1,986 matches
-
fi Întrebat pentru ce. Dar, În fond, Întrebarea nu era nelalocul ei. De câte ori felul cum s-au petrecut unele fapte nu dezvăluie, oare, și cauzele acestora? Indică o sfâșiere pe ceafă. Poate că a fost atacat pe la spate și a leșinat. Apoi, l-au sufocat. — L-au strangulat? — Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă atât de tare Încât să Îi Împiedice respirația. Și, Într-adevăr, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să ne descurcăm cu astea, spune scoțînd la iveală un ghemotoc de ață și un cui. — Tîrnăcop o să te ajute, zice Dendé. Cine, eu? Nu se poate, nici în ruptul capului, începe să se tînguie Tîrnăcop, mie îmi vine să leșin numai cînd văd sînge, prostii, ce-i așa mare scofală? Chirurgie la patru mîini, spune Dendé, sau vrei să-l ai pe conștiință? Tu ai făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și gata, zice Gulie perforînd restul găurilor și dobîndind brusc o plăcere ciudată termină treaba în doi timpi și trei mișcări. Ia priviți-l cum arată, e cusut ca o minge de fotbal, nici n-a mai fost nevoie să leșini, Tîrnăcop, mai trebuie doar să-l pansăm, zice Gulie smulgîndu-și și cealaltă mînecă. La ce bun atîta zoreală? se gîndește Roja, simțind că se apropie de Baracă, de unde v-a venit ideea asta, dom’ Șef? își aduce aminte întrebarea lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când scăpa de la partid, recupera toate nopțile de absență precum cătanele Întoarse de pe front, sau de la Plenița unde era un batalion disciplinar. De acolo a venit și vecinul lor Szilard. După prima noapte cu nevastă-sa, au chemat Salvarea. Femeie leșinase, iar Szilard plângea lângă ea și Îi arunca din când În când În cap câte o găleată de apă să o trezească și să-i spună ce nu apucase: că el o iubește mai mult chiar decât iubesc ungurii Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o găleată de apă să o trezească și să-i spună ce nu apucase: că el o iubește mai mult chiar decât iubesc ungurii Ungaria Mare. Întoarsă acasă după o scurtă spitalizare, Ilonka și-a Întrebat bărbatul: Când o să mai leșin o dată, édes faszom? 29. Imediat după intrarea În noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent, reținut, locvace, după caz. La ultimul apel a rămas fără replică. Un nume necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
despre mine-i adevărat. — Zău? Și ce se spune despre mine-i adevărat. În plus, sunt pe lista sergenților la următoarea avansare, în august voi fi transferat la Brigada Moravuri din Highland Park și un ovreiaș de procuror districtual, unul leșinat după boxeri, mi-a promis că dacă-i iese mișcarea, prind primul loc vacant de la Departamentul Arestări. — Sunt impresionat. — Zău? Vrei să auzi una și mai bună? — Zi. — Primele mele douăzeci de knockouturi s-au datorat faptului că adversarii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
băiete! Ai pierdut prin K.O. în runda a opta. Când mi-a picat fisa cum stau lucrurile, am izbucnit în râs și am dat să-mi eliberez brațele. Ultimul lucru care mi-a trecut prin minte înainte de-a leșina a fost că l-am aranjat pe bătrânu’ - și încă pe cinstite. • • • Mi s-au dat zece zile libere de la serviciu - asta la insistențele doctorului care m-a consultat după meci. Aveam coastele pline de vânătăi, falca umflată cât roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-ți dovedesc că n-am omorât-o eu pe Betty? De vreme ce pot s-o dovedesc, ce-ar fi să încheiem farsa asta? — Ajungem și acolo. Ți-a povestit vreodată Betty că ar fi jucat într-un film? — Nu, dar era leșinată după lumea filmului. Ți-a arătat vreodată un caleidoscop în miniatură? O jucărioară cu lentile, agățată de un lănțișor? — Nu. — Dar Linda? Ea s-a lăudat că a apărut în vreun film? — Nu, vorbea doar despre iubitul ei din Cucuieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pumni într-un perete. Penitență pentru Nash. Nu era de-ajuns. M-am lăsat pradă furiei și l-am luat în bătaie pe prietenul meu cel mai bun până când propriile mele mâini s-au făcut praf iar el a căzut leșinat la picioarele mele. CAPITOLUL PAISPREZECE Pierderea primului meci Bleichert-Blanchard mi-a adus faima locală, un post la Arestări și aproape nouă mii de parai. Câștigarea revanșei mi-a adus o încheietură scrântită la mâna stângă, două carpiene dislocate și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
izbit cu el de capotă. Johnny se împletici. În jurul lui totul se încețoșa încetul cu încetul. L-am sprijinit. Russ i-a suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești, ba chiar să ajungi să vrei să cumperi o broască râioasă care i-ar face pe toți cei care se uită la tine să leșine de iubire. Ochii mamei mele nu aveau nimic, nu erau nici slabi, nici bolnavi. Adevărul e că ochii ei aveau darul să-i facă pe ceilalți să se simtă rău și majoritatea oamenilor își întorceau privirea mai degrabă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus surorilor ei povești care le făceau să suspine, să plângă și să se minuneze. Despre o mamă care a murit și un tată care a vândut nou-născutul înainte ca corpul mamei să se răcească. Despre un bărbat care a leșinat când soția lui prea iubită a murit. Despre o femeie care și-a plâns cu lacrimi de sânge moartea copilului. Despre o fiertură care a făcut minuni pentru o mamă și a ucis-o pe alta, despre un copil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei sau pe altele care-și țineau răsuflarea și mai degrabă leșinau decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor cu lumea cea mare. O dată cu povești despre viață și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea legumelor, flacoane cu unguente care vindecau rănile și tot felul de leacuri ciudate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
interesat toate astea, iar Rahela creștea în mângâierile lui. În luna a opta, Rahela a început să se simtă rău. S-a făcut palidă și a început să-i cadă părul. Abia putea să se țină pe picioare fără să leșine. A cuprins-o frica și a chemat-o pe Inna, care i-a dat întăritoare puternice, făcute din oase de berbec și de taur. I-a spus să se odihnească și a venit s-o viziteze cât a putut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul era umed și greu. Bărbații în convalescență transpirau prin haine și înmuiau paturile în care se odihneau. Hamor, care nu scosese nici un sunet când fusese tăiat, leșinase apoi de durere, iar când și-a revenit, și-a pus un cuțit în gură ca să nu urle. Shalem al meu suferea și el, deși nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a atâtor bebeluși sănătoși și văzusem curajul atâtor mame pricepute. Îmi imaginam că nu aveam de ce să mă tem. Dar când prima durere serioasă mi-a trecut prin burtă și mi-a tăiat respirația, mi-am amintit de femeile care leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a întâmplat și cu soțul tău, nu-i așa, Den-ne, m-a întrebat ea, ca eu să văd că povestea mea nu-i era total necunoscută. Dar eu m-am mulțumit să zâmbesc. - Canaanitul e arătos, fără îndoială. Femeile leșină când îl văd - sau așa făceau când era mai tânăr. Și bărbații sunt atrași de el și nu doar cei cărora le plac băieții. E adevărat, frumusețea nu i-a folosit când era mai tânăr. Frații lui îl urau așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cândva de mama. Nu există vrajă în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare care înflorea în apă dimineața, umplând întreaga grădină cu o aromă albastră atât de puternică, că până și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se ofilea, dar parfumul continua să dureze. Din ce în ce mai slab, dar niciodată dispărut de tot. Chiar și după mai multe zile, lotusul rămânea în grădină. Treceau luni și o albină se așeza pe locul unde înflorise lotusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întâmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întâmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
greutate și a împins văzduhul dimprejur. Pietrele găsite de robul tău erau prea mici ca să împingă văzduhul și erau căzute din ajun... - Știu, îl întrerupse Tefnaht plictisit. Și tu știi bine că chiar de le-ai fi pipăit fără să leșini, tot n-ai fi aflat nimic. Mulțumește-te cu ce poți cunoaște. Ești frământat de steaua cea necunoscută. Poate va cădea și ea, ca piatra de care ți-am vorbit. Ai s-o vezi sau n-ai s-o vezi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de ce mi s-a părut că e și din cer. Am găsit în deșertul prin care am trecut niște lucruri ca niște ulcioare, sau... nu știu cum. Erau rotunde și lunguiețe, cu capetele ascuțite, dacă le-am putut desluși bine, căci am leșinat. - Cum ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a părut că e și din cer. Am găsit în deșertul prin care am trecut niște lucruri ca niște ulcioare, sau... nu știu cum. Erau rotunde și lunguiețe, cu capetele ascuțite, dacă le-am putut desluși bine, căci am leșinat. - Cum ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și m-am târât cât am putut, apoi am leșinat, măcar că nu aveau nimic înspăimîntător. Dacă ar fi fost numai atât, aș fi zis că eram eu bolnav, chiar dacă depărtîndu-mă numaidecât mi-a trecut și m-am înviorat. Dar înțeleptul Tefnaht mi-a spus că au căzut altele asemănătoare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]