5,452 matches
-
americană contemporană din afară, termenul de fundamentalism poate fi ambiguu, și are de obicei conotații negative, mai ales în contextul post nine eleven (vezi SEPTEMBER 11), când poate fi asociat cu rețeaua teroristă al-Qaeda, ca o expresie extremă a fundamentalismului islamic, dar și cu dreapta creștină, ce l-a inspirat în bună măsură pe George W. Bush (vezi). Fundamentalismul american se referă la orientări în teologia americană a secolului al XX-lea, ai căror exponenți importanți sunt creștinii evangheliști ce resping
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Muslim Mosque, Inc., în anul 1964. După o călătorie la Mecca, Malcolm X vede o altă lumină, mai tolerantă, și, devenit El-Hajj Malik El-Shabazz (ca orice pelerin musulman care, ajungând la Mecca, devine hagi sau hagiu), urmărește recunoașterea de către Liga islamică mondială a noii sale mișcări religioase și o apropiere de mișcările nonviolente. În contextul în care divergențele cu Nation of Islam devin din ce în ce mai mari, Malcolm X este asasinat în februarie 1965, cu trei ani înaintea apostolului nonviolenței, Martin Luther King
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
unor rețele teroriste (în special al Qaeda) la câteva zile după atentatele de la 11 septembrie 2001, confruntarea SUA cu organizații teroriste are un istoric mai îndelungat. În 1998, președintele Clinton lansase operațiunea Infinite Reach împotriva unor ținte ale grupării World Islamic Front for Jihad Against Jews and Crusaders (WIFJAJC) în Afghanistan și Sudan. Supraviețuitorii teroriști au realizat că numele organizației era cam lung, așa că și-au spus, pe scurt, al Qaeda (rețeaua), făcând economie de cuvinte, și păstrând același sponsor, Osama
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cultura, în genere. Transmodernismul vede în logos, în întoarcerea la sacru, șansa viitoare a umanității. Nimic mai străin de transmodernism decât radicalismul zerzanian care a ratat o veritabilă depășire a modernismelor și postmodernismelor veacului trecut. 5.3.Transmodernismul și provocarea islamică. Să vedem alte tentative transmoderniste apusene. Una dintre cele mai interesante vine dinspre intelectualitatea desprinsă din lumea islamului. Ea încearcă să rezolve criza intervenită în lume în urma ofensivei americane în Orientul Mijlociu, din interese strategice de ordin politic și economic, un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a lui Samuel P. Huntington despre ciocnirea civlizațiilor sunt menite să atragă atenția asupra dimensiunilor reale ale pericolului. Această confruntare de nivel planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington, ci între un Occident secularizat și o lume islamică radicalizată, ambele trădări ale religiilor prin ideologizare. Cu alte cuvinte, se ciocnesc un Occident postmodernizat și un Orient radicalizat în fundamentalism. Ateismul postmodern este ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aventura dezastruoasă a căutării unui Graal lipsit de unica esență ordonatoare a existenței umane"232. Intelectualii care au început să înțeleagă consecințele secularismului modern și postmodern, militează, în spirit transmodern, pentru desecularizare. Secularizarea este cel mai puternic argument al fundamentalismului islamic în contra unui Occident "lipsit de Dumnezeu"233. În vreme ce creștinul occidental își poate permite luxul de a nu mai fi creștin, ateismul fiind forma lui de a fi extremist fără a lăsa impresia extremismului, extremismul islamic nu-și îngăduie luxul de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai puternic argument al fundamentalismului islamic în contra unui Occident "lipsit de Dumnezeu"233. În vreme ce creștinul occidental își poate permite luxul de a nu mai fi creștin, ateismul fiind forma lui de a fi extremist fără a lăsa impresia extremismului, extremismul islamic nu-și îngăduie luxul de a nu fi fundamentalist, ceea ce este, în realitate, tot o abatere radicală de la preceptele Coranului. Ciocnirea devine, astfel, inevitabilă, căci nu miza credinței intră în joc, ci mizele politice și ideologice. Occidentul secularizat acuză islamul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inevitabilă, căci nu miza credinței intră în joc, ci mizele politice și ideologice. Occidentul secularizat acuză islamul ca fiind ostil modernizării și progresului. E o iluzie ideologică lucrând în defavoarea Occidentului. Când Occidentul era religios, el era acela care coloniza țările islamice și nu numai. Acum, Orientul rămas religios colonizează Occidentul. Dorind să se unifice, Europa nu se mai recunoaște creștină (prin constituție), ceea ce țările islamice n-ar face niciodată. Occidentul necreștin se iluzionează că poate cuceri Orientul cu forța armelor celor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o iluzie ideologică lucrând în defavoarea Occidentului. Când Occidentul era religios, el era acela care coloniza țările islamice și nu numai. Acum, Orientul rămas religios colonizează Occidentul. Dorind să se unifice, Europa nu se mai recunoaște creștină (prin constituție), ceea ce țările islamice n-ar face niciodată. Occidentul necreștin se iluzionează că poate cuceri Orientul cu forța armelor celor mai sofisticate, cum fac azi americanii și aliații lor în Afganistan sau în Irak. Estimp, europenii atei nu văd că, în realitate, islamul cucerește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care s-a opus recunoașterii că Europa e creștină!) are azi peste 2,5 milioane de islamici, islamul fiind a doua religie în stat. Specialiștii au constatat că europenii creștini care emigrează se lasă asimilați de la primele două generații. Cu islamicii se petrece invers: prima generație se adaptează, a doua se integrează, iar a treia "își revendică rădăcinile"234. Așa se explică de ce, în Franța, țara cu cele mai stricte legi asimilatoare, islamicii refuză acum să respecte legile învățământului, ținta lor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se lasă asimilați de la primele două generații. Cu islamicii se petrece invers: prima generație se adaptează, a doua se integrează, iar a treia "își revendică rădăcinile"234. Așa se explică de ce, în Franța, țara cu cele mai stricte legi asimilatoare, islamicii refuză acum să respecte legile învățământului, ținta lor fiind ca prin forme democratice să dobândească drepturi identitare depline, inclusiv utilizarea oficială a limbii. Am dat exemplul Franței, dar procesul se petrece și-n Germania (unde islamul este a treia religie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a secolului al XIX-lea românesc. Ziauddin Sardar invocă lipsa organicismului, despre care ne avertiza și Eminescu, la vremea lui, dat fiind zice contemporanul nostru că modernizarea s-a produs "pe de-a-ntregul, în afara societăților tradiționale". În asemenea condiții, tradiționaliștii islamici au perceput modernizarea "ca pe un atac violent la istoria, stilul de viață și concepția lor despre lume", pe când moderniștii au interpretat aceeași modernizare ca pe singura condiție "de supraviețuire pentru țările musulmane". Iată de ce postmodernitatea, ca negare a modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civilizație marginală a Europei. România a avut dintotdeauna aprinși "moderniști" și "tradiționaliști", dar i-a lipsit spiritul transmodern, pe care-l reprezenta Eminescu, cel mai ignorat gânditor de politică națională. Contrareacția la provocările moderniste și postmoderniste a fost, în țările islamice, fundamentalismul, cu declanșarea, in extremis, a jihadului rețelelor de tip Al-Qaida, în fața recursului armat al Statelor Unite. După Ziauddin Sardar, eroarea Vestului modernist și postmodernist constă în: "Modernitatea vede societățile tradiționale ca pe o înapoiere, trăind în trecut. Principiile esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
una în spațiul "diferenței ontologice". Din păcate, mulți politicieni, birocrați, elite culturale sunt captivii mentalității postmoderne, incapabili de a se desprinde de ideologiile remanente, conservând o antipatie iresponsabilă față de tradiție. Ziauddin Sardar invită la schimbarea lentilelor Vestului privitor la tradiția islamică, pe care occidentalii o văd ca sistem închis. Dimpotrivă, tradiția este deschisă și dinamică, altfel ar fi condamnată dispariției; ea trebuie să fie judecată "din perspectiva transmodernismului și înțeleasă cu propriile concepte și categorii". Pe de altă parte, fundamentaliștii islamici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
islamică, pe care occidentalii o văd ca sistem închis. Dimpotrivă, tradiția este deschisă și dinamică, altfel ar fi condamnată dispariției; ea trebuie să fie judecată "din perspectiva transmodernismului și înțeleasă cu propriile concepte și categorii". Pe de altă parte, fundamentaliștii islamici dovedesc, în mod paradoxal, că sunt nu mai puțin dușmani ai tradiției decât adversarii lor postmoderniști, căci constrâng tradiția la ideologie exclusivistă, sufocând-o. Sardar deplânge faptul că țările islamice sunt guvernate, în majoritatea lor, fie de ultramoderniști, fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu propriile concepte și categorii". Pe de altă parte, fundamentaliștii islamici dovedesc, în mod paradoxal, că sunt nu mai puțin dușmani ai tradiției decât adversarii lor postmoderniști, căci constrâng tradiția la ideologie exclusivistă, sufocând-o. Sardar deplânge faptul că țările islamice sunt guvernate, în majoritatea lor, fie de ultramoderniști, fie de ultratradiționaliști, "nici unii, nici alții neavând înțelegere pentru transmodernism". În aceste țări sunt și mulți oameni deschiși către Occident, dar acesta încă ezită să treacă la o mentalitate transmodernă, singura în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sângeros conflict sub stindardul terorismului: "În orice caz, aceasta înseamnă că analiza europeană a Islamului trebuie să treacă peste disertațiile monodimensionale precum cele despre <<conflictul civilizațiilor>> sau <<sfârșitul istoriei>>". 6. Creștinism și transmodernism. Am văzut cum ar putea răspunde religia islamică la noile provocări ale istoriei, în epoca transmodernă, dar încă sufocată de sechelele moderniste și postmoderniste. Bineînțeles, civilizații afine transmodernismului se găsesc peste tot în lume, din India și Tibet până în Japonia și Brazilia. Baudrillard care a declarat Japonia "cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației europene, dând o consistență singulară monoteismului creștin prin comparație cu celelalte monoteisme (iudaic, islamic, budist sau taoist). Dar, crede Dan Brown, cotitura a fost o uriașă eroare, atent regizată de împăratul Constantin cel Mare, în beneficiul propriei puteri. Împăratul ar fi dat poruncă să se distrugă toate evangheliile care vorbeau despre natura pur umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Treimi, piatra unghiulară a creștinismului, depășește toate monismele și dualismele perindate în istorie. Reîntoarcerea la o religie precreștină, în numele postmodernității, ar accentua inimaginabil cruzimea conflictelor din lume. Un exemplu edificator este confruntarea de azi dintre Steaua lui David și monismul islamic. Pe de altă parte, eliminarea Treimii din creștinism în favoarea unui dualism sexual în echilibru e un gând prin excelență gnostic. De altfel, personajul Jacques Saunière este surprins de nepoata Sophie Neveu că practică sexul mistic în grup, evocând disputatele isprăvi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a-l transforma într-un mod de a petrece timpul liber, prin plasarea lui într-un hățiș de trăiri pseudo-religioase, vagi și extrem de contradictorii. Este, de asemenea, adevărat, că un Occident, bogat și puternic, pare un adversar disproporționat pentru popoarele islamice care se străduiesc să i se împotrivească. Dar să nu uităm de David și Goliat și de faptul că o piatră bine țintită de felul celei din 11 septembrie ar putea induce, la nivel global, o reacție în lanț, care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
descriu natură eticii în Egiptul Antic și în vechea civilizație evreiasc]. Partea a doua: Marile tradiții etice Exist] mai multe tradiții etice distincte. Eseurile din aceast] parte a volumului descriu unele dintre cele mai importante: indian], budist], chinez], creștin] și islamic]. (Etică filosofic] occidental], tratat] distinct de cea creștin], este analizat] în partea a treia.) Eseurile prezint] în cazul fiec]rei tradiții r]spunsuri la întreb]ri precum: cum a ap]rut acea tradiție? Ce anume o caracterizeaz]? Ce r]spunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eseuri indic] și ceea ce fiecare tradiție are în comun cu celelalte, în special cu etică occidental] contemporan]. Etică indian] PURUßOTTAMA BILIMORIA Etică budist] PADMASIRI DE SILVA Etică chinez] clasic] CHAD HANSEN Etică evreiasc] MENACHEM KELLNER Etică creștin] RONALD PRESTON Etică islamic] AZIM NANJI Partea a treia: Etică filosofic] occidental]: O scurt] istorie Actuala poziție dominant] a civilizației occidentale înseamn] c] tradiția filosofic] etic] occidental] exercit] o influent] puternic] asupra tuturor dezbaterilor contemporane legate de etic]. Cele trei articole care urmeaz] acoper
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucr]rilor Beast and Mân, Wickedness și a altor c]rți pe probleme de etic], evoluție și natur] uman]. Azim Nanji este profesor și șef al Departamentului de Relige din cadrul University of Florida. Este specialist în studiul culturii și filosofiei islamice și este autorul a numeroase c]rți și articole legate de Islam și studii comparative. Lucr]rile sale cele mai recente trateaz] valorile culturale și etice ale Islamului în context istoric și modern. Onora O’Neill pred] în cadrul Facult]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
omului și evoluția lumii. Evreilor li s-a permis s] ia parte pe deplin la activit]țile culturale desf]surate de c]tre societ]țile în care tr]iau abia în 1789, în Europa, și mult mai târziu în lumea islamic]. Cand acest lucru se întâmplă, atitudinea evreilor era foarte entuziast]. Aceast] deschidere și implicare în cultura larg] reprezint] un element distinctiv, caracteristic iudaismului modern. Un al doilea element distinctiv al iudaismului modern const] în fragmentarea acestuia în diferite mișc]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Robinson, N. H. G.: The Groundwork of Christian Ehics (London: Collins, 1971) Smart, Ninian: The Phenomenon of Christianity (London: Collins, 1979) Thielicke, H.: Theological Ethics Vol.1, Foundations Vol. 2, Politics (London: E.T. A&C. Black, 1968 și 1969) 9 Etică islamic] Azim Nanji i. Introducere Islamul este cea mai recent] dintre principalele religii ale lumii, aparținând familiei credințelor monoteiste, care include, de asemenea, iudaismul și creștinsmul. De la începuturile sale, acum 1400 de ani, în teritoriul actualei Arabiei Saudite aceasta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]