6,066 matches
-
a curriculumului clasic era predominanța latinei. Aceasta rămăsese, după dispariția Imperiului Roman și înființarea pe ruinele sale a numeroase state „barbare”, limba prin care se asigura comunicarea între reprezentanții unor comunități diverse. Biserica catolică a continuat, până la Reformă, să utilizeze latina ca limbă de cult, astfel că pregătirea preoților se realiza în limba fostului Imperiu Roman. Mai mult, textele profesiunilor liberale - științele juridice și medicina - erau tot în latină. Este de înțeles, prin urmare, caracterul indispensabil pe care îl avea cunoașterea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ca limbă de cult, astfel că pregătirea preoților se realiza în limba fostului Imperiu Roman. Mai mult, textele profesiunilor liberale - științele juridice și medicina - erau tot în latină. Este de înțeles, prin urmare, caracterul indispensabil pe care îl avea cunoașterea latinei pentru cărturarii Evului Mediu din Occidentul european. Perioada dintre 1400 și 1600 a fost marcată de câteva modificări importante în structurarea și condițiile instrucției în Occidentul european: adoptarea curriculumului clasic umanist, introducerea tiparului și schimbările prilejuite de Reforma protestantă. Un
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
educație în Europa acestei epoci l-au avut și școlile religioase. 1.1.1. Curriculumul latin clasic al Renașterii și învățământul populartc "1.1.1. Curriculumul latin clasic al Renașterii și învățământul popular" În Evul Mediu, educația formală includea învățarea latinei printre deprinderile de bază. Aceasta era aprofundată prin glosare, manuale de gramatică și texte religioase creștine, mai mult sau mai puțin autentice. În secolul al XV-lea, în Italia mai întâi, are loc adoptarea unui conținut „clasic” pentru predarea latinei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
latinei printre deprinderile de bază. Aceasta era aprofundată prin glosare, manuale de gramatică și texte religioase creștine, mai mult sau mai puțin autentice. În secolul al XV-lea, în Italia mai întâi, are loc adoptarea unui conținut „clasic” pentru predarea latinei, prin care textele creștine, redactate într-o latină populară, au fost înlocuite cu opere din literatura epocii romane clasice aparținând lui Cicero, Caesar, Virgiliu, Quintilian sau Terențiu (Grendler, 2001), chiar dacă tendința s-a lovit de o oarecare opoziție (Gehl, 1993
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
prin glosare, manuale de gramatică și texte religioase creștine, mai mult sau mai puțin autentice. În secolul al XV-lea, în Italia mai întâi, are loc adoptarea unui conținut „clasic” pentru predarea latinei, prin care textele creștine, redactate într-o latină populară, au fost înlocuite cu opere din literatura epocii romane clasice aparținând lui Cicero, Caesar, Virgiliu, Quintilian sau Terențiu (Grendler, 2001), chiar dacă tendința s-a lovit de o oarecare opoziție (Gehl, 1993). Umaniștii Renașterii considerau că textele clasice, elaborate într-
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
au fost înlocuite cu opere din literatura epocii romane clasice aparținând lui Cicero, Caesar, Virgiliu, Quintilian sau Terențiu (Grendler, 2001), chiar dacă tendința s-a lovit de o oarecare opoziție (Gehl, 1993). Umaniștii Renașterii considerau că textele clasice, elaborate într-o latină ornată și sofisticată, sunt mult mai capabile să transmită virtutea și elocvența de care au nevoie oamenii liberi. Un efect plauzibil al înlocuirii textelor pioase creștine cu altele păgâne, chiar dacă clasice, a fost încurajarea unui spirit secular în școlile europene
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
un instrument-cheie pentru fenomenele de stratificare socială. Explicația rezidă în: 1. dificultatea învățării limbii latine, ce presupunea perioade lungi de instrucție care erau, astfel, costisitoare și pe care doar reprezentanții claselor superioare și le permiteau; și 2. caracterul indispensabil al latinei pentru a accede la orice calificare superioară. Din Renaștere până în secolul XX, curriculumul clasic, latin sau nelatin, a definit școlile secundare academice care au separat clasele superioare și mijlocii de cele muncitorești. Tiparul, inventat în jurul anului 1450, a făcut manualele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care au trecut școlile în subordinea statelor, adică a consiliilor locale sau a prinților. Sistemul școlar din aria de dominație a protestantismului cuprindea școli elementare, pentru dobândirea deprinderilor de scriere și citire, un nivel mai înalt în care se însușea latina, deasupra celor două situându-se școli secundare înalte, care constituiau nivelul pregătitor pentru universități. Curriculumul transmis în aceste școli era similar cu cel clasic catolic, acestuia adăugându-i-se cantități semnificative de catehism protestant. Chiar dacă viziunea asupra organizării școlare a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cererea mare de educație în rândul categoriilor mai sărace și faptul că ratele scăzute de participare se explicau mai ales prin costurile mari ale educației. Accesibilitatea școlilor iezuite era limitată de faptul că o parte dintre materii erau predate în latină, ceea ce a restrâns publicul lor la descendenții elitelor urbane (Donnelly, 1995). Școlile iezuite au avut un succes extraordinar în Europa catolică în primul rând datorită gratuității lor, dar și datorită calității predării, realizată de învățați bine pregătiți și dăruiți, cu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
subordonat statului, prin lege, întregul învățământ francez de la toate nivelurile. De atunci, centralismul de stat și uniformitatea sistemului educațional au rămas un principiu al învățământului francez. Tot în epoca lui Napoleon au fost înființate liceele - școli secundare cu programă de latină, greacă, literatură franceză, logică și matematică -, la care admiterea se făcea pe baza unor examene foarte dificile, precum și două dintre „marile școli”, și anume École Polytechnique și École Normale Supérieure. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a luat
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
perioadă au fost puse, în Franța, bazele organizării sistemului de învățământ preuniversitar așa cum este el și în zilele noastre. Până în 1860, învățământul preuniversitar era divizat în școli elementare, destinate copiilor din clasele de jos, și licee, cu o programă de latină, care se adresau descendenților celor din clasa mijlocie și superioară. Între 1860 și 1870 s-a dezvoltat un nou tip de școli secundare, ce ofereau o programă mult mai practică decât liceele orientate către disciplinele clasice și care au reușit
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
din elita profesională urmau cursurile școlilor secundare cu curriculum clasic, de limbă modernă și puțină matematică, denumite Gymnazium în Germania sau liceo în Italia. Așa cum am arătat, încă din Renaștere învățământul clasic a constituit esența educației elitelor în Europa. Chiar dacă latina nu mai avea de mult utilitate practică, ea era păstrată în programă, crezându-se că învățarea limbilor antice le oferea tinerilor capacitatea de a-și realiza întregul potențial mai târziu în viață. Adevărata funcție era însă sporirea caracterului exclusivist al
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
optsprezece luni... Când avea 2 ani și jumătate, a citit o cărticică, Cobwebs to Catch Flies, și înainte de a împlini 3 ani știa să semneze.” (Cox, 1926, pp. 41-42) La 4 ani cunoștea toate substantivele, adjectivele și verbele active din latină, făcea adunări și înmulțiri, deslușea texte în limba franceză și putea să spună cât este ceasul. La 5 ani dădea citate din Walter Scott. La 6 ani era familiarizat cu Iliada și Odiseea. La 7 ani citea Shakespeare, de plăcere
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
din toată lumea s-au succedat păstrând caracterul ezoteric al cunoștințelor lor, ferite de atingerea mulțimii. Chiar și în perioada civilizației egiptene, grupările de meseriași țineau ascunsă o mare parte a cunoștințelor lor tehnice. Până nu demult, în Occident, cunoașterea limbilor latină și greacă împiedica accesul maselor la educația superioară. Cu cât există mai multe astfel de bariere, cu atât sunt mai scăzute șansele ca persoanele cu potențial creativ să joace un rol într-un anumit domeniu. Gradul de disponibilitate a „memelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de învățământ superior au existat încă din secolul al XVI-lea. Despot Vodă (1561-1563), în Moldova, a plănuit cel dintâi să creeze, cu ajutorul unor învățați aduși din Grecia, Germania și Franța, un colegiu înalt de rang academic la Cotnari (Schola latina), precum și o „academie” la Suceava, proiecte nefinalizate însă. Ideea înființării unei „academii” a avut-o și un domnitor al Țării Românești, Petru Cercel (1583-1585), care, la reședința sa de la Târgoviște, a reușit să reunească oameni de cultură italieni, francezi și
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
în plus, numărul de exemplare constituind o ediție originală nu trece niciodată de treizeci. Mai e și obstacolul limbii: începând cu secolul V al erei noastre, nimeni nu mai vorbește greaca. Augustin, de exemplu, o ignoră cu desăvârșire... Se vorbește latina, și tot în această limbă se și scrie. Când, de la rulourile de papirus, se trece la codexurile consemnate pe piei de animale, această revoluție cauzează pierderea a tot ceea ce a fost lăsat la o parte, prin recopiere. Numeroase lucrări dispar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
metafizică, o concepție, o politică de schimb. Păcate de moarte pentru filosofi... 3. Drumul spre lumină. Odată cu Renașterea, dominația limbii latine devine mai puțin sigură iar greaca revine la modă. Greaca, adică autorii greci, adică filosofia grecească. Traducerile lor în latină permit reînnodarea cu continentul intelectual elenistic și cu potențialitățile păgâne precreștine. Desigur, întoarcerea la Platon, Homer, Tucidide, Herodot nu înseamnă neapărat și regăsirea unui Diogene ori Aristip, dar cunoașterea unor opere necontaminate de creștinism oferă mijloacele unei alternative dominației catolice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Latran, Piața Sfântul Petru și însemnele imperiale. Sau despre cum să-i dai Domnului ceea ce aparține cezarului... Pentru a demonstra caracterul fals al acestei donații, Valla se sprijină pe argumente filologice și pe întorsături de frază: limba documentului trădează o latină merovingiană din perioada târzie, și nicidecum cea a epocii contemporane pretinsei redactări... Anumite cuvinte din text erau inexistente în momentul redactării! Se vorbește chiar de Constantinopole, or, la acea dată, orașul nu exista; și nici măcar ideea, în spiritul celui care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în 1505, el publică, de altfel, Adnotări la Noul Testament ale lui Valla, un manuscris pe care-l descoperise în biblioteca mănăstirii norbertiene din Parc, lângă Louvain. Apoi el redactează cele două parafraze ale Eleganțelor limbii latine ale aceluiași. Pasiunea pentru latină, necesitatea de a lucra asupra surselor textelor pretins revelate, de a le citi ca filolog, deci ca istoric, Erasmus le are de la maestrul său italian, căruia îi va face foarte de timpuriu elogiul în corespondența sa. Iar atunci când scrie Eseu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâi la învățarea limbii latine după o metodă pedagogică revoluționară stabilind o relație plăcută și statornică între magistru și discipol. Uneori textul este pus în scenă pe principiul reprezentării teatrale. Această formă filosofică dispune de mai multe intrări. în afară de transmiterea latinei și a tehnicilor de retorică activate la oral după reprezentații între profesor și elevii săi, colocviul permite și o edificare spirituală. Pe subiectele cele mai diverse - modul de trai preferat, viața conjugală, demnitatea femeilor, caracterul nedrept al tuturor războaielor, minciuna
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
da un rol hotărâtor textelor vechi, a se respecta libertatea și individualitatea copiilor; a se practica aceste teze în cursul unor convenții cotidiene. Concret, el își încredințează fiul unui perceptor neamț care nu i se adresează viitorului filosof decât în latină. Atât copilul cât și ceilalți membri ai familiei învață limba lui Cicero! Până și cei din jurul lor încep să se exprime ca romanii din epoca republicană - în așa măsură încât, în întreaga regiune, unii termeni latini intră în vorbirea curentă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în așa măsură încât, în întreaga regiune, unii termeni latini intră în vorbirea curentă. După cocioaba cu pământ bătătorit pe jos, în care doica vorbea dialectul gascon, Montaigne aude o altă muzică, o altă limbă și ajunge să stăpânească binișor latina. Un fapt remarcabil pentru un contemporan al lui Quintilian... cu cincisprezece veacuri mai târziu! Tatăl are așadar până la urmă un copil genial dar cam rupt de realitate. Cu atât mai mult cu cât - nu se știe din ce motive - Montaigne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tărâm gascon... Montagne are ca limbă maternă o limbă... paternă și fantasmată! în locul unor cuvinte calde, vii, el moștenește niște cuvinte reci ca niște cadavre. Cum să te adaptezi acestui destin funest? Montaigne vorbește franceza pentru a se detașa de latină. Dar el nu încetează a trăi ca un roman, având în minte faptele și gesturile acestui popor care-l fascinează. Castelul lui Montaigne constituie oare o Romă miniaturală edificată prin voința tatălui său? El își face castel în castelul - citadela
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cărți, sub acest tavan care proiectează pe cer nu numele lui Dumnezeu ci acela ale zeilor literaturii și ai gândirii antice. Montaigne creează cu mâna lui o lume populată cu personalități ale Antichității - contemporanii săi. Acolo cel puțin, el vorbește latina, gândește ca un roman, apoi își formulează în franceză remarcile sale referitoare la o lume pe care n-o îndrăgește: decadentă, rea, coruptă, perversă, mincinoasă, barbară, crudă, sângeroasă - n-are destule cuvinte grele pentru a-și blama epoca. De unde și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
toate proiectului său: acela de a elabora o miere cum n-a mai făcut nimeni... 13. A miza pe Socrate contra lui Platon. Grecii nu-s preferații săi. Mai întâi pentru că a învățat limba lui Homer mult mai târziu decât latina, iar apoi pentru că are o memorie deficitară. Dar și pentru că tropismul ontologic și metafizic al filosofilor Eladei nu corespunde decât aproximativ dorinței sale de a gândi viața, iubirea, moartea, prietenia aici pe pământ. Cerul Ideilor lui Platon? Prea puțin pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]