2,387 matches
-
spună ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Agitat, acoperindu-și mereu urechile.): Nu știu. Nu știu. Ce să ne spună? Cine să ne spună? Tu nu vezi că înnebunim? Tu nu vezi că nu-i adevărat? Tu nu vezi că ăsta ne latră din cap? BĂRBATUL CU BASTON: Din care cap? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Din capul nostru, din care altul? Ia încearcă să-ți acoperi urechile. Tu nu vezi că se aude mai bine când îți acoperi urechile? BĂRBATUL CU BASTON: Se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce-ț doresc eu ție dulce Românie Țara mea de glorii țara mea de dor Fiarbă vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că pe ea n-o latră cățelul și oricum e la muncă. Numai de n-ar fi taică-su. De n-ar fi. Iliuță iese în curte. Un moșneag care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Fiarbă vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că pe ea n-o latră cățelul și oricum e la muncă. Numai de n-ar fi taică-su. De n-ar fi. Iliuță iese în curte. Un moșneag care abia-și trage sufletul strigă de la poartă. E cineva acasă? ─ ... Am ceva de vorbit cu maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare cum izbutește să doarmă cu burta pe zăpadă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mers cum nu se poate mai prost. M-am ridicat în coate și am văzut-o pe Sgsdgff îndepărtându-se cu spatele, trăgând de Jerry, care se opintea, ridicat în două labe. Zgarda îl sugruma și nu mai putea să latre. Atunci, ca ziua să nu se încheie și mai prost de atât, am privit în ochii lui Sdsgdff și am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o: - Cum te cheamă? PORC CU ALUNE E vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întodeauna sfatul lui tanti Silvia și nu le-am dat salam. (Și Hector spunea să le dau de mâncare.) Eu ziceam că-i treaba ei dacă vrea să-i țină. Și să-i învețe să fie mai prietenoși, că mereu lătrau, ziceam, dacă mă mușcă e vina dumneavoastră, dar desigur că tanti Silvia avea lucruri mai importante de făcut, sprijinită pe credința că nu te atacă degeaba câinii, trebuie să ai tu ceva pe suflet; așa că, aveam sau n-aveam, grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vina dumneavoastră, dar desigur că tanti Silvia avea lucruri mai importante de făcut, sprijinită pe credința că nu te atacă degeaba câinii, trebuie să ai tu ceva pe suflet; așa că, aveam sau n-aveam, grupul Albastru mă înconjura și mă lătra ca pe ultimul vagabond. Burtosu era capul răutăților. Ceilalți își duceau viața tihnită topindu-se în soarele amiezii, căci, chiar dacă era octombrie-noiembrie, căldura încă nu părăsise pământul, dar natura are niște căi efectiv ciudate, se trezește Burtosu din toropeala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chiar dacă era octombrie-noiembrie, căldura încă nu părăsise pământul, dar natura are niște căi efectiv ciudate, se trezește Burtosu din toropeala lui, se smulge din culcușul oferit de tanti Silvia și Hector (preșuri vechi), vine la mine și începe să mă latre de parcă m-ar cunoaște de o grămadă de vreme, eu eram ăla care l-am bătut când era mic, eu l-am spânzurat, eu am vrut să-l înec... Ce porcărie, ce porcărie! Nu mai vreau. Mi-am pierdut șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
l-am spânzurat, eu am vrut să-l înec... Ce porcărie, ce porcărie! Nu mai vreau. Mi-am pierdut șirul gândurilor. Pe mine mă enerva colegul ăla al meu, și am ajuns să vorbesc despre pisici și câini care mă latră! Mi-am propus s-o iau încet, dar m-am rătăcit în divagații. Aș putea să vorbesc până poimâine dac-o țin în stilul ăsta. Să fac un efort și să mă adun. Să mă organizez. Deci mă enervează. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o claritate de necrezut, pe când vocile omenești, de pildă, se stingeau de obicei foarte curând. Yubani-i luau măsuri drastice față de cocoși, dar nu și față de câini, care se găseau din belșug în sat. Îi obișnuiau de foarte mici să nu latre și pe cel pe care nu reușeau să-l obișnuiască, îl mâncau, și cu asta, basta. Sări din hamac, se dezmorți icnind și se îndreptă spre mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
crede și eu, sigur că da, zise Brunetti. Brusc, se Întoarseră cu toții spre sunetul unul lătrat sălbatic din casă. Pe când se uitau, ușa din față se crăpă puțin și-un câine mare negru țâșni de după ea pe scări În jos. Lătrând cu demență, cățeaua alergă direct la Kayman și sări la el, lingându-l pe față. Se Întoarse spre cei doi bărbați, Îi cercetă din priviri, apoi alergă câțiva pași Într-o parte pentru a se lăsa pe vine În iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prima, ura să aibă senzația că pierduse vreo ocazie. Trebuia să se alinieze acestei mode. Și asta rapid. Amanda a ridicat în aer o mână tremurătoare când o stewardesă hăituită a trecut cu căruțul pe lângă ea. —Mai vreau vin, a lătrat ea. Sticla era și mai caldă decât precedenta. Dar Amanda aproape că nici n-a observat când a turnat lichidul în pahar. Toate gândurile îi erau focalizate asupra soțului ei. Oare Hugo, se întreba ea, era bun de tată? Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Joss. —Ai vreun plan de vacanță pe anul ăsta? l-a întrebat ea apelând la o formulă, într-adevăr deloc originală, de deschidere a conversației. Dar trebuia să înceapă de undeva. —OGFO, a răspuns Joss. —Poftim? Alice a tresărit. De ce lătrase Joss? —Oportunități Globale la Ferme Organice, a lămurit-o Joss nerăbdător cu aceeași tonalitate scâncit-nazală. M-am înscris în ’95. Am lucrat în vacanțe în Bosnia, Tibet, Slovenia, în Țara Galilor și-n Albania. Pot să spun „Trebuie să scapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de să-ți plesnească timpanele și s-a repezit pe scări, în jos, pe lângă animalul șocat. În următoarele câteva secunde Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat lătrând plin de furie. Hugo și-a căutat mobilul. Dă-mi-l pe Neil, i-a ordonat el Shaunei, pentru prima dată nemaiobservând și nemaipăsându-i de tonul morocănos al acesteia. Câteva secunde mai târziu, vocea lui Neil a plutit senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scrii o scrisoare de mulțumire minunatului domn Fayed. Ne vedem curând, dragul meu. Mămica ta iubitoare. După căsuță, a urmat o întreagă serie de cadouri din ce în ce mai bizare. Într-o săptămână, a venit o jucărie sub formă de câine uriaș, care lătra, în următoarea săptămână a ajuns un mini-costum, din acela care se folosește în caz de atac cu agenți biologici infecțioși, costum care fusese cumpărat de la un magazin de lângă Punctul Zero1. „Pentru că nu se știe niciodată“, scria pe bilețelul atașat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atâta dragoste și mai obosit decât fusese vreodată în toată viața lui. Îndreptându-se către ușă, Hugo s-a împiedicat de ceva mare și pufos. Și-a dat seama că era câinele hidos, operat pe bază de baterii, care și lătra. Unul dintre cadourile grotești ale Amandei. Câinele era uriaș, iar lătratul, care era activat de la câțiva centimetri distanță datorită unui senzor montat în nas, era terifiant de realist și de agresiv. Singura metodă prin care sunetul putea fi oprit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aia sufocant de parfumată. A simțit că-i vine să vomite. Întregul episod îi ieșise din minte. De atunci și până-n clipa de față i se părea că trecuse o viață întreagă. —Ai și de ce să faci fața asta, a lătrat Neil. Știi că, evident, am pierdut-o. —Ce să pierdem? Casa aia, Piele. După ce ai plecat de la ei, proprietara ne-a sunat și ne-a spus că tot ceea ce auzise despre tine e, în mod clar, greșit și că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a Shaunei și apoi din detaliile date de Hugo fără prea multă tragere de inimă - de ceea ce se întâmplase în parcarea subterană, Neil l-a concediat scurt. — Îmi pare rău, Fine. Dar hai să fim sinceri: ești un neserios, a lătrat șeful în timp ce Hugo încerca, disperat, să-l aducă la sentimente mai bune. —Dar, Neil. Haide, prietene! Nu știi ce-nseamnă asta pentru mine. Amanda dă divorț... Asta fac și eu, i-a atras atenția Neil, care, conform obiceiului, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
astfel că nu era nevoie să se ajute electric cum făceau de obicei seara când îi mai prindeau cu treburile prin curte. Aveau un cablu electric cu un bec care îi ajutau în acest sens. Câinele din curte începu să latre, semn că se apropie cineva de curtea lor. Poarta de la stradă se auzi scârțâind și în curte apăru un bărbat tânăr. - Bună seara! Am avut drum pe aici și am intrat și la dumneavoastră! Tânărul se apropie mai mult de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare Încât nu mi‑am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s‑au părut că ar putea da o lovitură sub centură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând-o imediat la loc în jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare încât nu mi-am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s-au părut că ar putea da o lovitură sub centură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care, acum, Lia venise și, cu un respect oarecum exagerat, i se așeză, alături. Cățelul se duse la ea. Mușcă?, Întrebă. Nu. E tare cuminte, răspunse bătrânul. După care, adaugă: numai, dacă-i pui mâna pe coadă, se supără și latră, ferinduși-o. Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă dezmierdat, angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
inima. Anume, ce? Ideia de a se lansa În politică. În ce fel de politică? În politica pură. Politica, aia, pe care o fac toți politicienii de pe fața pământului, și-n al cărui ring se hărcătesc și se-ncaeră și se latră și se hăituesc reciproc, de la ciolanul puterii, toți infestații, cu microbul scabian și rabian, al morbului politic. Zis și făcut. Au hotărât, de comun acord, de bună voie și nesilite de nimeni, să se arunce, cu toate puterile, În valurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]