1,876 matches
-
prima dată se credea că va fi cel puțin la fel de iubit ca Zaza și va intra la fel de repede în istorie, însă timpul a arătat că pariurile n-au fost tocmai potrivite. De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ? Și m-ai ispitit, Mona Lisa ? Surâsul tău vrăjește stelele și luna, Și pentru el m-aș duce sclav pe totdeauna. Singurul lucru pe care Cristi îl mai făcea pentru Pribeagu era să meargă la piesele lui, jucate de trupa lui Constantin Tănase, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de îndrăzneală, dar nemurirea... Costă poate mai mult decât poți tu da, ascultă- mă, dragul meu Cristian, căci vor veni vremuri în care vei urla de durere și chin, lumea se va nărui în palmele tale și Diavolul te va ispiti să te scoată din fiecare încurcătură, dacă vei renunța la visul nemuririi. Vei pierde tot dacă vrei să fii nemuritor. — Noi am văzut lumea, intervine Fernic, iar moartea va veni să domnească peste ea. Va curge atâta sânge câtă apă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mână”, ba, am avut nesperatul noroc de a nu fi atins la modul fizic, În aceste decenii, nici măcar cu un deget, de acei militari securiști care apăreau la intervale imprevizibile, ițindu-se din masa lor Întunecată și amenințătoare lângă persoana mea, ispitindu-mă vag, cel mai adesea amenințându-mă sau Încercând să-mi stoarcă, chiar și Într-un fel inaparent, dedus, colaborarea, dacă nu complicitatea. 14 La vârsta mea și la pretențiile pe care le am față de rolul meu și de poziția
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar nu era de găsit, nu l-am mai văzut de atunci. Vorbesc atunci la Vichy cu atașatul prim cultural, Dragu, care Îmi spune că vine cu mine În țară și-mi face formele de Întoarcere În Franța. Propunerea mă ispitea. Am venit amândoi În decembrie 1943, dar postul lui se clătina și nu se mai putea interesa de mine. În plus, războiul continua și rușii au atins Nistrul. Orice permisie sau plecare era suprimată și am rămas În țară. Astfel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
textele maeștrilor ruși, francezi, nemți și englezi, și, dacă granițele ar fi fost cât de cât deschise, aș fi încercat să emigrez - limba germană îmi fusese limba copilăriei și rude de-ale noastre ce se aflau în R.F. Germania mă ispiteau la aceasta. Pe vremea aceea, în afară de unuii evrei și de puținii nemți, nimeni nu putea călători „în Vest” și, cum trebuia să public neapărat, mi-am folosit nopțile pentru a pune la punct o formulă romanescă ce să-mi convină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău. Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. (Matei, IV, 5-7) Pe muntele Templului n-a mai rămas nicio altă proeminență pe locul pinaclului. Lucrurile se petrec în subsol și privesc esplanada Moscheilor. Lângă întărituri, în înaltul cărora Isus a fost dus și unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înduioșat de mâhnirea concentrată din ochii lui). Ba-s zdravăn, domnule locotenent. Nu vrai să te întorci acasă? Nu. De aicea mă duc înainte cu ceilalți. Înapoi nu se poate. Altul, mărunt și vioi, are un zâmbet subțire când îl ispitește doctorul: Da tu nu vrai să fii scutit? Trăiți, domnule doctor, da dumneavoastră ați fost scutit? Trenurile, lungi convoiuri nesfârșite de 40 de vagoane veneau tixite, și înlăuntru și pe vagoane. Urale și strigări și cununi de flori. Ba la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă, cerând iarăși să fie înaintat, superiorii i-au obiectat că nu e cetățean român și n-are drepturi, asta după ce a servit patruzeci de ani! Ca să mă sărute, trebuie să mi se suie pe opincă. ... Iar cine s-a ispiti să facă altfel, acela neiertat să fie de Domnul Dumnezeu și de prea cinstita Maica sfinției sale Marie și să fie blastamat și afurisit de doisprezece hovnici apostoli și de trei sute optsprezece sfinți părinți ce au fost la Nichea cetate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajunsese la localitatea Mogilnica, de pe Siretul polonez, Ioan Albert declara că a pornit contra turcilor, ca să elibereze Chilia și Cetatea Albă. Bănuind că regele nu se va ține de cuvânt, Ștefan a trimis ca sol pe Isac vistiernicul ca să-l ispitească pe rege în legătură cu planurile sale. Regele i-a spus solului moldovean „cu înșelăciune că se duce împotriva turcilor”. Regele a trimis și el soli la Ștefan ca să spună același lucru. Iar „pe la sfârșitul lunii iunie, relatează Wapowski, plecând din Lemberg
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
frumoase și impresionante reprezentări ale Judecății de Apoi pictate în occident datează din epoca Renașterii. La fel, în Moldova de Sus, la Humor, Moldovița, Voroneț, Arbore, Râșca, Sucevița, găsim cele mai frumoase și impresionante fresce tratând această temă. Și suntem ispitiți să vedem că aceleași preocupări spirituale îi îndemnau pe clerici și pe artiști, în Răsărit și în Apus, să stăruie asupra acestei copleșitoare viziunii”. Paul Henry, subliniind rolul de protector al artelor, pe care l-a avut Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petre Roman au căzut alți fruntași ai Partidului Democrat în plasa acestui matroz, cu multă experință în arta aranjamentelor de culise. Ciolanul puterii a devenit din ce în ce mai dulce pentru Traian Băsescu și spectrul măririi tot mai aproape. Primăria Capitalei îl va ispiti, prin avantaje materiale, ce i se pregăteau. Și, într-adevăr, ispita era destul de mare, mai ales că în București erau ”multe vaci” de muls. Prietenii primarului Traian Băsescu erau Adriean Videanu, Cășuneanu - regele asfaltului, Elena Udrea și Dorin Cocoș, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține însă decât „Idoliței” care la întrebarea „Când e coada veacului?” răspunde: „Când n-ascultă soră mic’/Soră mic’ de soră mare,/ Și fiicuță de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înșiși un cuplu, curând transformat în modele parentale pentru pruncii lor. Revenind la funcția de maestru inițiator a împăratului, tată a trei fete, experiența acumulată în depășirea ritualului îi conferă puterea să testeze limitele neofiților: „Atunci craiul, vrând s-o ispitească de e tare de înger, încălică pe mârțoagă, luă pielea unui urs vânat la tinerețe”. Prada răpusă se schimbă apoi, dacă fetei mijlocii i se arată în chip de lup, pielea balaurului este cea potrivită pentru viteaza mezină. Este limpede
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atras atenția asupra talentului său. Pe Aurel îmi plăcea să-l vizitez la Borca, atunci când nu venea el la cap de săptămână în Piatra Neamț, mereu atras de tăria sa morală într-o perioadă când, încă nedebutați în volum, puteam fi ispitiți de-a face compromisuri cu cenzura comunistă. Tot de acolo provenea mai tânărul poet Radu Florescu, care-l continuă pe Aurel. Iar La Târgu-Neamț i-am cunoscut pe Daniel Corbu și Nicolae Sava, cu care am născocit ideea Colocviilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de circulație decât din rațiuni pragmatice. E adevărat că există scriitori de origine română care au adoptat o limbă de circulație, bucurându-se de receptare mondială, inimaginabilă dacă ar fi continuat să scrie numai în limba română. Deocamdată, nu sunt ispitit să scriu în altă limbă. Poezie autentică, cred eu, se creează în limba maternă. E limba originilor noastre. Câtă vreme ne (re)cunoaștem originile, vom continua să scriem românește. Cred încă în vigoarea și importanța "localismului creator". Într-o Europă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, caniculă mare. Și nici gura să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și Însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L Încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus cu cuvântul l-a izgonit căci Cuvântul lui Dumnezeu e viață. Așa ne-a explicat părintele David cât am stat la poalele muntelui și am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
intelectuală liberă, până când, la sfârșitul lui 1947, au fost și ele sugrumate, odată cu abolirea forțată a monarhiei. Eram deci ațintiți către valorile spirituale ale lumii antebelice, incitați pe de o parte de faptul că multe dintre ele erau încă prohibite, ispitindu-ne prin aceasta o dată mai mult, iar pe de alta pentru că mulți dintre cei care le creaseră încă existau fizic, puteau fi întâlniți pe stradă, văzuți, cu excepția, desi gur, a celor pe care regimul îi trimisese la închisoare sau a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de integritatea morală a poetului. Într-o zi, un supraveghetor, sergentul de pază, l-a chemat și i-a zis: „Mă moșule, tu stai peacolo, printre ei, deținuții, nu auzi ce spun, de ce nu raportezi ?” La care cel iscodit și ispitit la rele i-a răspuns: „Nu știu, că eu stau retras, și-apoi, nici nu aud bine !” Informații despre ce a fost acolo au continuat să sosească la familie și mai târziu. Prin 1970, spunea Gabriela, fata scriitorului, le-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Gane, ca reflex, între altele, al activității politice (excepția este cea de primar al Iașilor), care a fost marcată nu numai de succese evidente, dar și de inconsecvențe, șovăieli sau chiar greșeli. Scriitorul însuși, în repetate rânduri, s-a lăsat ispitit de "cântecul amintirii", nutrind convingerea că activitatea sa bogată, diversă și rodnică pe anumite planuri, merită a fi cunoscută și de generațiile tinere al căror contemporan era la începutul celui de al XX-lea veac. Senin și detașat, putea acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mult spre Chamonix prin trecătoarea cea mai periculoasă ce am întâlnit pănă atunci în Șvițera și care nu degeaba se numește Mauvais-Pas. Cine e cât de puțin supus amețelei și nu are piciorul sigur nu ar face bine să se ispitească 202 prin asemenea loc. Te scobori pe un părete de stâncă aproape perpendicular în care sunt sapate mici trepte cât ai pune piciorul, deasupra unei prăpăstii de peste o mie de metri, în fundul căreia șerpuiește Arveyronul, mic ca o cordea 203
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Vaida-Voevod ca cea mai rentabilă profesie. Dar destinul sau Întâmplarea - bună sau rea, cine poate ști? -, stând la pândă și ieșindu-mi În cele din urmă [În cale] sub Înfățișarea anodină a unei informații prizărite prin gazete, avea să mă ispitească cu chemări spre alte orizonturi, În legă tură cu invenția neagră a tiparului, de care am văzut că po menește Horoscopul cel versatil și indiscret, care, În concluzie finală, Îmi interpretează majoritatea astrelor la orizont În ora nașterii mele În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor extracon ju gale printre institutoarele fără vârstă sau printre fostele lor ser vitoare izgonite de acasă din bănuiala onoratelor lor neveste. Însă cea mai spirituală dintre toate fu vecina mea din curte, văduvioară cochetă și fâșneață, care mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit călcată, fără nici o cută, și după
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plivită de buruienile care nu scutesc nici cea mai mândră grădină. Un școlar prost, ca Iosif din Biblie, fiul lui Iacov și al Rașelei, despre care spune cartea cea sfântă (Facerea, 39) că dregătoreasa Putifar Îl tră gea de mânecă, ispitindu l: „Hai, mă băiatule, nu fi prost și vin’ de te culcă colea lângă mine!“ - Însă el, spune mai departe car tea, nu voia... Fie că e vorbă de o fericită conjuncție astrală sau chiar de Însăși grația cerească - cine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
AI femeilor galante, cum le spune Brantôme, cronicarul lor indiscret și imprudent din Renaștere. și asta Încă din fra geda mea copilărie, căci sunt născut și crescut mărișor În mahalaua deo cheată a Gorganului, cu dumbrăvile ei ademe nitoare și ispiti toare, fiindcă erau presărate - la fel ca gră dina fermecată a vrăji torului Klingsor din Parsifal - cu cele mai dulci și otrăvitoare flori vii de pe lume, anume sădite În calea și spre pierzania cavalerilor Graalului și mai ales a noastră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]