1,937 matches
-
frumoase scrisori, izvorâte din sufletul său nobil și sensibil, pe care le-am păstrat multă vreme... Alături de el era Fănică Pascari, un bun economist de mai târziu, la o unitate CEC din București. Deși mai timid, era un băiat de ispravă, rămânând prieteni foarte apropiați ani în șir. Trucă Nichiforiuc, cantor bisericesc, frumos fizic și psihic. Avea un dar înnăscut de-a vorbi, de-a încânta fetele și mai ales de a interpreta o diversă gamă de cântece. Perseverent din fire
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
al părinților Toader și Racila. Ceilalți copii: Verina, Domnița, Elisabeta și Andrei. De mic a fost atras de mirajul cărților, terminând cu brio cele 7 clase elementare și cursurile Școlii de Arte și Meserii din Rădăuți. Ca orice tânăr de ispravă și-a satisfăcut serviciul militar (1930-1931), încadrându-se apoi în muncă la Fabrica de țesături din Iași (1932-1936). Dorința sa era să devină factor poștal, pentru a și servi satul cu toate noutățile vremii. Visul i s-a îndeplinit și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Întunecat și cu fața Împietrită, Conrad urmări scena de groază fără să scoată un cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate isprăvile nebunești, privea cu seriozitate și ră ceală cumplita execuție. — Nici republica nu-și cruță dușmanii, niciodată, spuse el. Familia Zähringer se poate bizui pe prietenia noastră. La plecare, Conrad Îi mulțumi pentru ajutorul pe care Veneția Încercase să-l dea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Pe nesimțite s-a apropiat intersecția cunoscută, gara de lângă șosea, apoi localitatea limitrofă orașului. Pe la 9,30 ieșisem din sat, după 50 de minute intram în Roman. Am evitat întâlnirea cu mama, știam că s- ar fi alarmat auzindu-mi isprava, și am popsit la o mătușă. Trebuia, măcar fiindcă bănuiam că era obligatoriu să mă revigorez, să mănânc ceva. O dulceață, cu apă rece, era suficient. Pe la 11 fără zece, am făcut calea întoarsă. Realizam că mergeam repede, aveam un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sovietică! Emendate de redactorul Nagacevski (îmi trimitea scrisori de îndrumare și încurajare), câteva texte au și fost publicate. Iar unul, apărut în oficiosul republican ,,Moldova socialistă", l-a săltat din post pe șeful de magazin, învechit în rele... Uite asta ispravă, uite asta putere!... Iar poezia avea să vină cu vreo doi ani mai târziu și, din câte îmi aduc aminte, primele versuri le-am scris undeva pe strada Abrupta, mai sus de actualul circ din Chișinău, unde stăteam în gazdă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trecut prin țară la noi, pe urmele atâtor vestigii, fără ca să ne atragă atenția călătorilor. La Adamclisi am rătăcit pe ulițele satului până ce În sfârșit am dat de cea mai interesantă carte de vizită a romanilor pe teritoriul nostru. Și isprava noastră s-a ilustrat prin Încărcarea trofeelor pentru a fi duse la București. O parte s-a scufundat În Dunăre, iar restul a fost descărcat În curte În fața spitalului Filantropia. Regretatul Tocilescu n-a avut inspirația fericită când a purces
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să eviden‑ țiem ce au reușit guvernele noastre să adauge standar‑ dului de viață, dar și zestrei comune. Dacă privim în istorie, prin simplă comparație, vedem că numai în 20 de ani societatea românească interbelică a reușit fapte de toată isprava, zidiri memorabile, iar dacă n-ar fi interve‑ nit prăbușirea frontierelor în 1940, apoi războiul, în ambele direcții, urmat de ocupația mai întâi militară, apoi ideo‑ logică, distanța dintre noi și țările din Occident, cu care de două secole ne
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
transformat în partid. Acea transformare a fost o șmecherie extraordinară. Iar dezvăluirea asta o făcuse Octavian Paler în România liberă, într-un text foarte bun care se chema „Iluziile au luat sfârșit“. Deși fost nomen‑ claturist, era un om de ispravă și în mod evident el nu-și dorea altceva decât democrație. Și noi, la Opinia studen‑ țească, am avut o poziție similară în cazul transformă‑ rii Frontului în partid. Numai că, la o săptămână, după 28 ianuarie, am văzut că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și că nu aveam cum să răzbim altfel. Spun încă odată : depinde cum înțelegem anticomunis‑ mul. Dacă anticomunismul îl înțelegem ca pe o valoare simbolică - restituirea monarhiei, că așa e just - e una. Și cu asta n-am făcut nicio ispravă. Dacă anticomunis‑ mul îl înțelegem ca lichidarea acelor trăsĂturi definitorii pe care ni le-a lăsat comunismul și care ne împiedică să construim capitalismul, asta, după părerea mea, este și va rămâne o cauză foarte validă. FSN-ul i-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regula, Credința avea și 16-18 ori 20 de pagini, prețul ei rămânând neschimbat, cum a fost în cazul cu numărul 2 din 6 martie 1927, când au publicat articole nume noi - (Pr. I.Bucevski - „Răutatea desfrânării”; Pr. I. Coclici - „Din isprăvile sectarilor”; rubrici inovatoare: întoarcerea rătăciților; nenorocirea alcoolului; De toate; Un dar..., Cărți folositoare pentru popor, dar și un titlu în chenar negru, prilejuit de trecerea la cele veșnice a părintelui Gavril Boca din Straja. Pagini cu titluri încadrate în negru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
către ei, nau vrut să știe nimic de gazetă, de care ei singuri spuneau că lucrul bun e și chibzuit, și-au hotărât să scoată altă gazetă pentru popor”, față de care „ne dăm la o parte, le dorim spor și ispravă iar noi punem jos această sarcină.” Așa s-a terminat cu gazeta scoasă de Ion Grămadă. Casa în care s-a născut Iracle Porumbescu la 1823 - tatăl lui Ciprian Porumbescu. (Din colecția iconografică a Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera”) * În anul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sus ce au hotărât să-l dea noii lor reviste umoristice. Cititorii noștri citindu-l, de bună seamă, au crezut că e vorba aici despre vreo informație culeasă de la prefectura de poliție, din secția de supraveghere a moravurilor publice, despre isprava imorală și oprită de lege a vreounui satir bătrân care nuși poate stăpâni pornirea erotică.” * Titlul Satirul ce s-a dat revistei nu se poate explica decât sau din necunoștința limbii românești de către editorii revistei sau din malițioasa lor intenție
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dar totul este departe de a fi tristul adevăr... Vă rog să îi prezentați domnului Herescu omagiile și scuzele mele, dacă i-am dat speranțe prea mari! Acum câteva zile am primit memoriul dvs. pentru Eranos-Jahrbuch și, chiar astăzi, marea ispravă șamanistă! Srih-srih-srih - mă bucur să văd această povară (și această glorie!) convertită într-un volum substanțial - chiar astăzi îl iau cu mine, la țară. Ar fi de discutat despre atâtea lucruri. Subliniați foarte bine (în memoriul dvs. pentru Eranos) această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp este tortura conviețuirii cu o sută de oameni într-o încăpere de 20 m.p. tortura prin balamuc. Denunță exigenții, cei care vigilenți stau cu ochii ațintiți asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere. Totodată, cu generozitate, canaliilor sînt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lase nimeni, în condițiile astea. — Hai, Ionele, mai sunt un milion de lucruri de făcut, termină ! Le-ai făcut pe toate în aer, ți-ai îndeplinit toate visurile. Ai dreptate, prietene, zâmbește Fernic. Câți se pot lăuda cu o asemenea ispravă, a ? Nici măcar tu, râde el. Sfârșitul lui 1936 îi găsește pe Cristi și pe Fernic la inau- gurarea marelui monument al Arcului de Triumf din București, pe șoseaua Kiseleff, de 1 decembrie, chiar de Ziua Unirii. După ani întregi de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la acei prieteni și colegi morți Înainte de ’89 - un Nichita Stănescu sau Ivasiuc sau... Tatăl meu, mort cu mult Înainte Într-un accident, ca și alții, din anturajul și din lumea sa care Își pierduseră speranța! La atâția Români de ispravă care și-au sfârșit zilele „Înainte”, cu acea imensă amărăciune că „lumea s-a Întors pe dos”, că suntem părăsiți de lumea civilizată, a Apusului, și că România lor și a strămoșilor lor se afundă Încă o dată În marasmele istoriei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi nu am prea strălucit prin respectul arătat drepturilor omului. Romano-catolicul nu are nicio amintire legată de jefuirea Constantinopolului de către cruciați, pe care toți ortodocșii o au încă prezentă în memorie; tot așa cum noi, republicanii francezi, nu știm nimic despre isprăvile, mai bune sau mai rele, ale generalului Gouraud la Damasc în 1920. O memorie națională înseamnă administrarea comună a unor uitări dorite, a căror apăsare ar dăuna moralului națiunii. Doar că găurile din memoria noastră nu sunt aceleași cu cele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
omului și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate și o politică), și nu doar disciplina opțional-facultativă numită azi religie, ne îndoim că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de Suceava, ale mai marilor de la Orhei, Chilia și Cetatea-Albă ori de la Cetatea Neamț. Nu e uitat mitropolitul Teoctist; audiență are arhimandritul Amfilohie Șendrea. Legături cu polonii, cu Țara Ungurească și cu Poarta, soli și vești de la Veneția, războaie și isprăvi ale celor șapte fii ai comisului Manole Păr Negru, toponime arhaice și referințe despre muntele Athos (șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări!) acestea vor trece din fișe de lucru în amplul roman istoric. Comisoaia Ilisafta (cu "glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zdravănă după ușă. "Mă, și eu am fost așa, mă... Dar eu sunt în stare să călugăresc o sută de haiduci ..." " Apoi și eu am fost hoț, zice Răcoare, da aista a fost vătav de hoți..." Starețul mai povestește despre isprăvile lui. Când umblam pe moșie și mă mâniam pe cal, apoi îl apucam de gât, îl turnam la pământ și-l băteam la pântece cu harapnicu' pân-ce nu mai putea..." " Am pus și mi-a făcut un Italian un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin șoptit La mormântul tinereții ce-a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât orice poezie a lui Minulescu) 29 Decembre 1907 [PĂDUREA RÂȘCA ISPRĂVI VÂNĂTOREȘTI Ș.A.] Mergem noaptea prin pădure printre munți. Luna-n jumătate lucește deasupra amezii. Luceafărul arde deasupra asfințitului. Din când în când se deschid poene. Zăpadă pretutindeni. La canton nu-i foc. Soba faimoasă care fumegă... Moșneagul cu caii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arde deasupra asfințitului. Din când în când se deschid poene. Zăpadă pretutindeni. La canton nu-i foc. Soba faimoasă care fumegă... Moșneagul cu caii care arată că a îmbătrânit "au mai crescut munții" și nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu dosul la pământ așa de tare, încât i-au plesnit bumbii de la cămașă. De-atuncea umblă Moldovenii cu pieptul descheiat... Clopotele dela mănăstire... Pădurea de stejar... Romanii... Eri, am văzut pe părintele Cernăuțanu. Pe colonelul Georgescu un om de ispravă, la care toți oamenii vin să se plângă pentru feluritele lor năcazuri... Dorogan Dorogan morarul. Murafa pe care l-au prădat hoții... Masa și ceaiurile. 22 Iulie. Cotigeni Cuhurești Ciornița Văscăuți (Ciripcău) Soloneț și Cremene Stoicani. În Soloneț Cremene și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului. Tustrei pun la cale atacul închisorii și liberarea bătrânului Jder. La faptă, sunt prinși și aduși înaintea Domnului... unde Bogdan pledează cauza cea dreaptă... Bogdan își face cele dintăiu isprăvi prin țară, necunoscut. A cules de pe drumuri pe un războinic viteaz și bețiv, om vesel și chefliu. La o luptă cu tătarii sunt ajutați de un fecior care vine din țară străină, și se leagă tovarăși, fără ca feciorul străin să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Târgoviște, luna lui Ianuarie. Ionuț are misiune la Brăila pentru boierii care au trimis scrisoare insultătoare lui Vodă Ștefan. Și prinde pe unii și-i aduce la Vodă. Cum operează pribegii malorusieni aici cu Mihu și Ionuț (trădarea) Ce ispravă face Ionuț, că aduce plocon Jupânesei Ilisafta o fată furată și i-o depune pe cuptor. Mai mare poznă nu se poate, mai ales când dumneaei are gând să-l însoare cu alta. La urmă se împacă și cu asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]