3,223 matches
-
cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor, sărbătorile primăverii au sosit și ele, simbol al reînoirii forțelor cosmice, al începutului optimismului fizic și spiritual. Începând cu sfârșitul lui Februar, cu Pomenirea celor Adormiți, ”Moșii de iarnă” și cu Duminica Lăsatului sec de carne, Câșlegile de iarnă s-au încheiat. A venit și Postul cel Mare. Șapte săptămâni de post și de pomenire a tuturor celor adormiți întru Domnu... când, ei ne așteaptă să-i pomenim și să ne rugăm pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu miliția. Ai înțeles? Petre ieși numaidecât din biroul primarului, cu capul în jos, trecu prin biroul Frusinei, fără să mai aibă timp să-și ia rămas bun de la ea. - Frusina eu plec pe teren. Lucrarea pe care ți-am lăsato trebuie să fie gata în două zile. Știu că ai să te descurci. Mâine voi veni mai târziu la primărie, trebuie să merg la o consfătuire cu ceilalți primari din comunele învecinate. Trebuie să răspunzi la telefoane și să notezi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care cu timpul o să devină un potrivit de mare lac umplut cu lapte și miere, a aruncat-o, deci, drept În buza și-ntre dinții ferocelui rechin alb, la răspântia marilor furtuni politicoeconomice și financiar-bancare, ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-a rândul, neîntercuții În măiestrie răpitori, se-aruncă și-n prezent
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
jos, pe iarbă. Se zbăteau, ghidihoii, de mamă-mamă! I-au ales, i-au așezat, oarecum, pe căprării, câțiva au și luat calea plitei, bine Înfierbântate, alți câțiva, iau fost făcuți cinste, proaspătului tuns, și, din una În alta, seara sa lăsat, binișor, peste lume, cărășeii copți au fost Îngurgitați, oala a mai făcut câteva duse și câteva Întoarse, până, Încolo, către miezul nopții. Ei, rămâi cu bine, Aurele dragă, și-ți mulțumesc frumos pentru tuns, pentru șpriț și pentru pește. Drum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
părăsesc. Rămân. Însă, cu o condiție. Zi-o. Numai pentru noaptea asta. Da. Aici, numai pentru noaptea asta. Și s-au băgat sub plapumă. În dimineața ce a urmat, Costruș s-a Întors la fostul său canton de cale ferată, lăsat, de vreme și de lume, În seama nimănui. Totul era, la fel, cum rămăsese, atunci, când nenea Ciocio venise și, și-l luase, drept colaborator. Peste zi a găsit de muncă, ceva, la un bar, nu prea Îndepărtat, de acel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dus palmele În sus, una În alta, până sub bărbie, ca pentru a fi gata de a se Închina, și a-i mulțumi, celui de sus, pentru minune. Cum stăteau, așa, păreau Într-o rarisimă și dumnezeiască frescă, de demult, lăsată omenirii, spre aducere aminte, și spre perpetuă venerare. Singura, care lipsea din acest impresionant decor, era, tocmai gazda! Pe neașteptate, se și explică; nu găsesc și pace bună! Nu găsesc, și, dacă nu găsesc, nu găsesc, și gata! Ce nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
al mașinăriei, pericole, accidente, bani cheltuiți aiurea, vreme pierdută și, mai ales, anturaj nepotrivit; tatăl său, de-ar mai fi trăit, l-ar fi omorît, era În stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe motocicletă, accelera agresiv, zgomotul devenea insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii, blestemau alții, cei mai mulți erau obișnuiți: o invazie de extratereștri pe două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre mobile, motociclete imaginare, cine avea să-i oprească peste cîțiva ani să Încalece unele adevărate? Și urmașii lui Thomas, pe unde or fi fost, se pregăteau să conducă unele, dacă nu cumva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Își face loc stricăciunea! ar fi putut ricana, cîrcotașe, ultimele Antonii rămase, nu mai aveau mult până să ajungă În raiul lor mai rău ca un iad, deposedate de orice plăcere adevărată, sex și alcool - nu fuseseră tot de Dumnezeu lăsate? Neînduplecate, o țineau pe-a lor: sexul fusese lăsat pentru Înmulțire, plăcerea cuprinsă În sădirea unui copil fiind doar semnul unui rod viguros; ziceau asta și tot felul de bătrînei, pocăiți doar pentru că erau tot mai neputincioși. Numai că plăcerile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că poate muri... „Nu se poate!” , încercă el să riposteze cu voce tare. „Sunt viu, oameni buni, lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit mașina, oameni buni! Nu am nevoie de tomograf. Ce v-a apucat?” încercă din nou să strige și să le explice. Se sforță
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ulterior, din prima zi de școală, pînă la sfîrșitul liceului, această întrebare. în general eram scrutat cu atenție și evaluat cu o oarecare neîncredere. era ca și cum, în mintea lor, profesorii respectivi încercau să suprapună imaginea mea peste una mai veche, lăsată acolo de întîlnirea lor cu Victor. ori, în mod vizibil, această suprapunere se realiza în defavoarea mea. Imaginea mea, simțeam imediat acest lucru, nu era la fel de pregnantă, la fel de spectaculoasă, la fel de strălucitoare în raport cu amprenta gravată în memoria acestor adulți de fratele meu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu oxigen. Iar în materie de fript carne la grătar nimeni nu mai îndrăznea de mult să-i conteste competențele. el știa chiar mai bine decît mama și decît tata cum trebuia uns grătarul, cum trebuia pregătit jarul, cît trebuia lăsată carnea de porc sau carnea de pui, și mai ales cum trebuiau pregătite fleicile și pulpele pentru grătar, bătute puțin sau împănate cu usturoi sau marinate întîi în diverse sosuri sofisticate pe bază de ulei, oțet, zeamă de lămîie și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vă sufle cine știe ce cuvinte senzuale la ureche (poemul-cercel va veni abia săptămîna viitoare) poemul pentru buze vă sărută prelung pe buze fără să vă muște, fără să vă strivească buzele este ușor și fluid ca o ploaie de cuvinte lăsați-vă sărutată de el citindu-l mai ales în șoaptă un singur lucru s-ar putea să vă surprindă și deci vă previn sărutul s-ar putea să dureze mai mult decît lectura poemului 36. — De ce plîngeți din nou, Domnișoară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un magazin de mobilă, și să asculte toată noaptea țipătul strident al sistemelor de alarmă din oraș. Îi place să viziteze marile instituții cu birouri nenumărate, cu teancuri de dosare îngrămădite pe mese și pe rafturi, cu mii de rapoarte lăsate neterminate. îi place să se instaleze, din cînd în cînd, în birourile directorilor de întreprinderi. se așază în fotoliile lor, observă cu atenție modul în care și-au organizat masa de lucru. Le deschide sertarele, le privește fotografiile de pe birouri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Nu e așa, papa? Bătrânul îl privi avid cu ochii lui bulbucați, și din buzele sale groase emise invitația șoptită: - Ia-l! Ți-l dă ție.Prin ochii Aglaei și ai Aurichii trecură fulgere scurte. - Nu ți-e rușine, Costache, lăsați omului inelul. Poate evreo amintire. În loc de orice protest, Otilia întinse inelul lui Pascalopol. Acesta însă îi prinse mâna. - Te rog să-l iei. Pentru dumneata l-am și adus, dar am uitat. Mi-ai vorbit de safir ca de un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevastă. - Ia-o! imploră bătrânul răgușit. - Nu, nu! se supără Pascalopol. Nu trebuie s-o constrîn-gem. Nu vreau s-o fac nefericită. Dacă va voi vreodată, sunt gata să-i pun la picioare tot ce am. Însă e tânără, trebuie lăsată să guste viața, să-și cerceteze înclinările. În sfârșit, nu de asta vreau să-ți vorbesc acum. Mi-ai spus de atâtea ori că vrei s-o adoptezi. Ei bine, Costache, e timpul să faci asta. Fata crește, se face
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pagină din Folies d'Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra faptului, Stănică ieși din odaia lui Costache și plecă, după ce făcu muțește, cu mâinile, un semn de reproș către Felix că i-a stricat combinația. Felix continuă să cânte bucata lăsată deschisă, înainte de plecare, chiar de Otilia. În odaia înaltă și aproape goală, pianul răsuna, făcând ecouri prin unghere. Se însera. Felix și-o aminti pe Otilia stând cu un picior îndoit sub trup pe scaun, scuturând mereu părul blond peste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică- Jumate Mulțimea privea tăcută și neclintită ferestrele casei de peste drum. Femeile, atât de vorbărețe altădată, nu scoteau un cuvânt. Geamurile negre, cu perdelele lăsate nu scăpau nici o lumină. Era frig, într-o zi de iarnă, spre seară. Cerul, mort, încremenit, ca o pătură înghețată. Din el scăpau niște floace albe de zăpadă, rar, parcă fără chef. Câteva sute de oameni așteptau nemișcați în fața porții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătut în geam. - Cine-i? s-a auzit dinăuntru glasul femeii. - Eu, Paraschiv. I-a deschis. Țiganca îl aștepta cu masa întinsă, numa-ntr-un capot, cu privirile speriate și cu poftă de bărbat. A întrebat de staroste: -Unde -lai lăsat? - Petrecea cu hoții. - Și n-a băgat de seamă? - Da de unde! fi cântă lăutarii. Ușurată, muierea 1-a așezat să-i guste mâncarea. Era flămând pungașul. Știa gagica să trăiască. Pe masă, stăteau câte bunătăți și vinul starostelui. A ciugulit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
degetelor trecu prin tindă și când ieși afară închise ușa după sine și începu a merge încet, încet în lumina lunei pe stradele largi ale orașului, cu ferestrele și porțile închise, cu ziduri albe și gălbinite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu musteți înfundate în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori; în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, luna strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică umbră. Fusese vis visul lui cel atât de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitatea omenească? - Perdeaua
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da seama și numai luna lunicînd pintre nouri împlea noaptea de vis. S-auzi un foșnet ușor care-l trezi... Era ea. Cum se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin bucătărie, prin tindă si, când [ieșii ] afară, închisei ușa după mine și începui a merge încet, încet în lumina lunei, pe stradele largi ale orașului cu ferestre și porți închise, cu ziduri albe și gălbenite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu mustața 8-nfundată în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori, în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, o lună strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o luntre în mijlocul mărei. În momentul în care strigă, jăratecul se stinse. Atunci pierdu toată speranța... Ea se mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să vadă direcția-n care era insula. Insulă și țărm departe, și ea lăsată pradă mărei nemărginite. Un fulger cumplit încruși noaptea -ntreagă - atunci ea zări ca zece pași departe o luntre neagră [și-n] ea *, stând drept în picioare, cu fața adâncă, aspră, neîmpăcată - Castelmare. Atunci înțelese totul. Ea străvăzu într-un moment
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]