2,305 matches
-
pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nivel delimitat de lizieră și un al treilea blocat de peretele stâncos, care convertește orizontalul în verticală printr-o ruptură de nivel reprezentată de efectul luminos care desemnează un spațiu incert, între lizieră și peretele de stâncă, un spațiu nimbat, ireal. Orfeu apare redus la proporțiile unui copil, insignifiant în raport cu proporțiile viziunii sale. Cântărețul nu folosește lira, nu sunetul fizic produce imaginea, ea este o imagine a poeziei, a unui sunet topit în vers. Pictura realizează astfel sensul sinestezic asociind imaginea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tratată de obicei în pictura romantică sau academică, Orientala. Universul țigăncilor ei este orientalizat, fondul autohton este adesea dizolvat printr-o scenografie care păstrează datele minimale ale unui decor exotic, tulpinile pline de sevă ale arborilor sau frunzele de culori ireale, albastru-bej, care au dobândit aspectul unui țesut animal. Alteori, Cecilia Cuțescu-Storck își situează țigăncile într-un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În acest tablou, cu un gest care somează meduzant orientarea privirii, Salomeea fixează apariția capului tranșat al sfântului, suspendat ca un glob iradiant în sala imensă a palatului lui Irod. La rândul său, Vermont scoate în evidență această dimensiune spectrală, ireală, proprie simbolismului, prin "apariția" din tenebre a unei măști terifiante, coșmarești. Rama aurită constituie nu doar un hors texte pictural, ci se integrează compoziției ca și titlul aurit, de o grafie rafinată, similară celor ale tablourilor lui Von Stück și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea numită Costică sau Mitică, aceeași confuzie poate avea loc și pe terenul toponimiei producînd o adevărată odisee a căutării panicate între strada Pacienții și Sapienții (Căldură mare); uneori situarea toponimică sugerează un spațiu ireal, între oniric și absurd (Urbea Târgul de munte se află așezată pe malul stîng al Dâmbului Sec) iar acumularea de amănunte parazitează informația parcă desprinsă dintr-un film suprarealist: Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori și mare Depou
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
convingeri personale, operând cu sistemul diferențiat al gândirii fiecăruia în parte și se calapodează pe aceasta. De aceea în iconografia bizantină există reguli foarte clare de reprezentare a icoanelor, tocmai pentru a nu lăsa imaginarul în voia creării unei lumi ireale, patologice chiar, care poate duce către tărâmuri ce nu au nimic în comun cu mesajul religios transmis de o icoană. În acest sens este lesne de înțeles de ce "Cina cea de Taină" a lui Leonardo da Vinci, reprezentare necanonică a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
vedere doar primul caz, al sensului larg estetic, trebuie să precizez că, de fiecare dată când o persoană își imaginează ceva, gândurile sale "nu sunt iluzii despre lumea reală, ci descrieri conștiente ale unui lumi care nu numai că este ireala, ci este recunoscută ca atare" (Cooper, 1996, p. 213) de respectiva persoană. Astfel, subiectul își imaginează ceva și fiindcă el se află, conștient de sine, la originea acestui proces, nu-și poate induce iluzia verosimilității. Dacă luăm în considerare al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului. Silueta căpitanului Ortiz, conturată pe celălalt versant al văii, este una dintre „aparițiile” care întrețin o atmosferă situată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ca să mâie acolo. Modul condițional-optativ indică neîncrederea sau neangajarea prudentă dată de o incertitudine asupra adevărului celor spuse. Dacă în aceeași frază există și combinarea verbului impersonal "a trebui" la prezent cu verbul suport la conjunctiv, enunțul capătă un sens ireal, contrafactiv: Dacă s-ar fi gândit în toată liniștea, el ar fi dat cu socoteală că "Hanul Ciorilor" nu e la marginea drumului, ca alte hanuri și că dincolo trebuie să fie vreo altă zidire care acoperă lumina când te
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi, în orice caz, mai aproape decât alte explicații de natura artificial și de plcerea ei specific, o plcere eterizat, degajat de preocupri practice, nițel cam fad, ca orice e lipsit de suc vital, ca orice sentiment produs de ceva ireal, fictiv, dispensat de a lua atitudini interesate. N-ar mai fi de precizat decât c Ralea d conceptului de form estetic doar o semnificație exterioar, neluând în discuție și pe aceea de form intern, fr de care nu se poate
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de a imprima romanului său un vădit aspect de scenariu cinematografic. Din acest punct de vedere, discontinuitatea epico-narativă ar putea fi privită ca o caracteristică specifică de temporalitate a romanului. Mutarea obiectivului de pe un personaj pe altul, intercalarea unor imagini ireale (cum este visul Unei) în discursul narativ sau intersectarea unor planuri narative diferite creează senzația de simultaneitate. Edificatoare în acest sens sunt paginile în care autorul urmărește alternativ mișcarea de la Atelierele Grivița, în care este implicat Emilian, și discuțiile ce
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
special structurat și organizat pentru a răspunde nevoilor de reprezentare simbolică ale omului. Analiza lui Boyer 246 evidențiază faptul că gândirea mitică este o dovadă a evoluției și flexibilității creierului uman, întrucât religiile și miturile abundă în fenomene și personaje ireale pe care individul le procesează depășind dificultatea incoerenței logice. Interesant este faptul că multe mituri, în special cele ale creației, coexistă, fiecare dintre acestea fiind bazate pe o înțelegere intuitivă sau pe o interpretare logică, iar viziunea pe care o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
soră, m-ai strigat și „mi ai despărțit numele în silabe / așa cum mi-ai desface trupul / în Sărțile din care a fost făcut...” (Mi-a fost frică) (ști lucidă și resimți vămile infinitului ce se prefigurează la orizont: „Mâinile tale ireal de fine / sapă în taină grote cenușii / toți paznicii lumii te Săzesc să nu evadeze / dar cine te mai poate opri?” (Nu te-ai dus de tot) Sora mea „e-mpărăteasa”. Intuiția-i stăpâna lumii și ne spunem, neîncetat, Fă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
caută plângând / și cu glasul și în gând / Alb acum el șade sus / în grădină, la Iisus?” (Elegii pentru ființe mici) Privindu-le cu detașare, toate desenele din acest volum pot fi percepute drept străfulgerări de vis. îmbălsămări monocrome. Vizualizări ireale - și totuși - purtătoare de mesaj. în fond, un desen poate fi o poezie. O fărâmă de vis ludic. O (re)trăire, o „viziune subiectivă” (Căutarea intermitentă). Sau o scară de valori. știm prea bine că dramaturgul a fost preocupat de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din Brenva, după care chiar ghețarul, acoperit de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile. Apoi calul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
uitarea de sine177. Neputându-se totuși schimba peste noapte, bărbatul cade din nou în capcană și se îndrăgostește de frumoasa Lulù, în care, ca tot pățitul, nu mai vrea să vadă o femeie în carne și oase, ci un "fetiș ireal", ipostază idealizată a iubitelor de odinioară (Mab, Igeea), "icoană" proiectată undeva, în eter, dincolo de periculoasele imixtiuni ale concretului trivial. Idealizarea trădează, în subiacent, un acut sentiment de insatisfacție și chiar de resentiment față de femeie, natură duplicitară deprinsă a pune bărbatul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă închide ochii și fuge de lume, eroul lovinescian continuă să idealizeze femeia și s-o transforme într-un "fetiș ireal": "icoana" oricum îi pătrunde în suflet, acum în forma unei muzici plăcute și a unor cuvinte melodioase. Pentru a iubi, Andrei nu mai are nevoie de o femeie în carne și oase. Îi este de ajuns o simplă declarație de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întreaga Europă de Est cu o hermeneutică a fractalilor întemeiată pe alegeri simple, binare, și pe compararea efectelor pe care aceste alegeri le-ar fi făcut cu putință. Evident, multora dintre noi, o asemenea interpretare le-ar putea părea utopică, ireală, științificofantastică. Ar ține de ceea ce italienii numesc a fi "fantascienza" povestire neverosimilă. Numai că, observă cu îndreptățire Ioan Petru Culianu, un asemenea scenariu fantopolitic are mult mai multe șanse de a se apropia de adevăr decît multe variante "serioase", oficiale
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
prin creier, îndepărtându-se și apropiindu-se, câte una mai îndrăzneață scociorând chiar, ca un sfredel, așa încât am dat vina tot pe babă și m-am ridicat din pat. Și pentru că era miezul nopții și în casă era o liniște ireală, mi-am zic că n-ar strica să înșir câteva gânduri pe un petec de hârtie. Doream de mult timp să scriu despre copilăria, adolescența și tinerețea mea, cu care tinerețe am mers victorios cu pași tremurânzi de oboseală spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu întârzia prea mult. Când simțeam în pumn zvâcnitura, înțepam. Așa am adus la mal vreo 8 știuci de un kilogram bucata, pe care le băgam într-un juvelnic de sârmă de la picioarele mele, în apă. Era o splendoare. Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe așteptat. Altceva mai bun de făcut n-aveam. Pe la ora trei spre ziuă, stihiile naturii se mai potoliră. Atunci am auzit vocea lui moș Bâcu:Ei, de acum, putem porni. Se lăsase ceață pe întinsul apei și o liniște ireală domnea peste tot în jurul nostru, străpunsă arar de vreun chiot de locomotivă de dincolo de dealuri, sau de pleoscăitul vreunui șalău mai mare, ieșit la vânătoare. Am mers înainte, lăsând în urmă dalele malului taluzat, apoi am luat-o pe o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le verifice și modul de abordare modern bazat pe observație, pe experiment. Comentând încercările de a utiliza magnetismul pentru obținerea unui perpetuum mobile, precum cel construit de Petrus Peregrinus, Gilbert scria: Ah, de ar aduce zeii un mizer sfârșit muncii ireale, nebune, deformate care orbește mințile studioșilor! Dacă magnetismul și rotația sunt corelate, de ce există un mic unghi de declinare (numit de către Gilbert variație) între nordul real și nordul magnetic? Gilbert a sugerat că dacă Pământul ar fi o sferă perfectă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
inaccesibile văzului sau celorlalte simțuri fizice? Aflată într-o relație cauzală cu reprezentarea artistică, imaginația ar putea fi înțeleasă ca o condiție fundamentală a proceselor de creație, prin care pot fi aduse în planul realității chiar și imaginile unei lumi "ireale". "A reprezenta înseamnă a face absentul prezent"259, susținea filosoful francez Régis Debray, sintetizând în manieră personală întreaga istorie a artei. La rândul său, istoricul de artă Daniel A. Siedell observa că arta vizuală constă în mai mult decât simpla
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
obiect imobil, reprezentat sub forma unei statui-coloană sau a unei statui menhir. Sub raport estetic însă, în prezent, putem întrevedea o anume paralelă între conceptul colossos-ului și cel al sublimului, vizând acele legături instaurate la nivelul interacțiunilor dintre real și ireal, dintre lumesc și supramundan, dintre vizibil și invizibil, și nu în ultimul rând, dintre sacru și profan. 227 Jean-Pierre Vernant, op. cit., p. 388. 228 Ibidem, p. 391. 229 Ibidem, p. 389. 230 Printr-o evoluție asemănătoare aveau să se fundamenteze
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de unde repede este alungat. Cine poate să-și imagineze, învățînd geografia, sute de ochi oblici, frumoși în limpiditatea lor expresivă privindu-te într-o trecere continuă în care mersul bicicletei fâșâie doar atât ca să-ți dea senzația de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, în orașul sau pe fluviul arătat pe hartă pentru ca geografia să ne pasioneze. Nu știu dacă bătrânul domn care mă scosese lângă uriașa hartă agățată într-un cui alături de catedră fusese vreodată măcar până colea în Grecia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]