1,908 matches
-
o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gara de Nord iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut după cum trebuia să facă obligatoriu și în facultate multe materii inutile din programa școlară. Toate însă făceau parte din așa-zisa pregătire și educație a viitorilor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ăsta ar fi unghiul de abordare. Tot ceea ce știm despre moartea subită a sugarilor este că nu există nici un tipar. Copilul poate să moară și în brațele mamei. Materialul încă nu este definitivat. Cel mai bun mod de a-ți irosi viața e să iei notițe. Cel mai ușor mod de a evita să trăiești e să te mulțumești să observi. Să cauți detaliile. Să relatezi. Să nu te implici. Să-l lași pe Fratele cel Mare să cânte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc în cercul care se strânge se tot strânge un punct va rămâne latent apoi se va stinge clepsidra e goală și nimeni n-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mijloc de a-și întrebuința vastele cunoștințe matematice, drept antidot împotriva blazării și a dezgustului fără margini, cauzate de retrogradarea sa profesională nemeritată. Dar și fiul lui Ticu se dovedi serios și silitor, convingându-l pe Sever că nu-și irosea timpul în zadar. Ei, ai văzut, frate, ce băiat are nenea Ticu? Ce părere ai de el?... îl întrebă într-o zi Norica pe soțul ei. Sever, care în alte împrejurări s-ar fi arătat rezervat sau ironic, încuviință sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzi, matematica este regina!... Nu te lăsa amăgit de cântecele de sirenă, că o să ajungi să-ți plângi de milă. Ți-o spune un om care s-a fript cu poezia, așa cum s-a fript Pygmalion cu Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plăcea sa stea la taifas cu Virgil pe parapetul din fața porții cât era ziua de lungă. Despre ce puteau vorbi cei doi, pentru Stelian era greu de înțeles, fiindcă el, după ce-l asculta pe Părcălici câteva minute simțea că își irosește vremea și se retrăgea în curte, ca să-și ocupe timpul cu ceva mai folositor. Nu tot așa stăteau lucrurile și pentru Virgil, care se amuza să-l asculte pe țăran istorisind lucruri năstrușnice, în care credea din tot sufletul. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce o adâncește și mai tare. Eu văd foarte clar stigmatul pe sufletul tău, este momentul să-i dai un sens, el are valoarea lui, nimic nu e întâmplător. Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l irosești, e mare păcat! Ce știi tu despre copilăria mea? Ești îngerul meu din copilărie? De ce ai sosit abia acum? Bunica mea spunea că fiecare copil are îngerul lui păzitor, târziu am înțeles că va trebui să ne împărțim îngerii așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
poate că ea avea să-mi facă o ofertă grozavă, iar lui avea să-i dea un raport sclipitor referitor la mine - două dintr-o lovitură. Pe de altă parte, ce se întâmpla dac-o făceam lată? Nu numai că iroseam o potențială oportunitate, dar aveam să arăt ca o ratată în ochii lui Randall. Presiunea de pe umerii mei devenise tangibilă! Un alt firicel de transpirație mi-a alunecat pe coapsa dreaptă. — Claire Truman pentru Vivian Grant, i-am spus bodyguardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se vândă cartea? și, în plus, voi, asistenții, ar trebui să știți că atunci când Vivian vă dă ceva să citiți, atunci acel lucru capătă prioritate față de orice altceva aveți de făcut. Vivian are nevoie de un răspuns imediat. Nu-i irosiți timpul lui Vivian. Timpul ei e valoros. Vivian se așteaptă să formulați o opinie pertinentă despre cât succes va avea cartea pe piață, iar această opinie o așteaptă pronto. Când și-a terminat diatriba, câte un punct roșu aprins apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care îl țineam în mâna încleștată. — Ești un copil. Situația te depășește complet. Nu știu ce-a fost în capul meu când te-am angajat. În orice caz, trebuie să închid. Eu am de lucru, Claire. Nu pot să-mi irosesc toată noaptea stând la telefon cu tine. Click. Capul mi-a căzut în palme. Nu puteam să respir. Preț de câteva minute, biroul, altfel tăcut, a fost invadat de sunetul încercărilor mele de a trage aer în piept. Partea logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rățoiește taximetristul. — Să nu spui că ai de gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
disperată ca cea de față, i-ar fi rîs în nas, i-ar fi spus să-și ia picioarele la spinare, să lase glumele proaste, că așa ceva nu este posibil. Un an, cinci, zece, mai mult? Cît din viață își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fără ejaculare. Refacerea esenței Sămânța este conservată și adunată pentru a o readuce la starea ei inițială de puritate și potență. Aceasta este o etapă deosebit de importantă pentru adepții ce în trecut au dus o viață în care și-au irosit sămânța într-o necugetată libertate sexuală. Sămânța se regenerează prin Elixiruri Externe - dietă, ierburi și exercițiu - combinate cu Elixirurile Interne - respirație, meditație și stăpânire sexuală. Transformarea esenței Transformarea esenței în energie poate interveni doar după ce conservarea și refacerea sămânței-esență sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pentru saltul final în spațiu, proiectându-și corpul-spirit dincolo de corpul lor fizic în timpul meditației profunde, astfel ăncâă vor fi neînfricați și pe deplin pregătiți la sosirea momentului final. Fiecare poate alege să își petreacă viața cum dorește. Putem alege să irosim cele Trei Comori ale esenței, energiei și spiritului într-o viață scurtă dominată de o libertate senzuală dezordonată autoimpusă, dar mai târziu trebuie să ne confruntăm cu o moarte prematură și cu dispariția completă a persoanei. Putem, de asemenea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Dar nu, nici una nu aflase nimic, așa că am început să mă simt în siguranță în ceea ce privește angaraua mea cu suprimarea dovezilor. În timp ce interogatoriile celor din carnețel țineau prima pagină a ziarelor, restul circului mergea înainte: ponturi, ponturi și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni răzbunători, care își dădeau în gât inamicii pentru sute de delicte închipuite, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
comandantul Felix S 23, care sforăia subțire, dar șoaptele celor doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți mănânci cei mai frumoși ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul Soarelui, vai de orbita voastră!” „Și la voi cum e?” - șovăia Stejeran 1. „La noi se-nvârte Soarele în jurul nostru, și-nainte, și-napoi, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu îndrăznești să te dezvinovățești, ești un nimic, o ignorantă, a șuierat ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în deșertul uscat? - Nu vezi? mai zise o dată sclavul și-i arătă soldatului măgurile de nisip, adineauri nemișcate, ale căror vârfuri acum fumegau, ca munții înalți din Atlantida. De pe vârfurile măgurilor de nisip se ridica fumul tremurător, până când aceste măguri, irosite de vântul care creștea, se mutară de pe pământ în cer. Norii de nisip întunecară soarele. - Hai în cort! spuse Auta cu gura plină de nisip. Scoase dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu soldatului: - Pune-ți câlții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mână, și s-ar fi părut că mâna e grea, deși mică, într-atît de încet izbuti s-o miște, aducîndu-și-o spre piept. Zâmbi atât de blajin, încît Auta simți că toată frica pe care o îndurase la început acuma se irosea. Ființa își desprinse mâna de pe piept și o întinse încet spre Auta. Sclavul se feri, dar mâna era goală: arăta. Ce putea să spună mișcarea mâinii dusă de la pieptul unuia care părea om la pieptul altui om? Dorința de a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]