2,185 matches
-
ca “parțial evreu de gradul doi”. Apoi s-a angajat la Siemens, ca director al Laboratoruli de Cercetări II. Acolo, a continuat munca în domeniul fizicii atomice și ultrasunetelor, dar în cele din urmă și-a încheiat lucrările privind separarea izotopilor. A deținut acest post până la plecarea în Uniunea Sovietică în 1945. Hertz, Manfred von Ardenne, director al laboratorului său privat "Forschungslaboratoriums für Elektronenphysik", Peter Adolf Thiessen, ordinarius professor la Universitatea Humboldt Berlin și director al Kaiser-Wilhelm Institut für physikalische Chemie
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
acestora din corp . LeukoScan ( sulesomaba ) este un tip special de anticorp care aderă de suprafață unui anumit tip de celule sanguine numite leucocite . Este produs de șoareci și purificat astfel încât poate fi utilizat și de către oameni . Când este combinat cu izotopul de technețiu radioactiv și vă este injectat în vena , găsește acumularea anormală de leucocite și se atașează la ele . Într- un interval de 1- 8 ore după injectare , veți fi așezat pe o masă specială și vi se vor face
Ro_582 () [Corola-website/Science/291341_a_292670]
-
specială care evidențiază zonele de radioactivitate pentru a vedea unde sînt localizate infecțiile . Acest medicament este utilizat doar în scopuri de diagnostic . LeukoScan este folosit pentru determinarea prezenței infecțiilor la nivelul oaselor lungi . La scurt timp după amestecarea LeukoScan cu izotopul radioactiv de technețiu , medicul va injectează produsul în vena . Într- un interval de 1- 8 ore ulterior injectării veți fi așezat pe o masă specială și vi se vor face poze cu camere nucleare standard pentru a vedea localizarea infecțiilor
Ro_582 () [Corola-website/Science/291341_a_292670]
-
unele componente ale LeukoScan Dacă medicul dumneavoastră v- a spus că aveți intoleranță la unele categorii de glucide , adresați- vă medicului înainte de a utiliza acest medicament . 3 . Vi se administrează o singură doză de LeukoScan de 0, 25 mg . Conține izotopul de techentiu radioactiv în catitate de 740 - 1110 MBq . Mod și/ sau cale de administrare Medicul prepară LeukoScan și izotopul radioactiv de techenetiu într- un volum de 1, 5 ml . 0, 25 mg LeukoScan este marcat cu 740 - 1110 MBq
Ro_582 () [Corola-website/Science/291341_a_292670]
-
medicului înainte de a utiliza acest medicament . 3 . Vi se administrează o singură doză de LeukoScan de 0, 25 mg . Conține izotopul de techentiu radioactiv în catitate de 740 - 1110 MBq . Mod și/ sau cale de administrare Medicul prepară LeukoScan și izotopul radioactiv de techenetiu într- un volum de 1, 5 ml . 0, 25 mg LeukoScan este marcat cu 740 - 1110 MBq techenetiu . Acest produs vi se injectează în vena . Doză de radioactivitate este sigură și dispare din corp în aproximativ 24
Ro_582 () [Corola-website/Science/291341_a_292670]
-
strat în care apare specia de conodonte "Streptognathodus isolatus". Limita superioară a sistemului (care coincide cu aceea s seriei lopingian și a etajului changhsingian) este definită de prima apariție a speciei de conodonte "Hindeodus parvus" și sfârșitul anomaliei negative a izotopului de carbon C, după vârful care corespunde extincției în masă de la limita permian-triasic. Punctul stratotipic mondial (GSSP = "Global Stratotype Section and Point") al permianului este plasat în valea râului Aidaralash, de la sudul munților Urali, în provincia Aktobe din vestul Kazahstanului
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
un neutron liber). În 1947, Louis Werner și Isadore Perlman au obținut o cantitate vizibilă de hidroxid de curiu-242 prin bombardarea americiului-241 cu neutroni. În forma sa elementară, curiul a fost obținut pentru prima dată în 1951. Curiul nu are izotopi naturali, însă până în prezent au fost identificați 19 radioizotopi, cu mase atomice între 233,051 unități (Cm) și 252,085 unități (Cm). Dintre aceștia, cei mai stabili sunt Cm cu timpul de înjumătățire de 1,5610 ani, Cm cu timpul
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
stabili sunt Cm cu timpul de înjumătățire de 1,5610 ani, Cm cu timpul de înjumătățire de 3,410 ani, Cm cu timpul de înjumătățire de 9000 de ani și Cm cu timpul de înjumătățire de 8500 ani. Toți ceilalți izotopi au timpi de înjumătățire de sub 30 de ani, iar majoritatea chiar sub 33 de zile. Curiul are de asemenea și 4 meta-stări, cea mai stabilă fiind Cm (t½ 34 ms). Având în vedere faptul că timpul de înjumătățire al Cm
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
Van de Graaff care folosește electricitatea statică. Cele mai mari și puternice acceleratoare, cum ar fi RHIC, Large Hadron Collider (LHC) și tevatronul sunt folosite în fizica particulelor. Acceleratoarele de particule produc, de asemenea, raze de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați ai hidrogenului, chiar dacă această
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați ai hidrogenului, chiar dacă această metodă are încă nevoie de un reactor pentru a produce tritium. Un exemplu al acestui tip de mașinărie este LANSCE din Los Alamos. Istoric vorbind, primele acceleratoare foloseau tehnologia simplă a unui singur mare voltaj
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
diametru. Mai târziu, el a construit o mașinărie cu aproape 60 de inch și a proiectat una de 174 inch diametru, pentru care nu a avut timp, deoarece al Doilea Război Mondial i-a oferit șansa muncii în domeniul separarării izotopului de uraniu. După război, el a continuat munca în cercetare și medicina pentru mulți ani. Primul mare sincroton de protoni a fost cosmotronul de la Laboratorul National Brookhaven, care a accelerat protonii până la aproape 3 GeV. Bevatronul, de la Berkeley, terminat în
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
ofițer în Armata Regală a României, scos din armată după instaurarea regimului comunist în România. Înscris în Partidul Comunist Român, Marin Năstase a devenit student la Politehnica din București, iar ulterior absolvirii facultății și-a susținut doctoratul în disciplina fizicii izotopilor radioactivi. În anii 1970 Marin Năstase a devenit director în Ministerul Învățământului. Din căsătoria lui Marin Năstase cu Elena Dragomirescu au rezultat doi copii, Adrian și Dana. Cei doi au copilărit în Colentina, după care întreaga familie s-a mutat
Adrian Năstase () [Corola-website/Science/296800_a_298129]
-
sau în depozite apropiate de centrala nucleară astfel încât să se poată realiza ușor distribuirea acestora. În conformitate cu noile informații apărute în urma accidentului de la Cernobâl, utilizarea iodului stabil ca măsură de protecție este garantată pentru copii și pentru tinerii adulți. Expunerea la izotopii radioactivi ai iodului, prin inhalare sau ingestie, cauzează un risc crescut al cancerului de tiroidă la copii. Pe de altă parte, profilaxia cu iod stabil într-o singură doză are efecte secundare neglijabile. Pentru adulți cu vârsta de peste 40 ani
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
Administrarea de iod stabil Tiroida captează iodul cu o mare eficiență. Această proprietate transformă tiroida într-un organ țintă în cazul unei eliberări de iod radioactiv. Administrarea orală de iod stabil, iodură sau iodat de potasiu reduce eficient cantitatea de izotopi de iod radioactiv care ajung în glanda tiroidă. Administrarea iodului stabil nu reduce absorbția altor radionuclizi inhalați sau ingerați. Absorbția de radioiod de către tiroidă este în general oprită în 5 minute de la administrarea a 100mg de iod stabil. Această cantitate
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
între atomii acestuia și atomii altor elemente chimice pot exista reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a "hexafluoroplatinatul de xenon"; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a "hexafluoroplatinatul de xenon"; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
hexafluoroplatinatul de xenon"; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat al fuziunii nucleare; ul este utilizat, în principal, la blițuri
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat al fuziunii nucleare; ul este utilizat, în principal, la blițuri și lămpi cu descărcare în gaze , deși poate fi și un bun anestezic. La fabricarea primului laser s-a folosit molecula diatomică
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi. Izotopii Xe, Xe
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi. Izotopii Xe, Xe și Xe se descompun prin intermediul radiațiilor beta, dar oamenii de știință nu au avut
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi. Izotopii Xe, Xe și Xe se descompun prin intermediul radiațiilor beta, dar oamenii de știință nu au avut ocazia să-i observe îndeaproape, deci sunt considerați a fi stabili. În afara acestor izotopi stabili, xenonul mai are alți 40
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de șapte izotopi stabili și neradioactivi. Izotopii Xe, Xe și Xe se descompun prin intermediul radiațiilor beta, dar oamenii de știință nu au avut ocazia să-i observe îndeaproape, deci sunt considerați a fi stabili. În afara acestor izotopi stabili, xenonul mai are alți 40 de izotopi instabili care
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]