2,415 matches
-
lubrice”, cum se exprimă un personaj antisemit <endnote id="(211)"/>. În fine, În 1944, vizitând orașul spaniol Córdoba, Mircea Eliade vede o fată „uluitor de frumoasă”. În percepția istoricului religiilor, ea nu putea fi decât evreică, având un „accentuat tip iudaic” <endnote id="(907, p. 254)"/>. În mentalitatea populară, există un fel de specializare pe criterii etnice a femeii. Vezi și zicalele din folclorul românesc, de tipul „O am pe româncă,/ Pentru că știe să gătească/ Și pe țigancă,/ Pentru că știe să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
materializa printr-o căsătorie. Și aceasta, evident, din cauza ambelor părți. „[Evreii din satul Rozavlea] o avut femei frumoase și de omenie - Își aduce aminte un țăran maramureșean -, da’ nu s-o căsătorit niciodată cu feciorași români” <endnote id="(841)"/>. Preceptele iudaice de endogamie sunt stricte În acest sens : „Nu vei Încheia căsătorii cu aceste popoare : nu-ți vei da fiicele fiilor lor și nu vei lua pe fiicele lor pentru fiii tăi” (Deuteronomul 7, 3). „Ce să facă părinții ovrei cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din săptămână În zdrențe”, iar de sabat le Împodobesc „cu mătăsuri și juvaere, pentru odihna lui Dumnezeu și priveala oamenilor” <endnote id="(428, pp. 191, 244)"/>. Iorga ar fi fost mai puțin sarcastic dacă ar fi știut că, În tradiția iudaică, de sabat se poartă cele mai frumoase haine : „Eu, Israel - se spune În Talmud -, sunt negru În zilele săptămânii, dar frumos de Sabat”. Evident, frumoase sunt și fiicele lui Tevi Lăptarul, personajul lui Șalom Alehem, mai ales atunci când le descrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fără Îndoială, ca mulțimea [de creștini] să nu mai aibă pentru ei simțiminte așa de dușmănoase” <endnote id="(366, pp. 322 și 132)"/>. Un astfel de „om mare” a părut să fie chiar Iuliu Barasch, un tipic reprezentant al iluminismului iudaic, care - după studii talmudice și medicale la Berlin - s-a stabilit la București În 1841. El a luat o poziție vehementă Împotriva „portului separatist și bătător la ochi, iudeo- polon”, din cauza căruia „se ridică o barieră inutilă, plină de ură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 384"/>), dar și „scriu negustorește”. Ar fi vorba de o „neguțătorie ovreiască”, „un pic cam altceva, ceva mai fin decât bișnița țigănească”, admite concesiv autorul. Un alt istoric literar român, Marian Popa, imaginează - la nivelul secolului XX - o cultură iudaică „dominantă” pe plan mondial, și deci primejdioasă, care n-ar avea calități proprii, ci doar „o capacitate excepțională de absorbție, prelucrare, sintetizare și comercializare [sic !] a elementelor altor culturi, care-i oferă volens- nolens o ecumenicitate supraetnică” <endnote id=" (763
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(693, II, p. 20)"/>. În mod paradoxal, unii naționaliști radicali din zilele noastre nu au recuperat această imagine bipolară, propunând una nouă, destul de atipică : la fel ca și „crâșma jidovească”, „biserica creștină” ar fi și ea (prin rădăcinile ei iudaice) o invenție evreiască și, ca atare, ambele instituții ar fi la fel de malefice și demonice. Într-un articol publicat În 1993, intitulat „Bazele purificării”, liderul ucrainean ultranaționalist A. Șcerbatiuc susține următoarele : trebuie vărsare de sânge, Într-o „bătălie titanică de proporții
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
primele decenii ale secolului XX - constată istoricul Victor Neumann -, păstoritul evreiesc din Maramureș și Bucovina „se transformă Într-o realitate economică imposibil de neglijat”. „Nemaiîntâlnit la scara Europei, aspectul intră În istorie ca o particularitate, una din nenumăratele, a diasporei iudaice. E În acest caz ceva mai mult decât o Încercare de recuperare : nomazi fiind dintotdeauna, oieritul i-a atras, evreii reînsușindu-și repede una din ocupațiile lor de bază din Antichitate” <endnote id="(591, p. 111)"/>. Păstoritul practicat de evrei a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e aceea de a apăra pământul de pofta străinilor”. „Democrația - scria el În Programul Statului Etnocratic - a Înlesnit ca o bună parte din acest pământ să intre În mâna evreilor, cari se colonizează În România după un plan al Internaționalei iudaice. Toate pământurile Înstrăinate astfel vor fi expropriate și redate plugarilor români” <endnote id="(602, p. 257)"/>. „Scoaterea totală a evreilor din proprietatea rurală - scria același Crainic În 1938 - e o chestiune de viață și de moarte pentru noi” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adevăr În vorba evreului celui mai obișnuit există o anumită Înțelepciune și o anumită ironie - și totodată o Înclinare profundă către patos. Cuvântul acesta Însă trebuie luat aici Într-un sens foarte precis, și anume În sensul de suferință, patosul iudaic este o emfază a suferinței, care nouă ni se pare de multe ori grotescă și chiar ciudată și respingătoare [...]” <endnote id="(785, p. 389)"/>. Pentru G. Călinescu, fobiile evreului ar fi justificate istoric : „În bimilenara lor dramă - scrie criticul, comentând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiind vorba de „Sărbătoarea corturilor” sau „a colibelor” (Sukot). Ținută de evrei toamna, timp de opt zile, afară, În colibe improvizate, nu În case sau În sinagogă, această sărbătoare i-a impresionat În mod deosebit pe creștini. Este o sărbătoare iudaică autumnală, a bucuriei de după strângerea recoltei, ale cărei motivație și des fășu rare sunt reglementate În Vechiul Testament (Leviticul 23, 33-43). În timpul ceremoniilor care celebrau fertilitatea pămân tului, credincioșii evrei practicau sacrificii, dansuri rituale și rugă ciuni (Tefilat Gheșem) pentru căderea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca și cuceritorii Canaanului” <endnote id="(476, p. 30)"/>. Pe la 1700, germanul Johann C. Wagenseil a susținut că țiganii ar fi un fel de evrei, după felul lor rătăcitor de viață. Ulterior, și Martin Block a vorbit de o „origine iudaică” a țiganilor, având În vedere „asemănarea În destinele seculare” ale celor două nații <endnote id="(122, pp. 303- 304)"/>. În 1941, Simion Mehedinți scria că „țiganii, ca și evreii”, sunt „o populație rătăcitoare”, „alcătuită din vagabonzi și refractari la măsuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
caz interesant și tragic este cel al poetului Leonid Dimov, reprezentant de frunte al curentului oniric din România anilor ’60-’70. Autostigmatizarea sa În tinerețe ca „jidov rătăcitor” provine dintr-o profundă criză identitară și din resimțirea umilinței unei origini iudaice. Plin de spaime și de incertitudini, poetul rătăcește În spațiul identitar. Cu un tată evreu din sudul Basarabiei (Naum Mordcovici), Dimov trăiește sentimentul autodistructiv al „urii de sine” (der jüdische Selbsthass, În termenii lui Theodor Lessing, 1930). „Îndoiala Îmi chinuie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
epitet zoologic, ci și despre justificarea unui vechi tabu alimentar : „Porcul este spurcat pentru voi. Din carnea lui să nu mâncați” (Deuteronom 14, 8). Încălcarea acestei interdicții era considerată de evrei ca fiind ultimul simptom al degradării culturii și religiei iudaice. Un personaj evreu din romanul bucovineanului Karl Emil Franzos Der Pojaz (Stuttgart, 1905) refuză obsesiv să se apropie de „orașul spurcat” Cernăuți (poreclit În epocă „Ierusalimul de pe Prut”), pentru că acolo „evreii mănâncă porc” <endnote id="(419, p. 16)"/>. Privind din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
14-16)"/>. În Încercarea de a-și explica această ciudată tradiție populară - a cărei semnificație inițială s-a pierdut -, unii țărani ruteni din Bucovina vehiculau o legendă paradoxală, conform căreia evreul ar fi un bun polaznic pentru că „Isus a binecuvântat religia iudaică”. Cei mai mulți ruteni Însă credeau că evreul este un semn de bune auspicii În astfel de momente inaugurale (la Început de an, de exemplu, sau de săptămână) pentru că el este de regulă prosper și bun afacerist <endnote id="(230, pp. 56-57
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote id="(58)"/>. Sorgintea iudaică a unora dintre motivele mitice În discuție pare a fi soluția cea mai simplă și totuși cel mai puțin creditată. Astfel s-ar explica sinonimia „jidovi sau uriași” din tradiția românească („Uriașii sunt sinonimi cu Jidovii În limba poporului” - <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noștri ca și În ochii lor [= ai «uriașilor»] ca niște lăcuste” (Numerii 13, 33), În comparație cu o credință populară din Vâlcea : „Noi ăștia d’acum suntem pe lângă jidovi ca niște muște mititele” <endnote id="(46, p. 196)"/>. Dacă acceptăm ideea originii iudaice a unor motive mitice din tradiția populară românească referitoare la „jidovi”, trebuie să admitem și faptul că acestea s-au suprapus unor mitologeme zonale, cum ar fi povestea fetei de „jidov” care ia oameni În poală (AT 701) și atribuirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi absolviți de acuzația de deicid, evreii din Spania susțineau diverse legende conform cărora strămoșii lor nu au avut nimic de-a face cu crucificarea, fie că veniseră În Peninsula Iberică Înaintea răstignirii, fie că făcuseră parte dintr-un trib iudaic care se opusese crucificării lui Isus <endnote id="(455, II, p. 166)"/>. În secolele XV-XVI, unii renascentiști creștini Învățau ebraica și studiau Cabbala. La Începutul activității sale reformatoare - pe vremea când scria lucrarea Das Jesus Christus eyn geboren Jüd War
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Imperiul Roman, de exemplu, mai ales În secolul al II-lea, chiar creștinii au fost Învinuiți de romani că ar practica omuciderea și antropofagia rituale. Acțiunea era motivată de faptul că pe atunci creștinismul (religio illicita) era o sectă iudaică din ce În ce mai populară și deci din ce În ce mai periculoasă. Astfel de zvonuri - mai eficiente decât aruncarea creștinilor ad leonem - erau argumentate cu citate din evanghelie : „De nu veți mânca trupul Fiului omului și nu veți bea sângele lui, nu veți avea viață Întru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
31-72. 161. I.-A. Candrea, „Preminte Solomon”, În Cercetări folklorice, vol. I, București, 1947, pp. 91-106. 162. Elena Niculiță-Voronca, Studii În folclor, vol. II, Tipografia Gutenberg, Cernăuți, 1912. 163. Lya Benjamin, Irina Cajal-Marin, Hary Kuller, Mituri, rituri și obiecte rituale iudaice. Culegere de texte și comentarii, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994. 164. Moses Schwarzfeld, „Istoria evreilor din România”, În Analele Societății istorice „Iuliu Barasch”, an III, București, 1889, pp. 97-153. 165. Tiberiu Morariu, Câteva contribuții la oieritul evreilor maramureșeni, Cluj
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Din Antichitate până În zilele noastre, traducere de Țicu Goldstein, Editura Hasefer, București, 2005 (ediția franceză, Privat, Toulouse, 2003). 903. Paul Cernat, Avangarda românească și complexul periferiei. Primul val, Editura Cartea Românească, București, 2007. 904. Vezi Andrei Oișteanu, „Benjamin Fundoianu. Coordonate iudaice”, Revista 22, nr. 11, 14 martie 2000, pp. 10-11, și nr. 12, 21 martie 2000, pp. 10- 11 ; de asemenea, Andrei Oișteanu, „Editarea operei lui Fundoianu. O polemică păguboasă (de ziua Holocaustului)”, Revista 22, nr. 41, 7 octombrie 2008, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se legau de Ierusalim, dar fără procesul de colonizare cum putea să apară un nou Sion. Când ideea colonizării evreilor în Palestina prinde contur, evreii și-au îndreptat speranțele spre Marea Britanie, mare putere colonială și mai ales, receptivă la idealismul iudaic de tipul celui sionist. Elementul declanșator pentru organizarea proiectului politic sionist l-a constituit însă, „afacerea Dreyfus”. Aceasta a convulsionat Franța timp de un deceniu, în fapt, a pus capăt unei epoci de iluzii în timpul căreia evreii occidentali asimilați presupuseră
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
unei bucăți de pământ suficient de mare ca să-i primească pe toți, indiferent unde, în Argentina (unde baronul Maurice de Hirsch așezase 6 mii de evrei) sau Palestina (unde clanul Rothschild finanța colonii agricole). Ceea ce conta era acceptul opiniei publice iudaice. Dar comunitățile evreilor din Europa se opuneau, rabinii ortodocși îl ignorau, de altfel, pentru evreii reformiști, faptul că el abandonase ideea asimilării ca fiind lipsită de speranță, reprezenta negarea a tot ceea ce reprezentau ei. Evreii bogați se manifestau cu ostilitate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
auto apărare din Rusia, au făcut în 1909 societatea Șorenim (Sentinelelor). Vladimir Jabotinski ajunge la concluzia că era nevoie de o armată care să-i țină pe evrei uniți. A găsit sprijin la Joseph Trumpeldor (1880-1920) și au organizat Legiunea iudaică. După ce britanicii au desființat Legiunea iudaică, Jabotinski a făcut o organizație de apărare clandestină, Hagana, embrionul unei armate. Neliniștea lui Jabotinski venea de la ostilitatea arabilor față de proiectul vizând crearea unui stat național evreiesc. Mișcarea naționalistă arabă începe în anul 1911
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
în 1909 societatea Șorenim (Sentinelelor). Vladimir Jabotinski ajunge la concluzia că era nevoie de o armată care să-i țină pe evrei uniți. A găsit sprijin la Joseph Trumpeldor (1880-1920) și au organizat Legiunea iudaică. După ce britanicii au desființat Legiunea iudaică, Jabotinski a făcut o organizație de apărare clandestină, Hagana, embrionul unei armate. Neliniștea lui Jabotinski venea de la ostilitatea arabilor față de proiectul vizând crearea unui stat național evreiesc. Mișcarea naționalistă arabă începe în anul 1911, când la Paris a fost înființată
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
gloria mundi! De la Sevilla am plecat după prânz la Granada. Vecinătatea munților Sierra Nevada, altitudinea de peste 700 de metri și apropierea celor trei râuri, Beiro, Darro și Genil, creau un cadru minunat pentru această bijuterie a civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]