2,169 matches
-
o rudă, ci două, În stare de viață suspendată sau, cum preferau ei să spună, de moarte stagnată. Una dintre ele era un bunic din aceia de modă veche, un patriarh rigid pe care boala Îl redusese la o cârpă jalnică, deși nu-l făcuse să-și piardă complet capacitatea de a vorbi. Cealaltă rudă era un copil de câteva luni pe care nu avuseseră timp să-l Învețe nici cuvântul viață, nici cuvântul moarte și căruia moartea reală refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înainte de a stinge lumina. Sigur că existau, așa cum prea bine știm, și acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stăpâniți de o nebunie care să le poată atrage pierzania, precum acest criminal din umbră! Îmi doresc cu adevărat ca nebunia lor să se cheme adevăr, loialitate sau justiție: numai că ei posedă virtuți doar ca să trăiască mult și întrun jalnic huzur. Nietzsche Partea întâi Tinzi să observi mult mai adesea tarta cu căpșune de la Kranzler’s Café atunci când dieta îți interzice să o mănânci. Ei bine, în ultima vreme am început să simt cam la fel când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am înșfăcat-o furioasă că este din nou martorul unei scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de altfel, și dl G-V! Chiar dacă acum știa jalnicul adevăr despre situația mea deplorabilă, Charlie era încă ușor amuzat. —Ei bine, poate că nu-i chiar așa de rău, îmi spuse. —Nu-i rău? E de-a dreptul tragic! — Nu-i rău, măcar acum ai învățat că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri!“ București, iunie 2007 Sorin Mărculescu CEAȚĂ Prefață Don Miguel de Unamuno ține morțiș să-i fac o prefață la această carte în care se relatează atât de jalnica istorie a bunului meu prieten Augusto Pérez și moartea lui misterioasă, iar mie nu-mi rămâne decât să o scriu, pentru că dorințele domnului Unamuno sunt pentru mine ordine, în cea mai strictă accepție a cuvântului. Fără a fi ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augustito, chiar el. Dar cum, dumneavoastră pe-aici? — Da, eu pe-aici; te învață multe viața și încă mai multe moartea; te învață mai multe, mult mai multe decât știința. — Bine, dar candidatul la geniu? Don Avito Carrascal îi povesti jalnica istorie a fiului său. Și conchise zicând: — Vezi acum, Augustito, cum am ajuns aici... Augusto tăcea cu ochii în pământ. Mergeau pe Alameda. — Da, Augusto, da - urmă don Avito -; viața e unica învățătoare a vieții; nu există nicio pedagogie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
încerca să-și amâne cât mai mult întoarcerea acasă; dar o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i se topiseră într-o ceață. Abia dacă mai simțea contactul cu banca pe care se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o umanitate pe dinăuntrul celeilalte jalnice umanități gregarizate, există o umanitate pe care o mărturisesc și după care strig implorator. Și cu ce inspirație verbală a scris Cassou că trebuie să i se dea o „organizare divină“! E cert; Augusto Pérez din Ceața mea mă ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i va putea bara drumul. Dând din coadă, Găsit intră primul, imediat apăru Isaura Madruga. Ah, eclamă ea, surprinsă. Lui Cipriano Algor nu i-a fost ușor să se scoale, scaunul scund și picioarele deodată șovăielnice erau vinovate pentru figura jalnică pe care știa c-o face. El spuse, Bună ziua. Ea spuse, Bună ziua, bună dimineața, nu știu bine cât e ceasul. El spuse, A trecut de prânz. Ea spuse, Credeam că e mai devreme. El spuse, Marta nu e acasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un prizonier, un prins gata să fie dat morții; s-a dovedit mai puternic decât mine, m-a lovit, m-a doborât de pe tron, mi-a luat viața“. În ziua care a urmat acestei drame va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a inspecta tuburile cu un ochi sceptic. Ash sosi ultimul, având de parcurs o distanță mai mare. ― Vom încerca să forțăm vietatea să ne urmeze cu asta? Exclamă Lambert îndreptând un deget spre tuburi. (Din glasul ei răzbătea clar părerea jalnică pe care o avea despre aceste arme rudimentare.) ― Mai întâi să vedem de ce sunt în stare, zise Dallas. Fiecare să ia câte unul. Unul câte unul, primiră arma pe care le-o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se disipeze înainte de a vedea de aproape rezultatele atacului lor. Cu toată așteptarea lor, căldura degajată de metalul în fuziune era atât de intensă încât intrară încet, atenți să nu dea peste vreo fisură sfârâitoare. Frigoriferele erau într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe zi -, aveau totuși suficiente puteri magice cât să-l facă să câștige câteva zeci de medalii și o diplomă de inginer de instalații. Fără să fi trecut vreodată pe la facultate. A ajuns o forță a naturii și un inginer jalnic. Dar față de atâția alții de felul lui, după ce a terminat cu activitatea de performanță, în loc să se facă antrenor, s-a dus pe șantierele patriei, unde a învățat meseria de instalator, furând secretele de la meșteri adevărați. Cu diploma de inginer s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
insinuările. Dacă nu vrei să ai de-a face cu mafia albaneză. Părerea lui Robert Vorbesc și în numele lui Jean, și al lui Gustave, și al întregului personal de la celebrul restaurant Duc d’Anjou. Am fost prezentați într-o lumină jalnică, poate și din cauză că am vrut să asigurăm o lumină intimă celor doi porumbei: domnul Lionel și domnișoara Liliane. E clar că tot ce s-a întâmplat în acea seară de pomină s a datorat exclusiv faptului că noi știam de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! ZADARNIC (plânge mama) Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii ; Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii... și plânge mama, biata... și cum aș vrea s‐o‐ nșele Povestitorii jalnici ai prigirii mele. La mine vii cu cartea, cu gând să‐ mi dai canoane, și vrei să mă cuminici, părinte Solomoane, Cucernic faci agheazmă, și mâna ta, părinte Stropește casa tatii, ca bine s‐o‐cuvinte. Dar în zădar mă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mickiewicz spune că un om, Văzându‐și mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
afirmarea vieții aici în imanent, înțelegând că marea realitate este Devenirea autocreatoare, ca o voință a Naturii de a perfecta mereu și mereu viața acționând prin fapta noastră vizionară. "Căci Supraomul este sensul pe pământ, depășirea noroiului, a mizeriei, a jalnicei suficiențe. Omul este o coardă întinsă între bestie și Supraom, o coardă deasupra prăpastiei. Măreția omului este de a fi o punte, și nu un capăt". Artistul, Poetul (orice artist este poet) este înainte de toate voință spre putere. Este acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
neșansa de a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat, absolut impardonabil, este moartea Antigonei, a Ifigeniei, a Desdemonei, a Ofeliei, a Cordeliei: moartea purității, a angelicului, a divinului uman. Antidotul Antidotul imposibilului dramatic al lumii omului este poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai dat drumul toatè noaptea, ea trecând ușor peste faptul cè Matei, neținând cont de ceea ce s-a întamplat în mașina ei, n-a mai fècut dragoste de trei ani de zile, el purtându-se la început că un adolescent jalnic, neinițiat, grèbindu-se, nerèbdètor, nepotolit, ea reînvèțându-l sè atingè o femeie, degetele lui examinând meticulos geografia trupului ei în lungi și primejdioase expediții, el preluând controlul, studiind hèrțile terestre ale pielii ei, explicându-i semnificația fiecèrei perechi de poli, polii matematici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
minute înainte de zece, cercetând, în lipsè de altè ocupație mai profitabilè, geomorfologia fluidè și mișcètoare a norilor, încercând sè disting unele forme de relief în rapiditatea cu care formațiunile cenușii de nori traverseazè cerul, extinzându-mi apoi cercetèrile asupra stèrii jalnice a florilor de toamnè din grèdina de sub fereastra mea, constatând cu amèrèciune cè, cele câteva crizanteme supraviețuitoare dupè întâi noiembrie, de ziua morților, s-au uscat și ele, ofilindu-se, având la urma urmei, o soartè mai cumplitè decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
caz de pericol, ci Matei, ca un reprezentant legitim al lumii postmoderne și, mai nou, virtuale, nu vede în cèsètorie decât o ficțiune lipsitè de manierè și de stil, o ficțiune care, nèscutè dintr-un joc caleidoscopic de reprezentèri, încearcè jalnic și fèrè rost sè prelungeascè durată unui vis scurt de iubire, Dar, pus la zid de propria lui conștiințè, Matei recunoaște cè, pur și simplu, nu o iubesc pe aceastè fatè! E inutil sè mai caut motive filosofic-olfactive pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș sburare Pe-al tău sân gemând de dor; {EminescuOpI 5} De-ai fi noapte - aș
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de teiu de-asupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. {EminescuOpI 76} CĂLIN (FILE DIN POVESTE) GAZEL. Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri, Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă, Și în fața ta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
umeri, încercând să-mi sugereze că nu știe ce se întâmplă. Într-un fel mă bucur. În mod normal, s-ar observa că sunt deprimată, însă recentul conflict dintre șefi le distrage atenția. Nimeni nu va observa în ce stare jalnică mă aflu și voi fi scutită de întrebări inutile. Toți vor presupune că sunt indispusă de relațiile tensionate dintre frați. Nu mai suport, zice Davey în pauza de prânz. N-au ajuns niciodată așa de departe! De ce crezi că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
povestesc. În al doilea rând, nu-mi place de el. Mă rog, nu cine știe cât. E doar un bun ascultător, cineva care a trecut prin asta, care a mai ajutat o mulțime de oameni până acum și căruia povestea mea, deși jalnică, n-o să i se pară câtuși de puțin neobișnuită. E ca și cum aș vorbi cu un psiholog. Doar că e gratis. Sunt așa de prinsă de propriul meu discurs, că nu îmi dau seama când ajungem în dreptul grădinii zoologice. Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]