2,010 matches
-
băuturi răcoritoare cu boicotul dacă nu retrage reclama, iar corporația, temătoare, a cedat, dovedind o dată în plus că dreapta de orientare religioasă nu apreciază imaginile artistice care promovează interese religioase și că, în plus, corporațiile capitaliste dau dovadă atît de lașitate, cît și de caracter antiestetic în urmărirea profitului. Acest spot publicitar pentru Pepsi atacat de unii critici este el însuși un complex videoclip modernist care necesită interpretare și un loc în panteonul videoclipurilor vedetei. 9 Deoarece Madona se prezintă ca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la o recuperare...bezmetică. ,,Jocul’’ de-a sinuciderea îmi va face bine? Teoriile nu îmi sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia singurătății, acolo de unde tot ea mă scosese. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate, așa cum cred unii, e o punere în practică a fugii de singurătate, a fugii de o viață de vierme așa cum o trăiesc unii dintre camarazii de suferință. Omul lipsit de libertatea mișcării între animal și Dumnezeu, nu e decât un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la o recuperare...bezmetică. Jocul de-a sinuciderea nu îmi face bine uneori! Teoriile nu îmi mai sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia lumii în care mă găsesc. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate așa cum cred unii, e o punere în practică a fugii de viața trăită la margine de viață, a fugii de viața moluscivă. Numai Dumnezeu mă mai poate readuce la trăire! Omul fără trăire e un parazit! Un vierme... În fața ochilor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să o dăm lui Cristos și-a pierdut valoarea? Întrebarea este una dintre cele care preocupă; dacă nu am înfrunta-o direct cu un spirit de analiză senină, obiectivă și curajoasă, dacă situația ar cere-o, ne-am învinovăți de lașitate. Mulți factori au contribuit la crearea situației prezente. De peste patru secole, odată cu Luther, lumea și-a pierdut echilibrul unității creștine. Noi purtăm povara unor greșeli seculare, a unor persecuții nemaiauzite, a unor răsturnări politico-sociale, ale unor transformări economice radicale; dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un colț al sălii. Este demn de notat nu numai pentru că se puteau găsi profesori capabili de a și înjosi astfel elevii, dar, mai ales, fiindcă se găseau studenți cari se lăsau pedepsiți în felul acesta. Da, studenți universitari aveau lașitatea de a se așeza pe genunchi, în fața colegilor lor, iar ceilalți studenți tolerau fără să protesteze. Mai este încă ceva de notat, anume că, pe portița pe care au pătruns ideile socialiste în facultate a pătruns și sentimentul demnității și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cînd grosul trupelor ei făceau război la est, a fost, în mod cinic, ignorată și tot elanul verbal dispăruse în fața liniei Siegfried, care devenise simbolul neputinței Aliaților de a respecta garanțiile, pe care le oferise în mod solemn. Fără această lașitate, Germania hitleristă ar fi fost învinsă încă din anul 1939 și omenirea n-ar mai fi fost zdruncinată din țîțîni, zdruncinare care ar putea să aducă sfîrșitul unei civilizații. Statul major francez mersese pînă acolo, implorînd pe englezi să nu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu toată brutalitatea războiului fulger. Toate documentele găsite de americani în Germania ocupată arată că Hitler deplasase toate trupele la est și că frontul de vest rămăsese complet descoperit. Iată cum s-a ajuns în vremurile noastre, să se numească lașitatea și nerușinarea, eroism și victorie. 59 La cîteva zile după începerea războiului, în septembrie, prim-ministrul Armand Călinescu a fost asasinat de legionari. Pe cînd mergea spre casă, la vremea prînzului, în dreptul podului Elefterie, o echipă a Gărzii de Fier
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cum îmi sugera, îl voi refuza. S-a uitat cu mirare la mine. Poate că e destul pentru a ști să se orienteze altfel. Nu aș suporta să fiu gratulat în vreun fel în timp ce statutul scriitorului e terfelit prin înseși lașitățile Uniunii! Sînt multe de spus. Cu Bălăiță (George n. red.) am vorbit sîmbătă la telefon. Mi-a spus din nou că mă va scoate oricum spre sfîrșitul anului. În ianuarie nu l-am întîlnit. Căderea Albatros-ului este o durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ioan Holban, Cristian Livescu, Cornel Ungureanu, Gh. Glodeanu, Nicolae Oprea. A.B.Cât de mult v-a afectat pe vremuri comunismul, cenzura? Ca și pe toți din generația mea, comunismul ne-a marcat punctele sensibile: falsificarea istoriei, pervertirea valorilor culturale, lașitatea, onoarea. În "provincialitatea" mea nu aveam încă o conștiință a scriitorului în Satu Mare nu existau edituri, reviste literare, doar un ziar județean de partid. Într-o "pagină literar-culturală" de sâmbătă se publicau poezii, dacă aveau o temă istorică, triumfalistă, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vadă că tinerii opozanți nu provin doar din rândurile 'dușmanilor de clasă', ci și din păturile sociale pe care se bazau pentru a prelua puterea. Inocențiu Glodeanu acuză nu atât directivele care ar fi venit de la Moscova, cât obediența și lașitatea conducătorilor Partidului și ai Securității. Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede că, în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a patra zi“. Oamenii Ăștia ca Fenechiu sau Vosganian au apărut în seara aceea și au încercat să con‑ teste numărul total de votanți. Asta este o formă de fraudă electorală, ceva absolut îngrozitor ! Și, după aceea, Curtea Constituțională, cu lașitatea caracteristică, a plecat în vacanță. Dar am reușit să îi aducem înapoi. Trebuie spus că nicio rezolvare nu era bună, Comisia Europeană greșise amestecându-se în povestea cu prezentarea la vot, unde legea modificată de USL fusese modificată de Boc
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
putut păstra inteligența și au îndreptat-o împotriva mașinii menite s-o zdrobească, în timp ce erau părăsiți, repudiați de intelectualii ce-ar fi trebuit din Occident să le sară în ajutor, acest fapt, împreună cu energia și luciditatea lor, răscumpără orbirile și lașitățile noastre și dovedesc că speța umană merită poate totuși să supraviețuiască". Dacă în democrațiile occidentale, ce n-au avut parte decît de invazia hitleristă și sistemul totalitar nazist, și acestea pentru un interval scurt, comparativ cu îndelunga domnie comunistă, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lumina nouă a lumii". Rezoluția Congresului Scriitorilor din R.P.R. este plină de sarcini, dar nu mai puțin de mulțumiri și recunoștință la adresa P.M.R. și Comitetului său Central. Așa se va încheia primul Congres al Scriitorilor, într-o notă de mare lașitate și obediență, unde singurul perdant era literatura română. (Convorbiri literare, octombrie, noiembrie, decembrie 2003) VICTIME ȘI EROI Nicolae Steinhardt, în Testamentul politic ce precede Jurnalul fericirii, afirmă trei soluții strict lumești și accesibile oricui, pe linia cea mistică, a credinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ai spus, aici, adineaori, ai spus așa, lipsea un cuvînt revenea brusc la altă treabă. Îl aducea pe om în situația să nu mai poată repeta, permanent îi scăpa ceva. Unii începeau cu bătăile la prima întrebare. Și mergea cu lașitatea pînă acolo că-mi spunea mie să... adică să nu apese el pe ușă, cînd îi punea degetele. Mă punea pe mine să împing. Împinge, mă, iar eu arătam că am o bărbăție. El nu, mă punea pe mine... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan în aparență banal, dar încărcat cu o adîncă semnificație, pentru că el exprima momentul trezirii unei conștiințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
meu orgolios sub această „spadă a timpului” care mă așteaptă, pe mine ca și pe cei care, contemporani mie, de aproape sau de departe, au Împărțit timpul lor - Timpul lor! - cu mine, acel timp al luptei, credinței, Îndoielilor, erorilor multiple, lașităților, dar și al unui curaj care nu rareori ne-a surprins pe noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care au crescut copii și s-au dezvoltat destine vii, ale unor oameni care aveau dreptul să trăiască și să spere și chiar să lupte, adeseori, În forme diverse, se’nțelege, forme uneori ascunse, paradoxale, numite de unii „pasivitate sau lașitate” - o „mărturisire” pe care o fac În forme diferite, „pedagogice”, adică noționale, discursive, precum cea de față, sau ficționale, ca În romanele mele. Nu, cât voi trăi nu voi renunța la acest drept, la acest privilegiu care ascunde o datorie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fapt și ceea ce uitasem că ne este necesar, acel lucru pentru care, la drept vorbind, ne-am născut! „Cât adevăr Îndrăznește, cât adevăr suportă un spirit” - spune Nietzsche. „Eroarea credinței Într-un ideal nu este obtuzitatea (ne-Înțelegereaă; eroarea este lașitatea!...” Lașitatea unui destin, care nu este altceva decât „pierderea, Înnămolirea” unei ființe În acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt și ceea ce uitasem că ne este necesar, acel lucru pentru care, la drept vorbind, ne-am născut! „Cât adevăr Îndrăznește, cât adevăr suportă un spirit” - spune Nietzsche. „Eroarea credinței Într-un ideal nu este obtuzitatea (ne-Înțelegereaă; eroarea este lașitatea!...” Lașitatea unui destin, care nu este altceva decât „pierderea, Înnămolirea” unei ființe În acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rămăseseră În țară! -, În discuțiile aprinse pe care le aveam cu Cioran, plimbându-ne amândoi ore În șir dans le jardin du Luxembourg și când originalul și spectaculosul filosof româno-francez Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a-i oferi o „contra-teorie”, care, pe scurt, spunea următoarele: nu, Românii nu sunt lași, nici ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai că noi, ardelenii, În istorie am ales „calea fățișă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marginalizarea mea vor fi de durată: nu numai „din vina” oficialității comuniste „ofuscate” de a-i fi „disprețuit” favorurile oferite - favoruri mai degrabă „onorifice”, singurul meu venit În afara cărților mele era salariul de redactor de la revistă! -, dar și din nepăsarea, lașitatea și invidia unor colegi, nu dintre cei mai puțin Înzestrați. (Am mai scris-o, cred, de curând niște cercetători ai arhivelor c.c. au descoperit procesul-verbal al excluderii mele din partid și c.c., unde Ceaușescu, abil, se Împotrivește propunerii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai „relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite; a atâtor „morți” și „renașteri”, a atâtor lașități inimaginabile, voite sau impuse, a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La sfîrșitul acestui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al realelor valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta titlul Vinovăția românească, o temă care m-a preocupat imediat după Revoluție, când Încă epitetul de „laș, lașitate” aplicat nației noastre și indivizilor care o compuneau stăruia pe aproape toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prieteni sau adversari — n-a avut nici un moment de Îndoială. Ea știa că războiul va fi câștigat. Credea În șansa României, credea Însă mai presus de orice — fiindcă nu Își uitase originile — În invincibilitatea Angliei. Confruntată cu atâtea ezitări și lașități, creștea În ea un orgoliu pe care aproape nu și-l mai putea ascunde. I-a spus-o pe șleau generalului Averescu când acesta, silit de Împrejurări, se pregătea să negocieze pacea separată cu germanii: „Nu te mai chinui, generale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]