5,195 matches
-
numărăm la 30. Atunci îi deschideam: eram doar eu, apa ușor vălurita, un abur fin și ceață de jur împrejur. Mă gândeam că așa trebuie să fie în uter. Când soarele începea să risipească ceață, ieșeam pe ponton și mă izbea, dureros, lumea. Îmi venea atunci, instinctiv, să mă arunc pe jos, să mă zvârcolesc și să tip. La fel ca un prunc nou-născut. Pe Tușă Anuța o vizităm de două-trei ori pe săptămână și numai când știam că Unchiu e
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
mai mult de nota 9 la evaluarea finală după cei 5 ani de directorat, pentru a da și altor candidați posibilitatea să se prezinte, pentru a lărgi concurența și a permite comisiilor de concurs să aibă de unde alege. M-am izbit de rezistența lui Caramitru și a unor directori de teatre în funcție. Totuși nu am abandonat, și am constituit un grup de lucru pentru schimbarea legii, în care i-am invitat și pe ei și pe oameni din sectorul cultural
„Am fost sunat chiar de un coleg de Guvern, cu intimidare directă” () [Corola-blog/BlogPost/338615_a_339944]
-
fi deplasate cuvintele domnului Klemm. În altă ordine de idei, are sau nu are România o problemă cu corupția? Oare ce simte, ce spune un cetățean american venit în România, fie ca simplu turist sau om de afaceri, și se izbește de o colcăială urât mirositoare de șpăgi, mită, cerută de multe ori fără menajamente, de la cel mai umil ghișeu până la cel mai înalt nivel? Dar ce simte un cetățean român când are de-a face cu astfel de fetide manifestări
Ambasadorul SUA, dl. Hans Klemm, față cu asociațiile magistraților. Câteva observații () [Corola-blog/BlogPost/338635_a_339964]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și
REVISTA DE RECENZII - Part 35 [Corola-blog/BlogPost/339907_a_341236]
-
Logan(Lungu Ștefan Balogh - 65 de ani, Magda Drăghici - 54 de ani si Ion Garbiș - 57 de ani), colegi de serviciu, călătoreau regulamentar cu mașina firmei la care lucrau. Din sens opus un Mercedes turat de „ghinionistul” Șerban Huidu îi izbește frontal. Efectul este tragic, conducătorul Loganului și cei doi pasageri își pierd viața. Presă din România (în majoritate covârșitoare) duduie și bocește „victima”! Nu victimele! Imediat apar și supozițiile(scuze, opinii). Medicii sunt învinovățiți că l-au lăsat să conducă
Ghinioniștii și tembelul () [Corola-blog/BlogPost/339941_a_341270]
-
lui aveai să simți gustul mraniței. Bătrânu-l cunoștea bine. Odată deschisă portiță, nimeni nu-i putea sta-n cale. De minute bune țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
fie cunoscut, înțeles și stabil. Vedeți potențial de dezvoltare a economiei sau provocări în zonele de educație, sănătate? Există angajatori care se plâng că generațiile care ies din școli nu sunt la fel de bine pregătite ca cele de dinainte. V-ați izbit de această problemă? Am două răspunsuri: ca societate, ca țară, are sens de fiecare dată să investești în educație și sănătate. Și folosesc termenul de investiție cu intenție. Este și un cost, e un efort bugetar însemnat să le menții
CEO-ul BRD Société Générale: Succesul BRD este intim legat de soarta României. 99 la sută dintre clienți sunt români, 99 la sută dintre angajații noștri sunt români () [Corola-blog/BlogPost/339221_a_340550]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
închisoare. Abia după cinci ani, după ce Ivinskaia îți va ispăși pedeapsa pentru „acțiuni antisociale“ într-un lagăr de munca, Pasternak va afla adevărul despre ceea ce i se întâmplase la anchetă. Autoritățile încercaseră să-i smulgă mărturisiri compromițătoare la adresa scriitorului, dar, izbindu-se de rezistența femeii, i-au spus că Pasternak a fost și el arestat, făcuse un atac de cord și corpul său neînsuflețit s-ar afla la morga închisorii Lubianka, unde a fost dusă ca să se convingă. La morgă, vîzând
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
mușcat doar de țânțari și viespi. Iată-mă mușcat și de animale exotice în țări tropicale!” Examinat sub aspect practic, jurnalul este un excepțional ghid: în ce privește traseele, costurile, locurile de văzut, cunoștințele de însușit. Per total, în linia paradoxismului, cartea izbește prin noutatea formală și de conținut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu și „fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
tot așteptând, / Sunt singur și mă duce un gând / Spre locuințele lacustre“. Sentimentul de nevroză din prima strofă, provocat de plânsul materiei, se corelează cu sentimentul fricii, al spaimei din strofa a doua. Poetul, precum omul primitiv, tresare în somn, izbit în spate de un val, întrucât „n-a tras podul de la mal“. În strofa a treia, G. Bacovia simte chiar amenințarea morții: „Un gol istoric se întinde“. Rezultă că poetul se confundă chiar cu omul primitiv, așa cum mărturisește în versul
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
care G. Bacovia reușește să ne prezinte într-o osmoză prezentul cu trecutul foarte îndepărtat, mergând până la identificarea lor. Poezia impresionează, în al doilea rând, prin imaginile auditive „plângând“, plasate în rimă cu valoare onomatopeică. Utilizarea verbelor la indicativ: „mă izbește“, „tresar“, „simt“, „se întinde“, „mă găsesc“, „se prăbușesc“, „mă duce“, exprimă starea permanentă de coșmar a poetului, pentru că descoperă o realitate care îl desființează ca om. Poezia surprinde și prin muzicalitatea versurilor. Eufonia se realizează prin alternarea vocalelor deschise sau
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
tot așteptând, / Sunt singur și mă duce un gând / Spre locuințele lacustre. Sentimentul de nevroză din prima strofă, provocat de plânsul materiei, se corelează cu sentimentul fricii, al spaimei din strofa a doua. Poetul, precum omul primitiv, tresare în somn, izbit în spate de un val, întrucât n-a tras podul de la mal. În strofa a treia, G. Bacovia simte chiar amenințarea morții: Un gol istoric se întinde. Rezultă că poetul se confundă chiar cu omul primitiv, așa cum mărturisește în versul
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
care G. Bacovia reușește să ne prezinte într-o osmoză prezentul cu trecutul foarte îndepărtat, mergând până la identificarea lor. Poezia impresionează, în al doilea rând, prin imaginile auditive plângând, plasate în rimă cu valoare onomatopeică. Utilizarea verbelor la indicativ: mă izbește, tresar, simt, se întinde, mă găsesc, se prăbușesc, mă duce, exprimă starea permanentă de coșmar a poetului, pentru că descoperă o realitate care îl desființează ca om. Poezia surprinde și prin muzicalitatea versurilor. Eufonia se realizează prin alternarea vocalelor deschise sau
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
meu de conu Jorj să nu se mai scarpine așa - m-a apucat deodată un fel de amoc, m-am ridicat, vorba Șeherazadei, drept pe cele două picioare ale mele, am scos un răcnet ca de fiară înjunghiată și am izbit cu capul cât am putut de tare în zidul vopsit albastru-albastru al celulei. Era o tentativă naivă de sinucidere. Pe urmă conu Jorj mi-a luat capu-ntre palmele lui urieșești, mi l-a strâns la pieptu-i cu ciudate rezonanțe de
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Florentin Smarandache: Lumea unui paradoxist de Ștefan Vlăduțescu Per total, în linia paradoxismului, cartea izbește prin noutatea formală și de conținut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu și „fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
mușcat doar de țânțari și viespi. Iată-mă mușcat și de animale exotice în țări tropicale!” Examinat sub aspect practic, jurnalul este un excepțional ghid: în ce privește traseele, costurile, locurile de văzut, cunoștințele de însușit. Per total, în linia paradoxismului, cartea izbește prin noutatea formală și de conținut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu și „fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
desumfle” pe bombardieră, asumându-și niște lovituri înțepate. În special pe serviciul 2 al lui Ostapenko, moale și nesigur, punctul ei clar vulnerabil, Simona a preferat să trimită în exces retururi tactice, pe centrul terenului. Letona a zis mersi, a izbit și i-a intrat... În setul decisiv, povestea s-a repetat aproape identic. Simona a condus cu 3-1, și din nou n-a sesizat declanșarea atacurilor „sinucigașe”, ca să le preîntâmpine atacând ea prima, și se putea, căci Ostapenko a continuat
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]
-
asta: ferește-te de forehandul ei. Joacă mult rever cros. - Use your legs, mișcă-te cum știi s-o faci și oblig-o să lovească din alergare. Ea e masivă, e puternică, n-o lăsa să se așeze și să izbească de pe loc, atunci e periculoasă, în special cu dreapta. - Când vrei să-i dai totuși pe dreapta, avansează în teren și ia mingea repede, din demivolé, ca să nu-i dai timp, fiindcă ea are o pregătire amplă, cu buclă mare
Simona Hahill! () [Corola-blog/BlogPost/339065_a_340394]
-
și pocni scurt din călcîie, zisul pocnet găsindu-și ecoul în cel al unei uși date de perete; involuntar, toți ochii se îndreptară spre deschizătura întunecată din care ieși... Cum să descrii așa ceva? Cum să descrii o tornadă care te izbește, o furtună care te înghite, un nod spațial care te înnoadă? Era de nedescris, ca orice forță a naturii! O creatură înaltă de trei metri pînă la umeri și de patru pînă la capul hidos, bălos, cu fălci clămpănitoare, o
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
de krmml”. Răspunsul larșnicilor nu se lăsă așteptat. Din cazemate, mii de tunuri gigant vărsară raze atît de năprasnice încît modificau însăși structura spațiului. Forțele strălucitoare atinseră scutul indestructibil al bătrînului Indefectibil, trecură prin el ca prin brînză și se izbiră în jerbe strălucitoare de însăși carcasa navei. Simpla materie nu putea face față acestor forțe născute din măruntaiele dogorîtoare ale însăși planetei, așa că pereții de impătrunzit se vaporizară instantaneu într-un gaz ușor, care, la rîndul lui, se descompuse în
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
criză și și-a adus aminte, cu atenție și îngrijorare, ultima decizie politică, înainte de depolitizare: dacă sistemul nu va funcționa, se va reveni din punctul din care s-a plecat. Întoarcerea la Primul Amendament n-a mai funcționat. S-au izbit primele mape de masă, s-au auzit primele amenințări cu retragerea. Stați puțin, a zis altcineva. Care este sursa primară a libertății, conform lui Neil deGrasse Tyson? Și toți au murmurat într-un glas: puterea gândului rațional. Să revenim la
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
acestea, functioneaza nestingherit. Nu va mirați că se întâmplă atâtea orori în această țară. E locul în care legea e de formă, excepțiile guvernează. Nu va mirați că va mor copiii în incendii când ies în oraș sau că îi izbește vreun netrebnic în viteză, pe trecerea de pietoni. Acolo unde se întâmplă că indivizii bine înfipți care dau tunuri să aibă probleme și să intre la închisoare, vor fi tot timpul prieteni sus-puși care vor pune la cale grațieri, vor
Banalizarea națională a infracțiunilor () [Corola-blog/BlogPost/339211_a_340540]
-
și pălăria. În alb și negru este viața uneori. M-am uitat prin toate ungherele camerei. Tu nu erai ! O candelă pâlpâie pe masă. O bătaie scurtă în geam m-a făcut să tresar. O ramură chinuită de furtună a izbit în sticlă. Se așterne întunericul, frigul pătrunde nemilos. Tu nu ești! Lumini și umbre se joacă pe pereți. Saxofonul tânguie un cântec de dor, ritmurile inundă insinuant încăperea. Prin ce dimensiuni călătorești suflet cald de copil chinuit? Ce minuni sau
UNDE EŞTI? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340753_a_342082]
-
timpul ațipise / pe banca de sub bărbia inimii.// Parcă era Ana / atârnând sub cerul abia ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu genunchii / în portretul copacilor eșuați / pe tâmpla ploii / cu care-mi uzi cotul șoaptei” (Lied 35, p.89). În imaginația poetului, toamna este ca o fecioară bolnavă, cu „cămașa ruptă și butoniere de ceață”. Întreaga natură pare sumbră, cu
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]