26,665 matches
-
cele anterioare, aceasta, axată pe relația, conturată la nivelul inconștientului, dintre Eminescu și Carol I de Hohenzollern așază, critic, o ordine în misterele ultimilor cinci ani din viața poetului. Chiar atunci când apelează la surse necreditabile, de felul celor vehiculate de istoricul N. Georgescu, Ilina Gregori se ferește de contaminări. Nimic din teoriile conspiraționiste care învăluie, în timpul din urmă, ziua de 28 iunie 1883 nu răzbate în pagină. Doar câteva detalii, istoricește neglijabile, își fac loc în construcția raționamentului imagologic propus aici
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
urcat în avion, zborul a decurs normal, iar după aterizare "eroul" nu mai știa cum să îi sărute mâinile celei care îl transportase în deplină siguranță. Volumul lui Daniel Focșa beneficiază de eleganta prefață a unui contemporan al Marianei Drăgescu, istoricul Neagu Djuvara. Nu se putea alegere mai bună, în condițiile în care cunoscutul istoric are, la rândul său, o poveste legată de aviație și de Crucea Roșie. În primii anii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, soția lui
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
Un succes deosebit a cunoscut ultima piesă din programul concertului: „Nunta de argint”, de Cecile Chaminade, o superbă fantezie pentru pian opt mâini. Programul actualei ediții a manifestării „Țintea muzicală 2012” s-a încheiat cu o interesantă comunicare referitoare la istoricul saloanelor de literatură și muzică din Băicoi și București, saloane fondate de renumita prințesă Cleopatra Ghica Trubețkoi, din Băicoi (1802 (?) - 1880), susținută de prof. dr. Alexandru I. Bădulescu. Surpriza care a determinat îndelungi aplauze a fost prezentarea unei superbe poezii
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
fondate de renumita prințesă Cleopatra Ghica Trubețkoi, din Băicoi (1802 (?) - 1880), susținută de prof. dr. Alexandru I. Bădulescu. Surpriza care a determinat îndelungi aplauze a fost prezentarea unei superbe poezii scrisă în anul 1844, luna septembrie, la Băicoi, de renumitul istoric și critic literar Cezar Boliac care, atât în București, cât și în Băicoi (împreună cu alte mari spirite ale culturii românești din acea vreme: I.H. Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu etc. a frecventat minunatele serate literar muzicale
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
în noile studii eminesciene, relevând contribuția fiecăruia în parte, neezitând să facă și amendamentele necesare. în ansamblul său, ca și cele precedente, volumul prezintă o imagine pluridimensională asupra explorărilor întreprinse în labirinticul continent biografic și ideatic eminescian, de critici și istorici literari mai tineri sau mai vârstnici, dar care aduc împreună noi puncte de vedere, perspective inedite, mijloace de investigare înnoitoare, proprii epocii contemporane, precum și luări de poziții polemice. Fatalmente, nu mă pot referi la toate cele 44 de lucrări discutate
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
a doua jumătate a secolului XX. Unicitatea lui Bălcescu în romantismul românesc decurge din aceea că, pentru noi, existența lui a devenit mai importantă decît opera, în cadrul unui veritabil act romantic total, ne pasionează nu atît fragmentele lăsate de un istoric ce n-a putut ajunge la dezvoltare completă, cît modul special în care acest istoric și-a trăit viața. Nu întîmplător mai unitară și cea mai valoroasă parte a operei lui Bălcescu (la fel ca și a altor pașoptiști) o
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
că, pentru noi, existența lui a devenit mai importantă decît opera, în cadrul unui veritabil act romantic total, ne pasionează nu atît fragmentele lăsate de un istoric ce n-a putut ajunge la dezvoltare completă, cît modul special în care acest istoric și-a trăit viața. Nu întîmplător mai unitară și cea mai valoroasă parte a operei lui Bălcescu (la fel ca și a altor pașoptiști) o reprezintă corespondența personală, seismograf scriptic formidabil, notînd mișcările sufletului unui personaj situat în afara tiparului comun
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Domnitorului și a Guvernului României unite avea să-i caute, febril și inutil, rămășițele pămîntești, pentru a fi reînhumate cu pompă în țară. S-ar zice că, într-un ultim gest de martir, Bălcescu a preferat definitiv anonimatul. Dacă existența istoricului Bălcescu s-a plasat sub semnul martirajului, este pentru că substanța sa secretă și profundă i-a orientat, din umbră și cu fermitate, pașii. Nu este aici vorba numai de biografie, ci și de viziunea spirituală care l-a animat pe
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
și în condiții dificile, ci și pentru că a preferat acțiunea directă scrisului. Același cifru, azi perceptibil, explică existența sa zbuciumată, ca și opera, fragment dintr-un ansamblu rămas neterminat. Cifrul personalității lui Bălcescu îl reprezintă, cred, spiritul monahal cu care istoricul s-a identificat complet, convins tot mai mult că posedă o misiune specială încredințată de Divinitate. Spiritul său religios-romantic a văzut în istorie (ca și Michelet, interpret al lui Hegel) o neîncetată evoluție, uneori sinuoasă, dar al cărei sens este
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
a unui soldat-călugăr. Dă la o parte tentațiile lumești, șterge din planul său existențial instanțele parazitare, precum cariera, averea ori căsătoria, consacrîndu-se propriei sale religii, cu fervoare totală. în generația romantică, pașoptistă, Bălcescu a reprezentat singurul exemplu de asemenea comportament. Istoricul a avut intuitiv, aplecarea spre explicația divină a istoriei, spre motivarea spirituală a desfășurării ei - și asta în ciuda faptului că motivațiile materiale, chiar strict economice, l-au preocupat în mod deosebit (vezi Question économique des Principautés Danubiennes); pentru el, explicația
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
ne jertfim pentru binele omenirei. Nu vă desperați de suferință, căci suferința, știți, e condiția esențială a dezvoltării morale" (Mersul revoluției în istoria românilor). Modelul uman al unui asemenea călugăr-soldat, gata de jertfă, s-a aflat bine instalat în conștiința istoricului nostru. Cînd își va mărturisi, pe ocolite, propriul program de viață, Bălcescu o va face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul își surprinde fără îndoială autoportretul. "Vladimirescu, care avu
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
jertfă, s-a aflat bine instalat în conștiința istoricului nostru. Cînd își va mărturisi, pe ocolite, propriul program de viață, Bălcescu o va face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul își surprinde fără îndoială autoportretul. "Vladimirescu, care avu norocirea d-a purta glasul în numele poporului și a personifica deșteptarea lui, avu încă norocirea d-a-și da viața pentru credința sa și d-a fi ucis d-acești fanarioți pe
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
se pot rezolva doar în context european. Atracția pentru istorie a fost la Bălcescu precoce și totală. A visat să fie istoric încă de pe băncile școlii și a lucrat intens în acest scop, învățînd limbi străine, citindu-i pe marii istorici ai Antichității, descifrînd cronicile românești. Primele sale studii pleacă de la ideea instaurării unui nou început în istoriografia română: "O istorie adevărat națională ne lipsește. Ea zace încă supt praful hronicilor și documentelor contimpurane. Nimeni pînă acum nu s-a încercat
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
materială unei explicații divine. Remarcabilul elogiu închinat micii proprietăți rurale și clasei medii în formare îl întreprinde Bălcescu tocmai în numele principiilor creștine; în textul din care am citat mai sus, scris în chiar zilele fierbinți ale Revoluției, în august-septembrie 1848, istoricul nu ezită să se transforme în purtător de cuvînt al tuturor țăranilor români care au existat și au suferit, din noaptea timpurilor și pînă în anul 1848, cînd se punea problema împroprietăririi lor. Adoptînd formula perorației, a adresării directe, Bălcescu
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
cerului, ar fi ținut un limbagiu pe care chiar Dumnezeu cel nesfîrșit bun, cel nesfîrșit drept, ar fi ținut " (Despre împroprietărirea țăranilor). înrudirea de substanță dintre Bălcescu și istoriografia franceză a Restaurației rezidă nu doar în ideile teoretice împrumutate de istoricul român, ci mai ales în vizarea, prin istorie, a literaturii - și asta încă de la primele sale studii. Aplecarea lui Bălcescu spre efectul potențial literar al narațiunii istorice s-a arătat încă de la schițele compuse, în 1845, pentru Magazin istoric..., portrete
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
insolite opere a rămas însă, pînă acum, incertă, iar pomenirea unui nume-sursă a fost mereu ocolită. Deși se bazează pe o impunătoare bibliografie de sorginte mai ales franceză și italiană, cartea despre Mihai Viteazul nu seamănă cu cele ale marilor istorici francezi contemporani, nici măcar cu Michelet, maestrul generației. Modelul narațiunii istorice a lui Bălcescu este, cred, mult mai vechi și ne duce la originile istoriografiei europene. Dintre toți marii istorici ai Antichității, stilul lui Bălcescu își găsește cele mai adînci afinități
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
italiană, cartea despre Mihai Viteazul nu seamănă cu cele ale marilor istorici francezi contemporani, nici măcar cu Michelet, maestrul generației. Modelul narațiunii istorice a lui Bălcescu este, cred, mult mai vechi și ne duce la originile istoriografiei europene. Dintre toți marii istorici ai Antichității, stilul lui Bălcescu își găsește cele mai adînci afinități cu acela al lui Tacitus: același uimitor talent de portretist care populează narațiunea cu zeci de figuri variate și pitorești, surprinse, fiecare, sub semnul unei trăsături dominante; aceleași discursuri
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
a 8000 ostași și se lasă cu furie asupra osmanliilor. Turcii, spun analiștii contimpurani, se luptau ajutorați de mulțime și de număr, românii de tărie și îndrăzneală" (Cartea a II-a). Evocarea lui Tacitus are valoare unei embleme: numeroși alți istorici latini s-au ilustrat în cadrele aceluiași tipar narativ, dar Tacitus este cel care l-a dus la strălucire, la începutul erei noastre. Romanticul Bălcescu nu a adaptat integral schema tacitiană - și nici n-o putea face. Intervențiile directe și
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
cu "proza lumii", cu modelul latin îndepărtat, rămîne la Bălcescu decisivă. în celebra sa scrisoare Nicu Bălcescu, Ion Ghica ne spune, despre prietenul său, că "din copilărie citise cu atenție, citise și recitise pe Tacit". într-adevăr! Tot astfel cum istoricului Jules Michelet i s-a închinat un capitol distinct în oricare tratat de istorie a literaturii franceze, și Nicolae Bălcescu a dobîndit, în mod natural, același privilegiu. Nu atît pentru calitățile pur literare ale stilului său (cum e cazul lui
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
și simplu. Asemenea concordanță perfectă între ideile profesate de gînditor și modul în care acesta și-a dus existența mai poate fi întîlnit, în romantismul nostru, doar în cazul lui Eminescu. Pe măsură ce anii au trecut peste acel noiembrie 1852, cînd istoricul se stingea la Palermo părăsit de toți, mitul și personajul literar Bălcescu aveau să pună în umbră existența terestră reală a lui Nicolae Bălcescu, conferindu-i celui ce propovăduise martirajul statutul de martir oficial al națiunii române, cu toate consecințele
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
cu o societate ocultă" !!! sau "A cere jurăminte de credință și a preamări perfecțiunea, supremația și natura divină a lui Brincusi și a operei sale - funcționează ca un ritual de inițiere pentru generații întregi de artiști, critici de artă și istorici ai artei" Unde o fi descoperit acest "cult" domnul Ștefan Tiron nu ne dă detalii. Dar mai spune dânsul: "A te ocupa de moștenirea lui Brincusi...necesită multă energie în scopul unei activități de preaslăvire în direcția dreaptă" Deci aici
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
Al. Săndulescu Liviu Grăsoiu, autorul unor monografii apreciate despre V. Voiculescu, G. Topîrceanu, Emil Giurgiuca, deci cu state vechi de istoric literar, este în egală măsură, dacă nu ceva mai mult, un critic al actualității, al "aparițiilor neașteptate", cum s-a numit rubrica susținută lunar în "Convorbiri literare" între 2000-2007. De aici și titlul volumului. Autorul a avut în vedere "debuturile
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
tinerețea petrecută în vechiul regim, în timpul persecuțiilor staliniste, al "ascuțirii luptei de clasă", al hăituelilor securității și al Canalului, regretatul Ion Gheție a lăsat o operă "de sertar". Dar semnalările cele mai numeroase îi privesc pe debutanți, poeți, prozatori sau istorici literari. Sunt încurajați, ca să dau câteva nume: Oana Lazăr, Lili Goia, Carmen Viorica Steiciuc, Violeta Basa, Constantin Moroșanu, Al. Murafa, Cătălin Virgiliu Ene, Lucian Vasile Bâgiu, cu remarcabila monografie Valeriu Anania-scriitorul și Nicolae Arafu (care nu mai e deloc tânăr
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
concluzionează că B. P. Hasdeu "este unul dintre cei dintâi critici care fac distincția clară între textul poetic (drama) și reprezentarea lui scenică (teatrul)." Față de dramele istorice din vremea sa, B. P. Hasdeu manifestă o atenție sporită, o exigență de istoric, argumentând: Pe lângă adânca cunoștință a artei dramatice în genere și pe lângă un mare fond înnăscut de gust și de imaginațiune, pe lângă ceea ce se cere de la tot autorul dramatic, mai trebuie studiul epocii dramatizate din toate punturile de vedere." Asupra creației
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
ales în ultimii ani, a unui număr impresionant de cărți aparținând autorilor tineri brașoveni. S-au format, de-a lungul anilor, la Brașov: poetul și dramaturgul Dumitru Crudu, criticul literar și prozatorul Iulian Ciocan, criticul literar Nicoleta Cliveț, criticul și istoricul literar Adrian Lăcătuș, poetul și criticul literar Mihai Oprea, prozatorii Dan }ăranu și Mihail Tomulescu, prozatoarele Ștefania Mihalache, Adriana Bărbat, Ina Crudu, Cristina Podoreanu, Katalin Szilagy, Anca Andriescu, Cătălina Stoica, Mihaela Bîja, criticii literari Georgeta Moarcăs și Evelina Oprea. Considerăm
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]