2,638 matches
-
este în mod necesar conștient și care nu sunt întotdeauna obiective de a o adopta"199. Cu alte cuvinte, ideologia poate servi scopului cunoașterii sociale, acela de a încerca o raționalizare, prin explicație și înțelegere, a ceea ce este în aparență irațional în plan social. Depășind "excesele matematizante" intervenite în sfera teoriei social-politice sub influența pozitivismului, ideologia poate contribui deci la îmbogățirea comprehensiunii complexității spațiului social. În plus, chiar dacă am fi de acord cu pretențiile emise recent de adepții "programului forte al
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu sens care poate influența realitatea, dar fără a trimite, în mod necesar, la aceasta, mitului i s-a reproșat mereu că e non-științific. Cu alte cuvinte, Iluminismul a instaurat o linie de gândire defavorabilă construcției mitologice, considerată a fi irațională: "În tradiția iluminismului, gândirea iluministă a fost înțeleasă ca o opoziție la mit și, totodată, drept contraforță în raport cu mitul. Ca opoziție deoarece ea opune autorității unei tradiții vechi de generații puterea neconstrângătoare a argumentului superior; ca forță cu acțiune contrară
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o atribuie conceptului, aceea de integrare-identitate la nivel de grup sau comunitate. Subliniez aici că, întrucât atingerea unui anumit interes poate fi interpretată ca o formă a raționalității instrumentale, ideologia se manifestă acțional în plan politic nu într-o modalitate irațională (prin construcția unor "fantasme" sau "iluzii" neconforme cu realitatea), ci într-una rațională. De altfel, în teoria politică recentă o astfel de imagine este consolidată din perspectiva punerii ideologiei în legătură cu diverse tipuri de dileme sociale, în cadrul analizelor specifice teoriei jocurilor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
276, 286, 294, 297, 308, 310, 311, 312 intenționalitate colectivă, 178, 179, 185, See interes, 23, 31, 43, 46, 48, 49, 51, 84, 104, 106, 145, 151, 152, 164, 180, 201, 214, 226, 227, 260, 311 internalizare, 173, 175, 185 irațional, 21, 91, 113, 122 istoricism, 61, 142, 143, 145, 146, 150, 171, 223, 296 istorie, 12, 18, 52, 54, 64, 116, 123, 139, 144, 145, 147, 160, 240, 262 L lege, 147, 149 liberalism, 157, 163, 170, 188, 205, 214
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoreticieni precum Theodor Adorno et al., în op. cit., și Philip Tetlock, în "Cognitive style and political ideology", din Journal of Personality and Social Psychology, No. 45, 1983, pp. 118-126. 64 Spre exemplu, Loewenstein susține că "principalul fond al ideologiei este iraționalul, susținut de credințele religioase; de superstiții; de impactul supranaturalului, al mitologiilor; de legende, folclor; și, în general, de simbolizările și manifestările tradițiilor naționale și ale condițiilor de mediu" (op. cit., p. 335). 65 După cum susține Edward Shills, în "Ideology: the concept
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
facă ceea ce le este drag să facă (hées to prin geráasthe): să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în vorbele lui, izvorâte din grija pentru soarta aheilor primejduiți, și chiar din grijă pentru bunul său nume, o părtinire față de Agamemnon. Era un om drag al lui și îl vrea de partea sa și în clipa aceea de îndărătnicie irațională și păgubitoare pentru toți. La irascibilitatea aceasta se adaugă și o mare impulsivitate, pripă, nerăbdare, tendința ca, o dată pornit, să nu se mai oprească din avântul său. Odată hotărât să reia lupta, să-i respingă pe troieni și să-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
așa. În fond, fusese crescut, de mic, tot de un străin, de Foinix. Și apoi pentru că, așa cum am arătat, Patrocles era un om vrednic de iubire. Pe de altă parte, pentru că trebuie să fi existat în Ahile o anume disponibilitate, irațională ca toate înclinările de acest fel. Imaginarul grec nu este lipsit de asemenea adânci și statornice legături, Teseu și Peiritous, mai târziu, după moartea lui Ahile și a lui Patrocles, Oreste și Pilade. În visul lui Ahile, expediția de la Troia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
facă ceea ce le este drag să facă (hées to prin geráasthe): să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în vorbele lui, izvorâte din grija pentru soarta aheilor primejduiți, și chiar din grijă pentru bunul său nume, o părtinire față de Agamemnon. Era un om drag al lui și îl vrea de partea sa și în clipa aceea de îndărătnicie irațională și păgubitoare pentru toți. La irascibilitatea aceasta se adaugă și o mare impulsivitate, pripă, nerăbdare, tendința ca, o dată pornit, să nu se mai oprească din avântul său. Odată hotărât să reia lupta, să-i respingă pe troieni și să-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
așa. În fond, fusese crescut, de mic, tot de un străin, de Foinix. Și apoi pentru că, așa cum am arătat, Patrocles era un om vrednic de iubire. Pe de altă parte, pentru că trebuie să fi existat în Ahile o anume disponibilitate, irațională ca toate înclinările de acest fel. Imaginarul grec nu este lipsit de asemenea adânci și statornice legături, Teseu și Peiritous, mai târziu, după moartea lui Ahile și a lui Patrocles, Oreste și Pilade. În visul lui Ahile, expediția de la Troia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de factorii activității economice În modelul dinamic: factorul prioritar al activității economice În modelul static - este motivul de satisfacere a necesităților În baza comportamentului rațional (maximizarea utilității și a profitabilității); factorii principali ai activității economice În modelul dinamic - sunt motivele iraționale ale Întreprinzătorului: succesul, dezvoltarea și cultivarea personalității economice, satisfacția din activitatea economică desfășurată, Un rol important În cercetările sale, Shumpeter l-a acordat factorului intern al creșterii economice - creditul. Anume acest factor este abordat de economist ca unul din cei
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
produce în timp schimbări profunde, chiar revoluționare. Totuși, aceste schimbări graduale se petrec în mod pașnic și cîștigă un suport public atît de larg, încît au tendința de a rezista în timp. Deși unor observatori asemenea metode graduale le par iraționale, la o cercetare atentă, acestea par să fie un mod rațional de a aduce schimbări importante într-o lume plină de incertitudine 2. Cele mai dezastruoase decizii din secolul al XX-lea s-au dovedit a fi acelea luate de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
nu mai este ușor s-o stăpânim când va fi vorba de ale noastre." (606a-b) Râsul, în teatru, este și mai nociv, după părerea lui Platon. El îl transformă pentru moment pe cel care râde, făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții incontestabile a providenței, căci autorul dramatic ar părăsi domeniul verosimilului pentru a intra în cel al miraculosului, inacceptabil, după părerea lui, în teatru. Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria dramatică. Dacă uneori poate fi binevenit în povestire, unde verosimilul contează mai puțin, dimpotrivă, el trece greu dincolo de rampă. "Epopeea admite cu multă ușurință iraționalul, care este mijlocul cel mai potrivit de a provoca surpriza, pentru că nu avem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cel al miraculosului, inacceptabil, după părerea lui, în teatru. Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria dramatică. Dacă uneori poate fi binevenit în povestire, unde verosimilul contează mai puțin, dimpotrivă, el trece greu dincolo de rampă. "Epopeea admite cu multă ușurință iraționalul, care este mijlocul cel mai potrivit de a provoca surpriza, pentru că nu avem sub ochi personajul care acționează. Astfel, scena urmăririi lui Hector ar fi comică la teatru de o parte mulțimea în picioare care nu-l urmărește, de cealaltă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căci noi le recunoaștem zeilor darul de a vedea totul. Dar nu trebuie să existe nimic irațional în fapte; sau dacă este cazul, să fie în afara tragediei, ca în Oedip a lui Sofocle". (cap. 15)18 Aristotel nu admite elementele iraționale decât dacă sunt conținute deja în istoria preexistentă din care se inspiră scriitorul. "Subiectele nu trebuie să se compună din părți iraționale, și chiar, în măsura posibilului, ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cazul, să fie în afara tragediei, ca în Oedip a lui Sofocle". (cap. 15)18 Aristotel nu admite elementele iraționale decât dacă sunt conținute deja în istoria preexistentă din care se inspiră scriitorul. "Subiectele nu trebuie să se compună din părți iraționale, și chiar, în măsura posibilului, ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii povestite de exemplu faptul că Oedip nu știe cum a murit Laius și nu în dramă". (cap. 24) Cât despre "monstruos"19
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
15)18 Aristotel nu admite elementele iraționale decât dacă sunt conținute deja în istoria preexistentă din care se inspiră scriitorul. "Subiectele nu trebuie să se compună din părți iraționale, și chiar, în măsura posibilului, ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii povestite de exemplu faptul că Oedip nu știe cum a murit Laius și nu în dramă". (cap. 24) Cât despre "monstruos"19, care este o categorie a iraționalului, el trebuie respins, ca fiind de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii povestite de exemplu faptul că Oedip nu știe cum a murit Laius și nu în dramă". (cap. 24) Cât despre "monstruos"19, care este o categorie a iraționalului, el trebuie respins, ca fiind de necrezut. Istoria teatrului ne arată că acesta va integra întotdeauna cu dificultate elemente miraculoase pe care opera, în schimb, le va admite de la început. La fel se întâmplă cu tragediile muzicale, înrudite cu opera
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unui semn de egalitate între absurd și irațional constituie o eroare. Din acest motiv, Loredana Ilie amendează opiniile curente, vehiculate în spațiul critic autohton. Concept gnoseologic, "implicat în procesul cognitiv", absurdul "nu este nici revers al rațiunii, nici identic cu iraționalul" argumentează Marta Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională a lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amendează opiniile curente, vehiculate în spațiul critic autohton. Concept gnoseologic, "implicat în procesul cognitiv", absurdul "nu este nici revers al rațiunii, nici identic cu iraționalul" argumentează Marta Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională a lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război Mondial, dezvăluirea ororilor provocate de fascism, critica totalitarismului sovietic în L'Homme révolté, 1951, de Albert
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă sugestiile comice ale metabolei, prin care absurdul și comicul se pun deopotrivă în valoare. Atracția dintre comic și absurd îi permite autoarei să demonstreze, convingător, "nonaristotelismul" operei, subliniind modernitatea ei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
profundă, melancolia sau spleen-ul au trecut din sfera psihopatologiei în cea a artei literare prin contribuția scriitorilor romantici și simboliști. Studii de prestigiu au precizat că absurdul s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul deliberat al avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare a limbajului, etc. sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au procedat Sartre și Camus, ci în maniera ilogică impusă de absurd chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]