care au vizionat primele fragmente (în care jurnalistul zâmbea) aveau o opinie în general pozitivă despre persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
chestionare de completat pentru a le evalua părerea despre responsabilul intervievat și într-un caz și-n celălalt. Ea a constatat că voluntarii care au vizionat primele fragmente (în care jurnalistul zâmbea) aveau o opinie în general pozitivă despre persoana intervievată. Dimpotrivă, voluntarii care au văzut al doilea fragment video (în care jurnalistul se încrunta și-și crispa buzele) erau de părere că personajul politic era mai puțin convingător. Și totuși, întrebările jurnalistului erau aceleași în ambele cazuri. Atitudinile jurnalistului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
încredem în acest experiment e clar că nu trebuie să sperăm în interviurile sau dezbaterile politice ca jurnalistul să se comporte echitabil cu diferiții săi interlocutori. Dar cum acționează posturile și expresia facială a jurnaliștilor asupra percepției noastre despre persoana intervievată? Într-o situație în care este dificil să judeci de unul singur (adesea cunoștințele noastre despre mizele politice sunt prea fragmentare pentru ca noi să putem face o analiză precisă a celor spuse de politician), ne bazăm pe indiciile periferice care
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
sau experimente - de exemplu, designuri de chestionare pentru sondaje sau strategii de prezentare a stimulilor pentru experimente. 3. Unul din recenzenții anonimi ai ediției de față atrage atenția că validitatea de construct are legătură și cu gradul de Înțelegere al intervievaților cu privire la ceea ce li se cere. 4. Pentru alte sugestii și indicații adresate celor care recenzează propuneri sau manuscrise de studii de caz, vezi Yin (1999). 5. Lucrarea anexă (Yin, 2003) conține alte trei studii de cazuri multiple, reproduse integral În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de exemplu, făcând observații pătrunzătoare sau intuind ceea ce se petrece -, nu doar ascultând ce se spune. A fi un bun „ascultător” Înseamnă a fi capabil de asimilarea unor cantități mari de informații noi fără a fi supus biasului. Pe măsură ce un intervievat povestește un incident, un bun ascultător este atent la cuvintele folosite de acesta (uneori, terminologia reflectă o orientare importantă), surprinde dispoziția și componentele afective și Înțelege punctul de vedere prin care el percepe realitatea. Însă această aptitudine trebuie folosită și
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
aplicarea legii C2 Caracterul inovator al practicii C3 Rezultatele practicii, până În prezent C4 Context și istorie a instituției de aplicare a legii, În legătură cu practica respectivă C5 Anexe: cronologie, modelul logic pentru respectiva practică, referiri la documente relevante și lista persoanelor intervievate D. Întrebări de studiu D1 Practica folosită și caracterul său inovator: a. Descrierea detaliată a practicii, natura și valoarea finanțării federale. b. Care este natura eforturilor colaborative (dacă există) Între comunități sau jurisdicții necesare pentru aplicarea practicii? c. Cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
este o declarație despre proiectul pe care ați putea să-l prezentați oricui este interesat, scopul proiectului și oamenii implicați În realizarea și sponsorizarea lui. Declarația poate fi Însoțită de o scrisoare de recomandare ce urmează a fi trimisă tuturor intervievaților și organizațiilor importante care ar putea fi subiecți de studiu (pentru un exemplu, vezi figura 3.4). Cea mai mare parte a secțiunii ar trebui totuși dedicată problemelor de bază care sunt cercetate. Pot fi incluse aici motivele pentru alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de colectare a datelor. Situația este cu totul diferită În desfășurarea studiilor de caz. Pentru a intervieva persoanele-cheie, trebuie să vă conformați programului și disponibilității lor, nu ale dumneavoastră. Natura interviului este una mult mai deschisă, și este posibil ca intervievatul să nu coopereze pe deplin la oferirea răspunsurilor. La fel, făcând observații despre activități din lumea reală, dumneavoastră sunteți cel care se amestecă În viața subiectului studiat, și nu invers; În aceste condiții, dumneavoastră trebuie să faceți demersuri speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
solicitării de ajutor și indicații, dacă este nevoie, de la colegi sau alți cercetători În domeniu • Stabilirea unui program exact pentru activitățile de colectare a datelor ce trebuie finalizate În termenele-limită specificate • Pregătiri pentru evenimente neașteptate, inclusiv schimbări survenite În disponibilitatea intervievaților, dar și În starea de spirit și motivarea cercetătorului. Acestea sunt tipurile de teme ce pot fi introduse În secțiunea cu proceduri de control a protocolului. În funcție de tipul studiului Întreprins, procedurile specifice variază. Cu cât procedurile sunt mai operaționale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
figura 3.3, de mai sus, pentru un exemplu de Întrebare dintr-un studiu despre un program școlar; protocolul complet cuprinde zeci de asemenea Întrebări.) Orientarea generală a Întrebărilor. În primul rând, Întrebările vă sunt adresate dumneavoastră, cercetătorul cazului, nu intervievaților. Astfel, protocolul studiului de caz este Îndreptat Într-o cu totul altă direcție decât cel al unui sondaj. În esența lor, Întrebările au rolul de a vă ajuta să aveți constant În vedere ce informații trebuie adunate și de ce. În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
unui interviu; totuși, scopul lor principal este de a menține cercetătorul pe aceeași direcție, pe măsură ce se avansează În colectarea datelor. Fiecare Întrebare trebuie să fie Însoțită de o listă de posibile surse pentru dovezi, care pot fi nume de persoane intervievate, documente sau observații. Această legătură Între potențialele surse de informații și Întrebările de interes este foarte utilă pentru colectarea datelor. De exemplu, Înainte de a Începe un interviu, cercetătorul poate trece repede În revistă Întrebările esențiale care necesită răspuns. (Din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de interes este foarte utilă pentru colectarea datelor. De exemplu, Înainte de a Începe un interviu, cercetătorul poate trece repede În revistă Întrebările esențiale care necesită răspuns. (Din nou, aceste Întrebări formează structura investigației și nu sunt menite a fi adresate intervievaților ca Întrebări literale.) Niveluri ale Întrebărilor. În al doilea rând, Întrebările din protocol trebuie să reflecte Întreaga serie de preocupări din designul inițial. În mod remarcabil, Întrebările pot apărea la cinci niveluri diferite: Nivelul 1: Întrebări puse anumitor intervievați Nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
adresate intervievaților ca Întrebări literale.) Niveluri ale Întrebărilor. În al doilea rând, Întrebările din protocol trebuie să reflecte Întreaga serie de preocupări din designul inițial. În mod remarcabil, Întrebările pot apărea la cinci niveluri diferite: Nivelul 1: Întrebări puse anumitor intervievați Nivelul 2: Întrebări legate de cazul individual (acestea sunt Întrebările din protocolul de studiu la care cercetătorul trebuie să răspundă În legătură cu un singur caz, chiar dacă el face parte dintr-un studiu mai cuprinzător pe cazuri multiple) Nivelul 3: Întrebări legate
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cu indivizi), În timp ce unitatea de analiză poate fi o organizație (de exemplu, cea din care face parte individul) - un design frecvent atunci când studiul este despre o organizație. Deși etapa de colectare a datelor se bazează foarte mult pe informații de la intervievați, concluziile dumneavoastră nu se pot sprijini În totalitate pe această sursă (În această situație, ați adunat informații mai degrabă despre relatările indivizilor În legătură cu organizația respectivă decât despre evenimentele propriu-zise care au avut loc acolo). Se poate Întâmpla și invers. Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
natura investigației și a rapoartelor acestor cazuri. Selectarea cazurilor-pilot De obicei, conveniența, accesul și proximitatea geografică sunt criteriile de bază pentru alegerea cazuluisau cazurilor-pilot. Aceasta va permite dezvoltarea unei relații ceva mai puțin formale și de durată mai lungă Între intervievați și cercetător decât cea care s-ar putea stabili În locațiile „reale” de studiu. Locația-pilot ar putea deci să dobândească rolul unui „laborator” pentru cercetători, permițându-le să observe diversele fenomene din mai multe unghiuri sau să Încerce abordări diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]