1,913 matches
-
Larvele eclozează (ies din ou) după 3-36 săptămâni (în funcție de temperatură) în timpul verii și se hrănesc pentru prima dată în vara următoare. Pentru dezvoltare, necesită un anumit grad de umiditate. Dacă starea higrometrică nu este favorabilă, ouăle se usucă și mor. Larvele au aproximativ 1 mm lungime, sunt de culoare gălbuie și au numai trei perechi de picioare, adică sunt hexapode. Pentru a evolua larva are nevoie să-și ia prânzul hematofag; totuși, ea poate rezista la inaniție chiar 1 an. Larva
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
necesită un anumit grad de umiditate. Dacă starea higrometrică nu este favorabilă, ouăle se usucă și mor. Larvele au aproximativ 1 mm lungime, sunt de culoare gălbuie și au numai trei perechi de picioare, adică sunt hexapode. Pentru a evolua larva are nevoie să-și ia prânzul hematofag; totuși, ea poate rezista la inaniție chiar 1 an. Larva o dată eclozată se cațără pe vârfurile firelor de iarbă în așteptarea gazdei. Când întâmplator trece un animal prin apropiere, larva se fixează pe
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Larvele au aproximativ 1 mm lungime, sunt de culoare gălbuie și au numai trei perechi de picioare, adică sunt hexapode. Pentru a evolua larva are nevoie să-și ia prânzul hematofag; totuși, ea poate rezista la inaniție chiar 1 an. Larva o dată eclozată se cațără pe vârfurile firelor de iarbă în așteptarea gazdei. Când întâmplator trece un animal prin apropiere, larva se fixează pe el și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Pentru a evolua larva are nevoie să-și ia prânzul hematofag; totuși, ea poate rezista la inaniție chiar 1 an. Larva o dată eclozată se cațără pe vârfurile firelor de iarbă în așteptarea gazdei. Când întâmplator trece un animal prin apropiere, larva se fixează pe el și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a se hrăni. Larvele se fixează pe mamifere mici: șoareci de câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici; uneori pe
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
se cațără pe vârfurile firelor de iarbă în așteptarea gazdei. Când întâmplator trece un animal prin apropiere, larva se fixează pe el și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a se hrăni. Larvele se fixează pe mamifere mici: șoareci de câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici; uneori pe reptile și chiar pe mamifere mai mari sau pe oameni. Ele se hrănesc câteva zile (3-6 zile) crescând în greutate de 10-20 de
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici; uneori pe reptile și chiar pe mamifere mai mari sau pe oameni. Ele se hrănesc câteva zile (3-6 zile) crescând în greutate de 10-20 de ori. După ce și-a luat hrana necesară, larva gorjată (îndopată cu sânge) părăsește gazda și cade pe sol, unde se retrage în ierburi și duce viață liberă 5-7 săptămâni (uneori până la 5 luni), după care năpârlește și se transformă în nimfă octopodă. Nimfa are aproximativ 2 mm lungime
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
de picioare), ca și acesta, dar nu are orificiu genital. Nimfele încep să caute o nouă gazdă după aproximativ 12 luni. Ea atacă un alt mamifer, care reprezintă cea de a doua gazdă, de obicei mai mare decât cea a larvelor (de obicei, o pasăre, iepure sau veveriță), și începe să sugă sânge. Se hrănește cam 3-7 zile, se desprinde apoi și cade pe sol unde își continuă viața liberă în decurs de 2-8 luni. După o năpârlire, nimfa se transformă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
galben, roșu, verde și negru, prezentând un accentuat dimorfism sexual și de vârsta. Își construiesc cuiburi deschise, în formă de cupă sau farfurie, adesea țesute artistic, suspendate ca un hamac între ramurile laterale ale vârfurilor crengilor. Hrana constă din insecte, larve, fructe moi, cărnoase și muguri pe care le ciugulesc numai de pe arbori. Cântecul este plăcut și sonor, asemănător cu sunetul de flaut. În Europa și România trăiește numai o specie: grangurul (" oriolus"), pasăre călătoare, răspândita și în Asia centrală. Genul
Oriolus () [Corola-website/Science/329851_a_331180]
-
Ouăle pot rămâne vii și infestante pe parcursul mai multor ani, uneori mai mult de 5 ani, într-un sol umed și umbrit, dar sunt distruse prin uscare. Sub - 9° C și peste +52° C ele pier. Oul infestant conține o larva (aflată în stadiul L larvar). Contaminarea umană se face prin ingestia ouălor embrionate prezente pe fructele sau legumele contaminate sau în apa murdară sau prin intermediul mâinilor murdare sau prin geofagie, în special în rândul copiilor și handicapaților mintali din zonele
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
mâinilor murdare sau prin geofagie, în special în rândul copiilor și handicapaților mintali din zonele endemice. Rolul muștelor a fost evocat în diseminarea ouălor și contaminarea alimentelor. În tubul digestiv, coaja oului este digerată de către sucul gastric și pancreatic, eliberând larva L (eclozarea). Larvele cresc și năpârlesc de 3 ori, formând 3 stadii larvare succesive (L, L, L). Stadiul larvar L se transformă în viermele adult. Procesul de maturizare necesită aproximativ 30-90 de zile după ingestia ouălor. Nici un studiu asupra primelor
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
prin geofagie, în special în rândul copiilor și handicapaților mintali din zonele endemice. Rolul muștelor a fost evocat în diseminarea ouălor și contaminarea alimentelor. În tubul digestiv, coaja oului este digerată de către sucul gastric și pancreatic, eliberând larva L (eclozarea). Larvele cresc și năpârlesc de 3 ori, formând 3 stadii larvare succesive (L, L, L). Stadiul larvar L se transformă în viermele adult. Procesul de maturizare necesită aproximativ 30-90 de zile după ingestia ouălor. Nici un studiu asupra primelor stadii ale dezvoltării
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Procesul de maturizare necesită aproximativ 30-90 de zile după ingestia ouălor. Nici un studiu asupra primelor stadii ale dezvoltării larvare în duoden la om nu au fost efectuate, și observațiile făcute la animalele sunt controversate: există o fază tranzitoriei în timpul căreia larvele penetrează în mucoasa duodenului, unde ele rămân timp de 8 zile înainte de a trece din nou în lumenul intestinal. Apoi, larva coboară în cec unde ea se transformă în vierme adult după fazele finale de dezvoltare. În cec viermele penetrează
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
la om nu au fost efectuate, și observațiile făcute la animalele sunt controversate: există o fază tranzitoriei în timpul căreia larvele penetrează în mucoasa duodenului, unde ele rămân timp de 8 zile înainte de a trece din nou în lumenul intestinal. Apoi, larva coboară în cec unde ea se transformă în vierme adult după fazele finale de dezvoltare. În cec viermele penetrează celule din baza criptelor Lieberkühn și se fixează sub epiteliu și în straturile superficiale ale corionului mucos prin extremitatea efilată anterioară
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
ai citoscheletului celulelor eucariotelor. Aceasta determină întreruperea metabolismului helmintic, inclusiv depleția rezervelor energetice, ceea ce determină imobilizarea și apoi uciderea helminților sensibili la acțiunea sa. În doze mici și în tratament de scurtă durată, albendazolul este eficace în infecții întestinale și larva migrans cutanată. ul este activ împotriva următorilor paraziți intestinali: Este autorizat în România de către Agenția Naționala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) sub denumirile comerciale: Cod ATC: P02CA03 ALBENDAZOLUM. Agenția Naționala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM). Nomenclator
Albendazol () [Corola-website/Science/328354_a_329683]
-
a viermilor. Induce o activare semnificativă și prelungită a receptorilor nicotinici, care duce la o paralizie spastică a viermilor și permite eliminarea lor în materiile fecale prin intermediul peristaltismul intestinal. Este activ împotriva formelor mature și formelor imature a viermilor sensibil. Larvele viermilor care migrează în țesuturi nu sunt afectate. Pirantel este administrat pe cale orală, sub formă de embonat. Este autorizată în România de către Agenția Naționala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) sub denumirea comercială Helmintox, comprimate filmate de 125 mg
Pirantel () [Corola-website/Science/328373_a_329702]
-
și a culturelor celulare, care practic nu îmbătrînesc: este cunoscut un caz, când o cultură a celulelor canceroase există peste 50 de ani; plantele se reproduc vegetativ și (într-un anumit sens) nu mor; somonul atlantic, în care parazitează o larvă de scoică de mărgăritar, poate trăi extrem de lung, întrucît larva secretează o substanță, care nu permite somonului să îmbătrînesc; Thomas Abert, zoolog din Universitate de Oregon, a stabilit, că unii indivizi de arici-de-mare trăesc peste două sute de ani, rămînînd fertili
Imortalism () [Corola-website/Science/328392_a_329721]
-
un caz, când o cultură a celulelor canceroase există peste 50 de ani; plantele se reproduc vegetativ și (într-un anumit sens) nu mor; somonul atlantic, în care parazitează o larvă de scoică de mărgăritar, poate trăi extrem de lung, întrucît larva secretează o substanță, care nu permite somonului să îmbătrînesc; Thomas Abert, zoolog din Universitate de Oregon, a stabilit, că unii indivizi de arici-de-mare trăesc peste două sute de ani, rămînînd fertili; broaște-țestoase gigantice mor de foame, pentru că le devine greu să
Imortalism () [Corola-website/Science/328392_a_329721]
-
controlul răspândirii țânțarilor, crearea unui vaccin, și crearea unor medicamente pentru lupta împotriva virusului. S-au întreprins multe lucruri simple pentru controlul răspândirii țânțarilor. Unele dintre acestea au funcționat, de exemplu gupiile ("Poecilia reticulata") sau copepodele în apă stătătoare mănâncă larvele țânțarilor (ouăle). Cercetătorii continuă eforturile de creare a unui vaccin pentru protejarea oamenilor de toate cele patru tipuri de denga. Unii cercetători și-au exprimat îngrijorări legate de faptul că vaccinul ar putea spori riscul de îmbolnăvire acută prin stimularea
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
prima dată inedita Olimpiadă a Dihorilor de casă. Date de interes asupra olimpiadei Dihorii se hrănesc cu animale mici precum: șobolani, iepuri, cârtițe, păsări, reptile, amfibieni și crustacee; pești. Pe lângă acestea își mai completează meniul cu semințe, unele fructe, viermi, larve, insecte și ouă. În cazul ouălor, obișnuiește să nu le spargă, ci doar le găurește bând conținutul acestora. Talia joasă și flexibilitatea le permite să vâneze oriunde, chiar și sub apă. Localizează prada cu ușurință datorită auzului fin, acuității vizuale
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
corpul. În lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte o dungă închisă. Depune icrele în mici cuiburi săpate în nisip, în martie-aprilie. Se hrănește cu plancton format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Are valoare economică foarte redusă. Se poate folosi ca pește de acvariu. "Umbra krameri" (Walbaum, 1792) din latină "Umbra" = umbră, în sensul de fantomă, din cauza mișcărilor sale rapide + "krameri" = în onoarea lui Wilhelm Heinrich Kramer, care a descris
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Umbra krameri pavlovi") din Delta Dunării, dar acest lucru a fost revizuit ulterior (Barus și Libosvârsky 1983). Nu au fost raportați hibrizi între țigănuș și alte specii. Hrană principală o constituie planctonul grosier format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Tigănușii tineri se hrănesc în principal cu crustacee mici: ostracode ("Ostracoda"), ciclopoide ("Cyclopoida") și larve de chironomide ("Chironomidae"). La sfârșitul primei veri trec la organisme mai mari. De cele mai multe ori se găsesc în intestinele lor crustacee bentonice de
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Nu au fost raportați hibrizi între țigănuș și alte specii. Hrană principală o constituie planctonul grosier format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Tigănușii tineri se hrănesc în principal cu crustacee mici: ostracode ("Ostracoda"), ciclopoide ("Cyclopoida") și larve de chironomide ("Chironomidae"). La sfârșitul primei veri trec la organisme mai mari. De cele mai multe ori se găsesc în intestinele lor crustacee bentonice de talie mai mare: gamaride ("Gammaridae"), izopode ("Isopoda") și melci. Se hrănesc și cu organisme semipelagice sau de pe
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
ca masculi și se transformă mai târziu în femele (protandrie, hermafroditism protandric), altele se transformă din femele în masculi (protoginie, hermafroditism protoginic), iar câteva specii au ovare și testiculele funcționale în același timp. Hermafroditismul este însoțit de autofecundație. Icrele și larvele sunt pelagice. Icrele au 0,8-1,2 mm în diametru. Larvele au spini pe preopercular, interopercular, subopercular, opercular, cleitral, postcleitral, supracleitral și posttemporal. Sparidele se hrănesc în mare parte cu nevertebrate bentonice, mai ales cu polichete, moluște, crustacee și arici
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
protandric), altele se transformă din femele în masculi (protoginie, hermafroditism protoginic), iar câteva specii au ovare și testiculele funcționale în același timp. Hermafroditismul este însoțit de autofecundație. Icrele și larvele sunt pelagice. Icrele au 0,8-1,2 mm în diametru. Larvele au spini pe preopercular, interopercular, subopercular, opercular, cleitral, postcleitral, supracleitral și posttemporal. Sparidele se hrănesc în mare parte cu nevertebrate bentonice, mai ales cu polichete, moluște, crustacee și arici de mare (echinide). Importanța acestei familii pentru pescuit este datorită mai
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini planctonici. Au o mare importanță economică, fiind pești
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]