2,192 matches
-
figură de stil a ambiguității prin care se atenuează o expresie dură, substituită cu o alta, mai puțin directă: De la adormirea bătrânului ȘtefanVoievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani. (M. Sadoveanu); Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia cu jar. Numai pielea și ciolanele. (M. Sadoveanu) Antifraza, figură de stil cu caracter ironic, constă în utilizarea unui cuvânt, a unei lo cuțiuni sau sintagme, cu un sens opus celui denotativ: Răsplata prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. (M. Eminescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ploaie. Aldămaș Cînd bei aldămaș, varsă din păhar oleacă ori varsă pe vită, dacă vrei să ai noroc la ea. Alexie Spre Alexi Bojî, omul lui Dumnezeu [17 martie], cînd ies juvinile* din pămînt, se ia o cățuie*, se pune jar, se pune peste el tămîie, se împrejură casa clănțănind din clește. înspre seara Sf. Alexie se leagă foarfecele cu ață, ca gurile juvinilor, adică ale șerpilor, helgilor* ș.a., să fie peste întreg anul legate, ca ele să nu se poată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zi tăciuni nestînși care au fost neacoperiți, nu-i lucru curat. Femeile torn apă peste ei și-i aruncă afară. Tămîie Spre Alexi Boji, omul lui Dumnezeu, cînd ies jivinile din pămînt, se ia o cățuie, se pune în ea jar, se pune peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se vor putea atunci apropia de casă decît numai pînă unde a ajuns fumul tămîiei. în Joia Paștelui se ia un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
apa din fîntînă cîntători - zori cîrcîi (a) - a orăcăi cîrcîiac - scolopendră cîrlan - miel înțărcat cîrstnic - unealtă de pescuit cîrtiță - bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între posturi clombă - creangă coardă - grindă cocăi (a) - a moțăi cociorvă - unealtă de scos jarul din vatră coinăcelele-cotoiului - buruiană colastră - coraslă, primul lapte muls după ce vaca/oaia a fătat colăcer - însoțitorul mirelui (rostește orația de nuntă) colțun - ciorap corn - colț costoroabă - bîrna pe care se sprijină căpriorii coșăr - coșară, îngrăditură de nuiele de adăpostit animale
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
1885 în Târlișiua, județul Bistrița-Năsăud. A studiat la Năsăud, Bistrița, Sopron, Budapesta. Opere: Frământări (1912); Golanii (1916); Calvarul (1919); Ițic Ștrul dezertor (1920); Catastrofa (1922); Pădurea spânzuraților (1922); Ion (1920); Adam și Eva (1925); Ciuleandra (1927); Crăișorul (1929); Răscoala (1932); Jar (1934); Gorila (1938); Amândoi (1940); Cadrilul(1919); Plicul (1923); Apostolii(1926). Liviu Rebreanu este un reprezentant de frunte al romanului realist, unul dintre marii creatori de viață în literatura modernă. El pornește de la fapte și de la lucruri care se asociază
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al poveștii. "Amenințând" că va spune o poveste "mai strașnică", menține atenția trează și-i provoacă pe ceilalți la istorisiri. Imaginea comisului Ioniță trimite indirect la calul "vrednic de mirare" care era "calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată, liderul informal al adunării de la Hanu Ancuței, ar fi putut istorisi o altă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Paganel cel veșnic absorbit de teoreme - ca și instituția școlară de altfel, nu pot să se mai situeze pe poziții de indiferență. În mod evident, o astfel de problemă nu este prioritatea numărul unu a unei instituții academice, dar ascunderea ”jarului” în dulap poate aduce riscul unui incendiu ce perturbă totul (Sălăgean, V., 1997). Caracteristici socio-morale Studii mai recente, care și-au propus să identifice mai nuanțat natura și conținutul raporturilor sociale ale adolescenților, s-au oprit la a depista influența
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
în poveștile și povestirile lui graiul înflorit al mamei, poezia de expresii a Moldovei; mă simțeam cu el atât de bine, ca și cu unul din vechii povestitori care mi-au încântat copilăria în seri de iarnă la vatra cu jar; simțeam pătrunzându-mă blândețea nesfârșită a peisajului moldovenesc, glasul patriei întregi vibra în opera lui și mă fermeca, așa cum nu m-a mai fermecat niciun alt scriitor vredată. La rândul lui, Ion Creangă trebuie să fi ascultat primele povești tot
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ar vrea să zboare -. [...] Poetul poate să fie entuziasmat de viața sa pe pământ el nu va uita, niciodată, că a părăsit apele să că-l așteaptă văzduhul și, chinuit, se va zbate, în plus, să pătrundă în miezul de jar al planetei. Aceasta este condiția umană și poetică. Poate că apariția sa în lume n-a fost decât o ingenioasă tentativă a naturii de a-și contopi regnurile. Poate că poezia nici nu este altceva decât nehotărârea între ipostaze. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în apropierea satului, spre deosebire de Mayrena care a fost Maria I și a distribuit plumb, se vor oferi pomezi și rezerve de chinină. După verificare, instrumentele și materialul fotografic sunt atent ambalate, protejate de ploaie într-o pînză etanșă. Se stinge jarul și se încarcă șeile elefanților. Merg drept înainte. Spre ținuturi nenumite și spre populații furioase, fără viori și fără alexandrini. Direcția e menținută cu busola de marinar. Asta seamănă în sfîrșit cu viața adevărată, liberă și gratuită. Să deschizi drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca prin reluare privirea ta să nu-i tulbure cumva zborul Cum arborele definitiv nu există. există doar modelul arborelui, grație căruia se înlesnește prefigurarea lui: despre splendoare în mijlocul unor oameni, care se sfâșie Dinspre pinul însingurat lacul în răsfrângeri. jar. și nimeni. nimeni în jur, doamne ce cu adevărat făurim nu se poate zări cum tot ce-n sine ne definește și ducem cu noi dincolo de un prag de unde nimeni nu s-a mai reîntors decât drept prunc. tot ce
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
fie similară”. Unde dispăruse „spiritul camaraderesc” ce plăcut îl surprinsese pe tov. Bercovici de la Iași, în data de 8 noiembrie a anului 1944?! Prin urmare, puciul pus la cale de Herșcovici & comp. a eșuat, iar chestiunile care au pus pe jar organizația UTC a orașului Vaslui, le vom prezenta în punctul următor. Subcapitolul II După ce în subcapitolul anterior am scos în evidență prima încercare de „puci” intern datorită căruia tov. Elena Zelinescu era să-și piardă dulcea și alba pâinică de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sentimentele naționaliste ale clasei a VIII a unde e diriginte (subl.ns.)”. Raportorul îl pune la index pe profesorul Stere Rădoi (socialdemocrat) scoțându-l vinovat de toate relele reale sau imaginare. Tot cu ocazia acestei serbări, a fost pusă pe jar și Poliția de Siguranță (infestată la vremea aceea de elemente distructive comuniste) dar, potrivit celor scrise de Carol Cogut în raport, „...cercetările Siguranței în această direcție s’au soldat cu eșec”. Cu o încăpățânare demnă de o cauză mai bună
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
doare. sau Moarte, mâncate-ar pustia Că mi-ai dus pe Nastasia Pentru un fecior: Scoală Ioane și ascultă S-auzi cucul cum mai cântă, Cum cântă cu amar, Tu te-ai dus, noi am rămas La inimă doar cu jar. Uită, Ioane, popa vine Unde te-o duce pe tine, În fundul pământului, Unde nici lumină nu-i. În drumul cel de veci, chiar dacă-i scurt, doar până În grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu mine în același pat». Ea a răspuns: «Dar am venit tocmai pentru aceasta, de aceea îți promit și îți dau cuvântul meu». Imediat, Sfântul, după ce s-a rugat cu încredere bunătății divine, împrăștiind pe pământ niște lemne și mult jar încins în formă de pat, s-a întins deasupra, ca și cum s-ar fi culcat pe un pat, fără nicio suferință, și imediat a adormit liniștit. Văzând aceasta, acea sărmană femeie, căindu-se și izbucnind în lacrimi, a recunoscut că păcătuise
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o catedrală veche. Parcă o orgă minunată acompania un cor de bărbați cu voci grave, de baritoni și bași. Din când în când, se ridica glasul călugărițelor, niște voci cristaline, pure. A sfârșit și lam sărutat. Pe urmă, așa, la jarul țigărilor, mi-a cântat, acompaniat la micul său instrument, "Mătrăgună prin livezi". La sfârșit, fără a scoate un cuvânt, poate pentru a nu rupe vraja ce mai plutea în aer, m-am ridicat și am scormonit în jarul care de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa, la jarul țigărilor, mi-a cântat, acompaniat la micul său instrument, "Mătrăgună prin livezi". La sfârșit, fără a scoate un cuvânt, poate pentru a nu rupe vraja ce mai plutea în aer, m-am ridicat și am scormonit în jarul care de abia-și mai trăgea sufletul și am mai pus vreo două lemne de salcie, umede, pentru fum, căci țânțarii începură iarăși să-și facă de cap. M-am așezat și ne bănuiam alături. Tăceam amândoi. Apoi am întins
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
las de lângă mine, că am crescut împreună. — Așa să faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo nevoie, cine știe... — Sărut mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăpâni un râs năuc. Se redresă, i se părea că este copil la înmormântarea bunicului, postelnicul Constantin Cantacuzino, când toți plângeau, iar el se gândea că s-a închieat postul Crăciunului și că o să mănânce șorici de porc pârlit pe jar de paie. Așa și acum, știa că cele două sute patruzeci de pungi de aur sunt exact solda ienicerilor din garnizoana Istanbulului, soldă neplătită din toamnă (azi este 9 iunie, își spuse domnitorul) și că pacea încheiată cu rușii îi supără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfere, vei putea levita singur. Noi vom fi alături de tine. Sfera aceasta este prima dintre cele douăsprezece. Aici locuiesc spiritele ignoranților, învățaților, mincinoșilor, orgolioșilor, care au păcătuit mult mai mult decât alții. Am văzut atunci miliarde de luminițe roșii ca jarul care se loveau între ele, urcau, coborau, de parcă căutau locul cel mai bun, dar în zadar nu-l găseau. -Celelate sfere până la sfera unsprezece, sunt locuite de spiritele mai evoluate, pe măsura păcatelor. Înțelepți, învățați, ignoranți, săraci, bogați. În fața Spiritului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ban dacă repetam eșecul de la Bălcești? Am simțit totuși că trebuie să mă relaxez, mai ales că Furnica se umpluse de scriitori și artiști. Venise Geo Dumitrescu, pianistul Mândru Katz, Valentin Gheorghiu, Alfred Mendelsohn (fără Bartholdy, cum îi spunea Alexandru Jar rânjind, dar care îi scrisese totuși un scenariu de balet Harap alb, despre a cărui muzică proaspătul meu prieten Paul Georgescu avea să-i spună la premieră compozitorului că e "ca la noi la Tel-Aviv", provocîndu-i aceluia o reacție de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aceleași. Mi se confirma vechea mea convingere, că nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă și le trăiesc. Am început să jucăm popice undeva la Peleș și să întîrziem la Verbancu, la un pahar de țuică. Jar îmi spunea confidențial despre unul sau altul că sufletul cutăruia e o închisoare, făcîndu-mă curios. De ce? îl întrebam. Cum de ce? Îl cunoștea el, sufletul lui e o ocnă... "Bine, gândeam, asta ai mai spus-o, dar de ce?" N-avea fapte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam însă nici fiorul cosmic, nici geologic, mie îmi plăcea câmpia, pe care adesea o visam... Jar avea un admirator, pe J. Popper, care veni într-o duminică în vizită și începu să tune și să fulgere la masă împotriva lui Camilar, care lipsea. Îi disprețuiam. După ce scrisese despre debutul meu două cronici rele, una în Flacăra
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
disprețuit. Mi-am adus aminte de reflecțiile eroului din Jucătorul de Dostoievski. Dacă nu sunt și alte lucruri de preț pe care le poate face un om... "Oui, le commerce! Pourquoi pas?" La Sinaia însă am avut bănuiala că pe Jar îl gâdila acest om, el care, cu o voce misterioasă, promitea dezvăluiri infernale despre alții. Despre Popper nu spunea însă nimic. E drept că rânjea când îi asculta elogiile, dar îi plăceau... Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino-american
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]