2,961 matches
-
Îl iubesc de mult, și nu mai pot iubi pe altul..." "Spune-ne măcar cum este, stăruia unul din noi. Spune-ne dacă e frumos sau sclipitor, și cu ce daruri e înzestrat, ca să știm și noi și să-l invidiem." " Nu l-am întîlnit încă, răspundea Leana. Nu știu cum arată. Dar când îl voi întîlni, am să vi-l aduc aici, să-l cunoașteți și voi." - Ciudat, spuse Cladova, întorcînd capul spre zidul acoperit cu iederă și zorele, care se prelungea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
închipuim închiși la Buchenwald, spuse Petru Petrovan. Nu există altă cale de mântuire. - Eu evit termenul "mîntuire", îl întrerupse melancolic Ieronim, pentru că ar putea da loc la confuzii. Orice tip de mântuire presupune credința într-un mântuitor. Respect, și chiar invidiez pe cei care cred într-un mântuitor, dar eu n-am fost dăruit cu asemenea credință. Și atunci a trebuit să caut altceva, pentru că fără libertate n-aș putea trăi... - Dar, Ieronim, exclamă Marina, v-am vorbit eu despre trecut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au fost demult anihilați sau reduși la neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut organiza în ultimele trei, patru luni, o acțiune subversivă de asemenea proporții și dispunând de mijloace tehnice pe care le-ar invidia multe țări... Ghibercea îl ascultase privind triumfător în jurul lui. - La aceleași concluzii am ajuns și noi, spuse. Dar se pune necontenit întrebarea: De ce? În ce scop? Dacă edițiile apocrife trimit mesaje subversive, de ce nu se întîmplă nimic mai mult, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru care se pregătea intens. Pentru a nu -și pierde bursă de merit învăța zi de zi să își mențină notele bune. Toți profesorii îi apreciau eforturile și ambiția de a ajunge la o facultate bună. Până și colegii o invidiau. Ioana avea o bună colega de clasă, Elenă, pe care și-o făcuse prietena. Ieșeau în oraș împreună de fiecare dată când nu aveau de învățat, isi împărtășeau secretele, rămâneau peste noapte una la alta. Elenă avea o stare materială
Drogul, prietenul fals al adolescenţilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MÎNJINEANU DARIUS, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2023]
-
de clasă, Elenă, pe care și-o făcuse prietena. Ieșeau în oraș împreună de fiecare dată când nu aveau de învățat, isi împărtășeau secretele, rămâneau peste noapte una la alta. Elenă avea o stare materială bună, de aceea nu o invidia pe Ioana pentru istețimea ei, din contră, se bucură de compania ei. Elenă a invitat colegii de clasă și prietenii ei la majorat. Acolo era și Ionuț, un băiat acum la facultate, care a fost la acelasi liceu. Fetele erau
Drogul, prietenul fals al adolescenţilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MÎNJINEANU DARIUS, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2023]
-
mare împlinire. Sufletul tău merită să fie hrănit". Teoretic, sună foarte bine, dar cum să ajungem să obținem aceleași rezultate ca și cei care ne-au de-venit modele, profesioniștii pe care îi admirăm și, să recunoaștem, uneori chiar îi invidiem, indiferent de domeniul căruia s-au dăruit? Îți propunem trei pași care te vor ajuta să îți planifici viitorul (fiind, de asemenea, necesară o ma-terializare în scris a tuturor gîndurilor care-ți trec prin cap la momentul respectiv despre problema
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
și până-n ziua când a plecat, numa ea i-a purtat de grijă... — N-am să-l mai văd în viața asta, Vica ! N-am să-l mai văd în viața asta, și alta nu cred că mai există... îi invidiez pe cei care pot să creadă în Dumnezeu și că sufletul este nemuritor, dar eu n-am putut să cred niciodată... Așa i-a zis într-o dimineață. Era numa ele două acasă, și baba ședea în fotoliu. Îi dăduse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și plin de viață. Sota să a murit în urmă cu câțtiva ani și a rămas singur, dar bucuria vieții lui sunt cei doi nepoți ai săi care îl vizitează cât pot de des și grădină să, de la care îl invidiază toțti sătenii. În cadrul interviului nea Gheorghe ne spune cum se sărbătorea Paștele când era el tânăr.Acesta își amintește cum o ajută pe mama sa la preparatele tradiționale de paste, si cum mai mult o încurcă pe mama sa. De
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
vorbind tare și cu chef, aleargă printre călători spre trenul care s-a pus deja În mișcare și se suie În el, amuzîndu-se. SÎnt navetiști și pentru ei asta trebuie să fie un ritual zilnic. Nu pot decît să-i invidiez pentru că reușesc să se distreze din ceva atît de simplu, pentru că măcar pentru o clipă sînt vedetele gării. Dar mie Îmi e foame și frig și am nevoie de un adăpost pentru o oră, pînă la următorul tren, o să mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-un mal de pămînt, Într-o cîmpie Înghețată. Îi simt În mod special atenția, pentru că nu e mulțumit de performanțele mele militare, așa că mă pune să repet diverse manevre de luptă. E foarte convins că nu i se vede invidia de după seriozitatea cu care mă tratează. De parcă nu ar fi de ajuns, mă lovesc iar de locotenentul de transmisiuni ale cărui ordine le- am sfidat În ziua plecării În permisie. Acum două săptămîni, și-au parcat Într-o biută la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrei să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii aveau niște norme de igienă pentru care noi, care cică sîntem mai civilizați ca ei, ar trebui să-i invidiem? cască el, căznindu-se să-și țină ochii deschiși. Aha, interesant, zic. Dar n-ai cumva idee cu ce- și aprindeau romanii țigările alea igienice? mai zic și-mi privesc vîrful neaprins al țigării pe care o strîng Între buze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are? CÎnd n-a fost el ranchiunos și răzbunător și n-a ținut dușmănie din te miri ce-i cade prost? CÎnd nu i-a fost lui frică de semenii lui? Ba că nu-l laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și vorbesc despre el prostii... CÎnd nu i s-a părut lui ba că dracu’, ba că lacu’, chestie care l-a umplut de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost el ranchiunos și răzbunător și n-a ținut dușmănie din te miri ce-i cade prost? CÎnd nu i-a fost lui frică de semenii lui? Ba că nu-l laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și vorbesc despre el prostii... CÎnd nu i s-a părut lui ba că dracu’, ba că lacu’, chestie care l-a umplut de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el greșeala din drum? CÎnd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd eram copil și care mi-a marcat acei ani din viață, o lumină În trecutul nostru, despre a cărei pierdere nu mai vorbim de mult. Și, În timp ce trăncănim, Îi admir vrednicia, pereții sînt plini de lucrări crude - și Îl invidiez. Se apără de crepuscul, disciplinat, meticulos. Nu e puțin lucru, nu e deloc puțin lucru... de fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
declare: „Iată ce individ respingător se poate ascunde sub o înfățișare atât de atrăgătoare!“. Alții, deși dezaprobau faptul în sine, îl vedeau pe George sub altă lumină. Ar fi o exagerare să afirmăm că aproape fiecare bărbat din Ennistone îl invidia pe George pentru că se eliberase din cătușele moralei, în timp ce aproape fiecare femeie din Ennistone se gândea că poate ea ar fi făptura potrivită pentru a-l salva pe George de el însuși. Ar fi o exagerare, dar lucrul e vrednic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
propriei ei vieți, ca și pentru Adam, și în această proiectare comună mama și fiul se întâlneau, ca într-o vulnerabilă extensie a trupului. Ceilalți membri ai familiei, deși acceptați ca „ai ei“, aveau mai puțină însemnătate. O admira, o invidia și o compătimea pe Stella. Îi plăcea, o interesa și o enerva Alex. Ținea mult la Tom, în legătură cu care Brian avea sentimente atât de amestecate, dar ea își frâna afecțiunea, ca nu cumva Adam să încerce cea mai vagă undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în legătură cu care Brian avea sentimente atât de amestecate, dar ea își frâna afecțiunea, ca nu cumva Adam să încerce cea mai vagă undă de gelozie. Tom i se părea un băiat nesofisticat și cu totul inofensiv. Asemenea lui Brian, îl invidia pe Tom pentru veselia lui, dar îl invidia în numele lui Adam, nu al ei. Oare când Adam va avea douăzeci de ani va fi și el un pat vesel? Se îndoia. Dar oare Adam o să aibă vreodată douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar ea își frâna afecțiunea, ca nu cumva Adam să încerce cea mai vagă undă de gelozie. Tom i se părea un băiat nesofisticat și cu totul inofensiv. Asemenea lui Brian, îl invidia pe Tom pentru veselia lui, dar îl invidia în numele lui Adam, nu al ei. Oare când Adam va avea douăzeci de ani va fi și el un pat vesel? Se îndoia. Dar oare Adam o să aibă vreodată douăzeci de ani? George era o altă problemă. În ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ascundă nefericirea. (Asemenea lui George, detesta să-și „piardă prestigiul“.) Alan o părăsise și trăia cu Fiona Gates în Ennistone. Pe urmă, când Fiona se îmbolnăvise, Alex a căzut pradă obsesiei de a pune mâna pe Tom, pentru care o invidiase din primul moment. În tot acest timp, John Robert, la care Alex se gândise cu atâta intensitate în scurtul ei episod de demență, somnola în subconștientul ei: o amprentă, o vagă fantomă vie, tainica dublură persistentă a unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mulțumită să constate că George, atât de violent oriunde în altă parte, era un mielușel în fața ei și acest gând îi inspira un reconfortant simț de superioritate. Aci s-a oprit și nu a mai acționat. Știa bine că era invidiată de o sumedenie de femei, cu toate că asemenea doamne n-ar fi recunoscut-o niciodată. (Deși amândoi păstraseră discreție în ce privea relațiile dintre ei, acestea ajunseseră de domeniul public.) Diane era conștientă că purtarea binevoitoare a lui George depindea întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
slujba academică la care râvnea. A scris niște piese de teatru pe care nimeni nu i le-a jucat și (așa se spunea) niște poeme pe care nimeni nu i le-a publicat. Nu există nici o îndoială că-l măcina invidia la adresa artiștilor și gânditorilor. Un timp se dedicase unor cercetări istorice, înclinând să se considere arheolog, deși nu făcuse nici un fel de săpături și muncă de teren, cu excepția a două săptămâni, când scurmase pe lângă zidul roman. A intrat în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
problemele irlandeze și ea nu-i pomenea niciodată de Irlanda. Când alții menționau numele țării lor, Emma vedea ivindu-se pe chipul mamei lui aceeași expresie înghețată pe care o simțea înțepenindu-i și lui trăsăturile. Nu avea patrie. Îl invidia pe Tom care nu poseda simțul naționalității și nici nu părea să-i simtă lipsa. (Probabil că aceasta e esența faptului de a fi englez.) Și totuși, ori de câte ori încerca Emma, în mintea lui, să se considere englez, îi era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și plină de autoimportanță. — Pompoasă! — La Pavel putem auzi vocea unui om care gândește, a unui om cu individualitate. — Un demon, cred eu. — A trebuit să-l inventeze pe Hristos și pentru asta avea nevoie de o energie demonică. Îl invidiez pe Pavel. Dar nu crezi în mântuirea fără Dumnezeu? Ce le oferi oițelor dumitale? Sau le îndrugi minciuni? — Într-adevăr, ce le ofer? — Iluminarea și așa mai departe? Când mă gândesc la asemenea lucruri, mă simt umil și speriat. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre francmasonerie și dacă era compatibilă sau nu cu idealurile „Prietenilor“, dar îi părea rău să nu-și mai vadă vărul (în a cărui casă era rar invitată). Ținea la el și-l admira foarte mult, numai că-l cam invidia pentru avere și-l blama un pic pentru francmasonerie, care era o societate secretă, ori „Prietenii“ nu admit secrete. Și atunci, cum stătea cu propriile ei secrete? Furișă o privire spre Brian (ca întotdeauna, Gabriel ședea între soțul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
odată se auzi în apropiere un zgomot, glasuri omenești. Vulpea se întoarse brusc și, într-o secundă, se făcu nevăzută. Zet rămase unde se afla. Încerca un simțământ foarte straniu, îi era parcă milă de vulpe sau aproape că o invidia, s-ar fi zis că nu voia să se întoarcă în lumea siguranței și a fericirii. După un moment sau două, evitându-i pe Brian și pe Gabriel (căci ei se apropiaseră), alergă din nou spre garaj, a cărui ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]