1,772 matches
-
adunare în sine. Sunt nerealist de mari puterile formale date legislativelor de către constituții? Sunt aceste puteri nepotrivite caracteristicilor guvernării moderne? Trebuie să se acorde reprezentării doar o arie de cuprindere limitată pentru ca mecanismul guvernării să poată funcționa? Adunările reprezentative și legiferarea Dificultățile experimentate de forurile legislative chiar și din cele mai liberale state sugerează că aceste organe nu sunt în stare să facă față rolului cu care au fost însărcinate. În realitate, principala problemă constă în faptul că, așa cum indică și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt în stare să facă față rolului cu care au fost însărcinate. În realitate, principala problemă constă în faptul că, așa cum indică și numele acestor organe, una din funcțiile majore ale legislativelor, dacă nu chiar funcția principală este cea de legiferare; totuși, adunările reprezentative nu au resursele necesare pentru a genera și dezvolta o legislație modernă. Când Locke și Montesquieu au afirmat că legile ar trebui aprobate de legislativ, legislația viza în principal chestiunile private (cu precădere cele referitoare la familie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
face acest lucru. Astfel, legislatorii individuali nu exercită de obicei o influență substanțială prin discursuri și dezbateri și, în consecință, comisiile par să constituie o platformă mai eficientă. Activitățile în plen Există patru tipuri principale de activități în plenul camerei: legiferarea, discutarea prevederilor financiare, dezbateri generale și "întrebări". Această ultimă activitate este larg răspândită mai ales în Marea Britanie și într-o serie de țări ale Commonwealth-ului. Procedura se extinde într-un anumit grad și în Europa continentală, dar rămâne mai mult
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumea a treia, dacă nu chiar în toate, au loc unele dezbateri, dar acestea privesc mai ales proiecte de lege de importanță relativ limitată; * În majoritatea sistemelor autoritare în care există legislative (Orientul Mijlociu, unele țări africane și statele rămase comuniste), legiferarea nu conduce la dezbateri în adevăratul sens al cuvântului liderii țin discursuri despre politicile guvernamentale generale. Odată cu mișcarea spre liberalizare care s-a petrecut în Europa de Est și în Africa Neagră la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90, a treia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
28 legături etnice, 117 legături tribale, 117 legislație, vezi crearea regulilor legislative (foruri), activitățile, 267-270 componența, 262, 265-266 declinul, 259 dimensiunea, 263 dizolvarea, 263-264 influența, 270-273 și adjudecarea regulilor, 345, 353, 355 și comisiile, 76, 267-268 și guvernele, 258-261 și legiferarea, 260-261 și luarea deciziilor, 258-259, 263-264 și reprezentarea, 257-274, 267-268 legitimitate, a regimului, 79-80, 258 intensitatea, 77-78 și birocrație, 323-324, 325, 339 și coerciție, 75-76 și conducere, 249, 302-303 și dezvoltarea socioeconomică, 81, 82 și grupuri, 79-81, 86, 112-114, 119
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
active" (metoda globală, centrele de interes, conducerea de sine a clasei etc.) (34, pp. 223-238). Se punea problema adaptării acestor practici la specificul școlii românești. Propunerile lui Gusti privind învățămîntul primar rural cuprindeau o serie de elemente realiste, a căror legiferare s-a și încercat ulterior; a fost pozitiv faptul că se cerea o prelungire a școlarității tinerilor din mediul rural prin școlile țărănești, orientarea spre agricultură a școlilor rurale nu era realizabilă în primele patru clase, ci abia în clasele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societate pluralistă, întemeiată pe libertatea de conștiință, egalitatea înaintea legii, respectul individului și al proprietății etc. S-a ajuns astfel la adoptarea principiului unirii, ca exigență supremă și imediată, alături de cel al autonomiei depline, al prințului străin, al neutralității, al legiferării printr-un organ ales. Din aceste principii au decurs și actul de la 24 ianuarie 1859 și limitarea mandatului primit de alesul națiunii. Căci limitat a fost din capul locului prin exigența unei dinastii străine, capabile să asigure un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
motiv că sfârșesc să reafirme țelurile și obiectivele tehnocraticilor, ale albilor, ale bărbaților, ale speciei umane sau sunt incriminate de perpetuarea ideilor tehnomistice (pshihedeliceă ale anilor ’60 și ’70 sau ale capitaliștilor care fac apologia libertății împotriva oricărei normalizări sau legiferări externe. Străduindu-se a fi o provocare fundamentală a umanismului, trasumanismul nu este lipsit de paradoxuri, de inadvertențe și de speculații circumspecte, radicalizând anumite aspecte și valori ale umanismului însuși: evoluția cu orice preț a umanului în scopul autoîmplinirii, autotransformării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru femei, această descoperire înseamnă cel mai adesea neglijarea problemelor realității fizice și virtuale, de la corporatism la globalism, de la comercialism la rasism. Aceste probleme sunt omise în retorica utopică a feminismului digital, o retorică incapabilă să demonteze contextul electronic al legiferării politice, al normalizării sociale și al puterii economice. De pildă, Michaelson și Pohl (2001Ă analizează modul în care comunicarea prin e-mail neutralizează stereotipiile de gender din cadrul unei conversații față în față, aducând o șansă femeilor pentru cooperare în rezolvarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
seamă publicului școlar. Este, poate, primul moment în istoria evoluției muzeelor cînd este afirmată necesitatea unei legături permanente între școală și muzeu. Asistăm la un efort cumulat al inventarierii sistematice a colecțiilor, al clasificărilor și ordonării pe criterii clare, al legiferării activităților comerciale cu bunuri artistice în Anglia, aceasta devenind centrul european al comerțului cu artă prin înființarea Caselor Christie's și Sotheby's. Odată cu moda Expozițiilor universale, apare o primă și binevenită distincție a etalării colecțiilor în funcție de genurile și ramurile
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
și nu impus, omul începe să se simtă mai aproape de esență să umană în lumea în care nu este egal cu sine: metaexistența lumii rolului îi dă măsură adevăratei sale existente" [Liiceanu, p.19, subl.n.]. "Definind rolul social că legiferarea drepturilor și a datoriilor legate de un statut dat, putem spune că un rol social va implica una sau mai multe rutine și că fiecare dintre aceste roluri diferite poate fi prezentat de performer într-o serie de ocazii acelorași
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ființă sensibilă, purtătoare de "înclinații" care determină acțiunile subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații etc.) prin care tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși, fericirea nu poate fi atinsă decât în perspectiva perfecțiunii morale, adică a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
privind situarea conceptului legii morale în zona condițiilor originare ale conceperii omului ca subiect al cunoașterii și al acțiunii. Oricum, este de regândit problema acestei situări a conceptului legii morale și consecințele ce decurg în privința intervenției "moralității" în sfera de legiferare a rațiunii teoretice. O anume dislocare a acestei situări pare a se produce prin postulatul existenței lui Dumnezeu. Poate nu direct, ci prin faptul că acest postulat reface unitatea de existență a omului. Oricum, legea morală mai este vizată doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Intelectul arhitectonic dătător de sens pentru aceasta potrivit structurii conceptului său din filosofia prekantiană își are sensul legat de structura "operațională" a ființei raționale; așadar, structura sa formală este legată de această schemă operațională. Aici se află concentrată semnificația extinderii legiferării prin finalitate de la existența proprie ființei raționale (omului) la natură. O operație necesară, socotește Kant, pentru orientarea cunoașterii naturii (nu pentru creșterea și adâncirea acestei cu-noașteri) și posibilă datorită întemeierii sale pe o facultate a ființei raționale necesară ea însăși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumii și "descrierea" conceptelor care îi dau justificarea formală (conceptele de timp și destin); 2) prin extinderea sa dincolo de unitatea vieții sufletești (de exemplu, orice organism, nu numai cel uman, are ca lege individuală destinul său, adică finalitatea intrinsecă); lărgirea legiferării sale în întreg spațiul existenței-ca-energie, afirmarea sensului personalist al evoluției acesteia. Potrivit primei operații din structura "intelectuală" a determinismului prin finalitate (negarea valabilității universale a cauzalității ...), diferența dintre energia-ca-natură și energia personalizată (diferența dintre natură și cultură) este totală. Potrivit
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și îl re-umanizează, pentru că ea, în măsură mai mare decât orice formă "istorică" a personalității, îi dezvăluie originea non-naturală și calea prin care ajunge el la statutul de "lege" a existenței-ca-energie. Primul moment al istoriei este și primul act de legiferare a determinismului prin finalitate. Și am putea spune acum că acest moment corespunde celui în care s-a produs prima vocație. Fiind ordonate potrivit unei evoluții determinate a energiei, formele personalității pot fi gândite și într-o ordine cauzală. E
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
încurajată căsătoria la vârste tinere, căsătorii potrivite și durabile, există tendința, deja legiferată pe alocuri, de a înlocui contractul de căsătorie cu reuniunea consensuală, care mai degrabă încurajează concubinajul decât să stimuleze asocierea durabilă prin căsătorie. Dacă adăugăm aici și legiferarea căsătoriilor între homosexuali “apucături infame” după cum le denumea Paulescu, avem o paletă suficient de elocventă pentru a realiza calea degradării către care societatea contemporană se îndreaptă. În fața acestei ofensive greu de stăpânit, doar educația în familie și școală, credința, tradiția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Piața Operei la 11 martie 1990, nu a ajuns să fie dezbătut în Parlament, cu atât mai mult cu cât autorul ei principal a fost răpus de o criză cardiacă câteva luni mai târziu. Indiferent de dificultățile deseori insurmontabile ale legiferării, Președintele Constantinescu a fost primul șef de stat român care a condamnat comunismul, și asta încă din 1997, când a cerut iertare în numele statului pe care acum îl reprezenta, tuturor victimelor represiunii anticomuniste, într-un mesaj pe care l-a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
școlile germane normale, capitale și triviale elaborat de pedagogul german Johann Ignaz von Felbiger, care devine astfel prima lege de organizare a învățământului public imperial. Aplicată inițial în școlile din Austria, legea a fost ulterior progresiv extinsă și adaptată, prin legiferări succesive, pentru organizarea învățământului public derulat pe întregul teritoriu al Imperiului Habsburgic. Preluând principiul obligativității școlare promulgat (dar neaplicat practic) în legislația prusacă, Regulamentul din 1774 prevedea ca toți copiii, între vârstele de 6 și 12 ani, să fie școlarizați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statele-națiune au reacționat prin declararea educației publice de masă ca scop de interes național, asumându-și țelul de a înființa și instituționaliza un sistem de învățământ național; b) acestei asumări declarative a interesului național în educația publică i-a urmat legiferarea obligativității școlarizării; c) pasul următor, în continuarea logică a celor deja făcuți, a constat în crearea ministerului educației de stat, ca for organizațional suprem însărcinat cu responsabilitatea instituțională asupra învățământului public; d) măsurile luate au fost încununate prin stabilirea autorității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publice primare înaintea Ungariei, spre exemplu, rata efectivă de înrolare a populației de școli în 1870 era ridicol de mică, atingând doar 7 procente, comparativ cu cele 40 de procente reușite de autoritățile maghiare. Examinând raportul cele două elemente - anul legiferării educației obligatorii și rata efectivă a înrolării populației școlare în sistemul de învățământ public primar -, autorii indică trei căi urmate de statele Europei occidentale în construirea sistemelor de învățământ public de masă în decursul secolului al XIX-lea: a) construirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Europei occidentale în construirea sistemelor de învățământ public de masă în decursul secolului al XIX-lea: a) construirea etatistă a educației, cale urmată în acele țări în care statul a creat sisteme educaționale funcționale încă de timpuriu, atât formal (în privința legiferării obligativității învățământului public de masă), cât și organizațional (în sensul în care au reușit să înroleze în angrenajul educațional un procent ridicat din totalul populațional al copiilor în vârsta specifică școlii primare). Calea etatistă de construire a sistemelor educaționale de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
educația patriotică acționând ca "marea școală a națiunii". Mistica ortodoxistă, educația patriotică școlară și spiritul de disciplină militărească se întrepătrund pentru a alcătui climatul formativ al Românului. Devenite obligatorii, școala și armata sunt transformate în agenții inescapabile de naționalizare. Odată cu legiferarea serviciului militar obligatoriu ca datorie civică, armata devine a doua stație de naționalizare a subiectului statului român, după ce acesta absolvă ecluza inițială a instituției școlare. S-a făcut transparent în paginile anterioare cum prin școlarizare, alfabetizarea însemna naționalizare. Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doctrină antinaționalistă se străduiește din răsputeri să dizolve identitățile etnice consolidate în tradiția politică românească. În fapt, este un atentat identitar la adresa românismului ca produs nemijlocit al naționalismului etnic exclusivist. Politica stalinistă a chestiunii naționale își vădește caracterul antinaționalist în legiferarea "Statutului naționalităților" din 1945, care consacra, printre principiile sale, următoarele: i) egalitatea deplină în fața legii, fără deosebire de etnie, rasă, religie etc.; ii) interzicerea cercetării originii etnice; iii) originea etnică nu poate fi izvorul niciunui fel de drepturi; iv) libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
36 de ani (de la sfârșitul războiului civil câștigat de "naționaliștii" generalului Francisco Franco împotriva "republicanilor" comuniști din 1939 până la moartea sa survenită în 1975), elita politică post-franchistă a optat pentru "instituționalizarea uitării" (Grosescu și Ursachi 2009, p. 49) realizată prin legiferarea amnistiei generale; ii) prin promovarea uitării survenite pe cale naturală, odată cu trecerea timpului și cu dispariția biologică a purtătorilor amintirilor de primă mână referitoare la trecutul problematic. Această strategie din urmă a fost angajată de Rusia post-sovietică, a cărei elită politică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]