2,207 matches
-
dezintegreze. Acesta este un proces de care scade în mod constant proporția de izotop rămasă cu 50% la fiecare timp de înjumătățire. Prin urmare, după două ce se scurge de două ori timpul de înjumătățire, va mai rămâne 25% din izotopul prezent, și așa mai departe. Particulele elementare posedă o proprietate mecanică cuantică intrinsecă numită spin. Acest lucru este analog cu momentul cinetic al unui obiect care se rotește în jurul centrului de masă, deși, strict vorbind, aceste particule sunt considerate a
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
determină curbarea traiectoriei unui atom atunci când trece printr-un câmp magnetic. Raza cu care traiectoria unui ion este transformată de către câmpul magnetic este determinată de masa atomului. folosește acest principiu pentru a măsura al ionilor. Dacă eșantionul conține mai mulți izotopi, spectrometrul de masă poate determina proporția fiecărui izotop în eșantion prin măsurarea intensității diferitelor fascicule de ioni. Printre tehnicile de vaporizare a atomilor se numără și de , ambele utilizând plasmă pentru a vaporiza eșantioanele pentru analiză. O metodă selectivă spațial
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
un câmp magnetic. Raza cu care traiectoria unui ion este transformată de către câmpul magnetic este determinată de masa atomului. folosește acest principiu pentru a măsura al ionilor. Dacă eșantionul conține mai mulți izotopi, spectrometrul de masă poate determina proporția fiecărui izotop în eșantion prin măsurarea intensității diferitelor fascicule de ioni. Printre tehnicile de vaporizare a atomilor se numără și de , ambele utilizând plasmă pentru a vaporiza eșantioanele pentru analiză. O metodă selectivă spațial este , care măsoară pierderea de energie a unui
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
care nu a produs nici carbon, nici elemente mai grele, nucleele atomice au fost combinate în stele prin procesul de fuziune nucleară pentru a produce mai mult heliu, și (prin intermediul procesului triplu alfa) secvența de elemente de la carbon până la fier. Izotopii, cum ar fi litiu-6, precum și unii izotopi de beriliu și bor sunt generați în spațiu prin . Acest lucru se întâmplă atunci când un proton cu energie mare lovește un nucleu atomic, provocând extragerea unui număr mare de nucleoni. Elementele mai grele
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
elemente mai grele, nucleele atomice au fost combinate în stele prin procesul de fuziune nucleară pentru a produce mai mult heliu, și (prin intermediul procesului triplu alfa) secvența de elemente de la carbon până la fier. Izotopii, cum ar fi litiu-6, precum și unii izotopi de beriliu și bor sunt generați în spațiu prin . Acest lucru se întâmplă atunci când un proton cu energie mare lovește un nucleu atomic, provocând extragerea unui număr mare de nucleoni. Elementele mai grele decât fierul s-au produs în supernove
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
pentru a crea și materiale care nu sunt alcătuite din molecule discrete, inclusiv cristale lichide și solide sau metale. Această materie atomică formează aranjamente în rețea cărora le lipsește tipul de ordine întreruptă la scară mică asociat materiei moleculare. În timp ce izotopii cu numere atomice mai mari decât plumbul (82) sunt cunoscuți a fi radioactivi, a fost propusă o „” pentru unele elemente cu numere atomice mai mari de 103. Aceste pot avea un nucleu relativ stabil în raport cu dezintegrarea radioactivă. Cel mai probabil
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu 6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea mase atomice 12 și 13. Modelul standard de prezentare al elementelor chimice este tabelul periodic al elementelor, care ordonează
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
n. 16 septembrie 1916, Sudiți, județul interbelic Ialomița - d. 11 noiembrie 2004) a fost un inginer agronom român, membru titular al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966 și-a luat doctoratul cu teza „Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor” și în 1968 a obținut titlul de doctor docent. Profesor și cercetător cu rezultate remarcabile, academicinul a deținut, de-a lungul anilor
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
în alte limbi ale sezonului 4 din serialului Alias. Data originală de difuzare: 5 ianuarie, 2005 Serialul începe cu o scenă cu Sydney dintr-un tren în mișcare. Ea se află într-o misiune împreună cu Vaughn pentru a recupera un izotop foarte instabil. În acest episod se desvăluie faptul că Sydney, Vaughn, Dixon și Jack au fost aleși de Sloane să facă parte dintr-o ramură secretă a CIA-ului, numită APO. Data originală de difuzare: 5 ianuarie, 2005 După furtul
Episoade Alias (Sezonul 4) () [Corola-website/Science/307987_a_309316]
-
din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
decât a uraniului. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de soții Irène și Frédéric Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale radioactivității au fost elaborate de către Ernest Rutherford și Frederick Soddy în 1903. Dezintegrarea radioactivă este fenomenul "spontan" prin care nucleul unui izotop radioactiv instabil emite radiații nucleare. În funcție de radiația emisă putem avea dezintegrare alfa, beta sau gama. Transformarea unui element radioactiv în alt element prin dezintegrare se mai numește și transmutație nucleară naturală. Procesul nu depinde de temperatură, presiune sau de combinația
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
perioade de înjumătățire dintr-o cantitate egală cu masa Pământului ar rămâne un singur atom. Timpul de înjumătățire variază în limite foarte largi, de la fracțiuni de secundă până la miliarde de ani. Printre cele mai lungi perioade de înjumătățire le au izotopii U, U , Th și K. Există următoarele forme de dezintegrare: Dezintegrarea spontană este un fenomen de transformare a atomilor grei prin procese radioactive. Nucleul atomic se va despica în două sau mai multe fragmente, respectând regula prin care două fragmente
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
transformare a atomilor grei prin procese radioactive. Nucleul atomic se va despica în două sau mai multe fragmente, respectând regula prin care două fragmente rezultate vor avea totdeauna dimensiuni egale. Suma masei fragmentelor rezultate fiind egală cu masa nucleului inițial. Izotopii uraniului se transformă prin procesul dezintegrării spontane: Acest fenomen are loc la nucleii cu un număr mic de protoni. He → He + n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
sau prin alte reacții nucleare. Cel mai stabil nucleu izomer este Ta care are o abundență de 1/8300 și un timp de înjumătățire de 10 ani, sensibil mai mare decât vârsta universului. Uraniul 238 (U, cel mai greu dintre izotopii naturali), se dezintegrează foarte încet (timp de înjumătățire 4,5 milioane ani) prin emisie de raze α. Pierzând astfel 4 unități din numărul său de masă și două unități din numărul său atomic, uraniul se transformă în nucleul de thoriu
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
din urmă este și el radioactiv, nucleul său emite o particulă β și se transmută în nucleul de Pa (protactiniu); acesta tot prin emisie de raze β se transmută în mai departe în nucleul de U, luând naștere un alt izotop al uraniului, decât cel de la începutul seriei căruia i se dă numele de Uraniu II, fiind radioactiv prin emisie de raze α. Acesta se transmută mai departe în Th, adică un nou izotop toriu căruia i se dă numele special
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleul de U, luând naștere un alt izotop al uraniului, decât cel de la începutul seriei căruia i se dă numele de Uraniu II, fiind radioactiv prin emisie de raze α. Acesta se transmută mai departe în Th, adică un nou izotop toriu căruia i se dă numele special de Ioniu. Ioniul se dezintegrează tot prin emisie de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
II, fiind radioactiv prin emisie de raze α. Acesta se transmută mai departe în Th, adică un nou izotop toriu căruia i se dă numele special de Ioniu. Ioniul se dezintegrează tot prin emisie de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului radioactiv Rn (radon), care este un gaz inert asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
izotop toriu căruia i se dă numele special de Ioniu. Ioniul se dezintegrează tot prin emisie de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului radioactiv Rn (radon), care este un gaz inert asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări succesive se continuă mai departe până ce se ajunge la izotopul Po, adică poloniul descoperit de soții Curie. Poloniul
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]