1,874 matches
-
Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim recunoscut drept cel mai bun lăutar violonist din București. În această perioadă este ascultat de oameni ca Sarah Bernardt, Ignaz Paderewski, Robert de Flers etc. În 1915 îl cunoaște pe academicianul francez Jean Richepin, ce îl
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim recunoscut drept cel mai bun lăutar violonist din București. În această perioadă este ascultat de oameni ca Sarah Bernardt, Ignaz Paderewski, Robert de Flers etc. În 1915 îl cunoaște pe academicianul francez Jean Richepin, ce îl amintește în același an în cotidianul francez „Les Annales”. În
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
de George Enescu de la Ciolac în 20 de pagini, poartă titluri precise. Melodiile lăutărești culese, constituie, în realitate, o parte din repertoriul lui Cristache moștenit de la precursorii săi. Culegerile sunt redate, în integralitate, așa cum le-a transcris Enescu după dicteul lăutarului: Ele au fost transcrise de pe manuscrisul original pus la dispoziție de muzicologul Viorel Cosma de Vulparu Dumitru în 2015 și urmează a fi editate de Muzeul George Enescu, într-o lucrare comună a celor doi autori.
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
(n. 1927 București, d. 2011 București) a fost un violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în anul 1927 în București, iar din 1940 începe să cânte la primele nunți. În 1945, în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
S-a născut în anul 1927 în București, iar din 1940 începe să cânte la primele nunți. În 1945, în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008 Paula Rosenberg, un muzicolog tânăr care a studiat muzica țiganilor timp de peste 20 de ani, a decis să-i alături din nou pe bătrânii lăutari, în frunte cu , pentru a înregistra un album și să-i prezinte lumii cu un nou nume, „Brigada Retro Mishto”. Moare în anul 2011 la București, la vârsta de 84 de ani. Înregistrările lui Cornel Bosoi au fost realizate cu
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
a fost un cunoscut lăutar, conducător de taraf și violonist român de etnie țigan, cu vârful în carieră în anii '30-'40 (zona Gării de Nord). Deși era orb de mic (jucându-se cu carbid, i-a sărit în ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
țigan, cu vârful în carieră în anii '30-'40 (zona Gării de Nord). Deși era orb de mic (jucându-se cu carbid, i-a sărit în ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar și o voce puternică, numărându-se printre primii lăutari care au înregistrat muzică lăutărească de mahala. S-a născut la începutul anilor 1900 în Valea Argovei, județul Călărași, într-o familie de lăutari vestiți în zonă. Mai avea doi frați, ambii lăutari: Sterică Vișan, care cânta cu țambalul mic
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar și o voce puternică, numărându-se printre primii lăutari care au înregistrat muzică lăutărească de mahala. S-a născut la începutul anilor 1900 în Valea Argovei, județul Călărași, într-o familie de lăutari vestiți în zonă. Mai avea doi frați, ambii lăutari: Sterică Vișan, care cânta cu țambalul mic și Niculae Vișan, ajuns țambalist în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio. Devine activ începând cu anii 1930 când se stabilește în București și își
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
o voce puternică, numărându-se printre primii lăutari care au înregistrat muzică lăutărească de mahala. S-a născut la începutul anilor 1900 în Valea Argovei, județul Călărași, într-o familie de lăutari vestiți în zonă. Mai avea doi frați, ambii lăutari: Sterică Vișan, care cânta cu țambalul mic și Niculae Vișan, ajuns țambalist în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio. Devine activ începând cu anii 1930 când se stabilește în București și își începe angajamentele la restaurantele din zona Gării de Nord, Herăstrău și
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
(7 august 1912, Ploiești - 27 decembrie 1984, București) a fost un reputat dirijor și instrumentist român. Este fratele mai mare a lui Nicușor Predescu. S-a născut într-o familie de lăutari vestiți din zona Ploieștiului, tatăl său, Nicolae Predescu, fiind violonist și șef de orchestră. Sub directa lui îndrumare, fiul a început să învețe vioara de timpuriu, iar mai apoi contrabasul. Cum toți marii lăutari din orașul „Aurului Negru” s-au
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
a născut într-o familie de lăutari vestiți din zona Ploieștiului, tatăl său, Nicolae Predescu, fiind violonist și șef de orchestră. Sub directa lui îndrumare, fiul a început să învețe vioara de timpuriu, iar mai apoi contrabasul. Cum toți marii lăutari din orașul „Aurului Negru” s-au specializat la Conservatorul din București, tânărul muzician s-a înscris la clasa profesorului George Enacovici, iar examenul de absolvență a constat în executarea Concertului nr. 2 pentru vioară și orchestră de Henryk Wieniawski, acompaniat
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
n. 1936, Topoloveni, județul Argeș) este o interpretă de muzică populară românească. S-a născut în 1936 în Topoloveni, județul Argeș. Provine dintr-o familie numeroasă de oameni simpli. Primește primele noțiuni de muzică de la tatăl său, Nicolae Bărbulescu, vestit lăutar al plaiurilor argeșene. Mai târziu, face parte din Corul Căminului Cultural Topoloveni-Călinești unde participă la Concursul căminelor culturale pe țară câștigând locul I ca solistă vocală în cadrul corului. Apoi este propusă pentru Școala Populară de Artă din București, unde studiază
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
Școala Populară de Artă din București, unde studiază canto, avându-i profesori pe Gheorghe Oancea și Ana Armășeșcu. Revine în Argeș și se angajează la orchestra populară „Doina Argeșului” din Pitești, efectuând nenumărate și prețioase culegeri de folclor de la vechii lăutari autentici din Argeș. Primele imprimări la radio le face împreună cu orchestra „Doina Argeșului”, melodii ce rămân în Fonoteca de Aur a Radioului printre care: „Sus’ la munte la Muscel”, „Lele, lelișoara mea”, „De-ai fi neichii drăguliță”, „Din Pitești păn
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
frumoase melodii de acest gen lansate de artistă se numără: „Trece timpul ca nebunu’”, „Intru-n crâșmă, uit de toate”, „La crâșma din Mătăsari”, „Țuiculiță de Pitești”, „De aia-i bine cât trăiești«, „Ce ne-aduce 2000”, „Să ne cânte lăutarul”, „La hanul de peste drum”, „Se duc tinerețile”, „Sus paharul”, „La cârciuma de sub tei”, „Ieftinește, Doamne, băutura”, „Bine e să fii patron” etc. În activitatea sa artistică de peste 40 de ani, a interpretat peste 300 de cântece care au fost imprimate
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
martie 1909, Făgăraș, județul Brașov — d. 1981, București) a fost un renumit clarinetist și compozitor român. Alături de alți mari instrumentiști ardeleni precum Ion Luca-Bănățeanu, Moise Belmustață, Efta Botoca, Ion Murgu sau Luță Ioviță, a fost unul dintre cei mai renumiți lăutari ai Transilvaniei și totodată ai României. S-a născut la 13 martie 1909 în Făgăraș, într-o familie săracă și cu mulți copii. A fost cel mai mic dintre cei 5 copii ai lui Nicolae și ai Rozinei Lăscuț. La
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
(n. 10 august, 1933, Târgu Cărbunești, Gorj - d. 2 mai, 2010, Târgu Cărbunești, Gorj) a fost un lăutar și violonist cunoscut din Gorj. S-a născut la 10 august, în anul 1933 în Târgu Cărbunești. Începe să cânte la vioară de la vârsta de 8 ani, împreună cu tatălui său, Dumitru Pițigoi. Tatăl său cânta cu vioara și mama sa
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
era și comandantul muzicii. Când se întoarce din armata este angajat la Sindicat, unde ține numeroase spectacole. Face parte din Ansamblul sindicatului din Târgu Cărbunești „Gilortul”, orchestră formată din 40 de instrumentiști. Aici a luat contact cu cei mai buni lăutari gorjeni: Ion Bârsan și soția Gena Bârsan, Costică Dindiri, Victor Tîrleanu, Mitică Bolovan etc. Cântă apoi și la Ansamblul „Doina Gorjului” sub bagheta lui Gelu Barabancea până când acesta a murit. După moartea lui Barabancea, pleacă de la ansamblu, deoarece nu era
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si spectacolele ce vor avea loc. Muzica lăutarilor din banda lui Alită Pițigoi a fost imprimată și pe un CD, care a apărut într-o ediție specială a Jurnalului Național. Moare la data de 2 mai 2010, la Târgu Cărbunești, la vârsta de 77 de ani, în urma celui
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
austriac (Toma Caragiu) care urmărea discret modul de desfășurare a festivităților. După slujba religioasă din biserică și depunerea unei urne cu pământ din toate provinciile locuite de români, s-a organizat o horă în fața mănăstirii pe muzica tarafului condus de lăutarul Vindireu. Ciprian Porumbescu ia vioara din mâinile lui Vindireu și începe să cânte, uimind asistența cu talentul său. Aflați în drum spre Suceava, pastorul Gorgon (Dan Ionescu) de la Ilișești și fiica sa, Berta (Tamara Crețulescu), opresc și ei la mănăstire
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
Rolul principal a fost interpretat de tânărul debutant Vlad Rădescu, student în anul I la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Printre actorii care au fost în probe la acest film s-a aflat și Elvira Godeanu. Rolul lăutarului Grigore Vindereu a fost încredințat de regizor cântărețului de muzică populară Aurel Tudose (născut la 28 iulie 1941 în satul bucovinean Vicovu de Jos), angajat la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Artistul interpretase rolul principal - „Haiducul Darie” - în piesa „Haiducii
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
râvnă, una câte una, notele distinctive, socotite prea rustice și „necivilizate”. Cu sprijinul orchestrelor, „aranjorilor” și al cântăreților de muzică populară, mediile au inventat un stil nou, care își propunea să aibă o extensie teritorială depășind limitele Gorjului - stilul „orășenesc”. Lăutarii l-au luat drept exemplu și au început să adopte cu curaj în propria lor muzică melodii, formule melodico-ritmice și ornamentale și armonii de ansamblu folcloric. Precum în celelalte zone ale Olteniei și ale Munteniei, cele mai vechi cântece din
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
din Gorj sunt cântecele epice bătrânești, cunoscute ca balade. Deși în literatura română baladele cunosc mii de subiecte și teme, în localitățile gorjene se regăsesc doar câteva subiecte de balade. Aici cântecele epice se împart în următoarele categorii: Din repertoriul lăutarilor gorjeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea erau nelipsite baladele, acestea constituind piesele de rezistență. Cântate întotdeauna de bărbați (de obicei primașii bandelor), ele aveau un caracter arhaic și un stil specific de la zonă
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
-lea erau nelipsite baladele, acestea constituind piesele de rezistență. Cântate întotdeauna de bărbați (de obicei primașii bandelor), ele aveau un caracter arhaic și un stil specific de la zonă la zonă. Cele mai multe balade au fost culese și înregistrate la Tismana, de la lăutarul Petre Geagu, cunoscut drept „baladistul Gorjului”. Alte balade aparte, unele chiar locale, au fost culese și înregistrate de la lăutarii din Runcu și de pe Valea Amaradiei (unde influența stilului din Dolj și-a pus puternic amprenta). Unele se identifică prin evenimente
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
un caracter arhaic și un stil specific de la zonă la zonă. Cele mai multe balade au fost culese și înregistrate la Tismana, de la lăutarul Petre Geagu, cunoscut drept „baladistul Gorjului”. Alte balade aparte, unele chiar locale, au fost culese și înregistrate de la lăutarii din Runcu și de pe Valea Amaradiei (unde influența stilului din Dolj și-a pus puternic amprenta). Unele se identifică prin evenimente, fapte și oameni de legendă. Prin elementele legendei se face simțită existența baladei despre Iovan Iorgovan (personaj din mitologia
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]