2,105 matches
-
îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2. Dată fiind abundența materialelor de construcție și au construit fiecare, înflăcărați, câte un castel...din nisip!. 3
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau leneși și somnolenți peste trecătorii grăbiți. „Doamne! Ce fac? Oare voi fi În stare să-mi reprim emoția astfel ca Întreaga acțiune să fie o reușită?” „Hai, băieți! aliniați-vă câte doi așa cum am stabilit. Vedeți ce faceți, aveți grijă cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îmi spun, ce fată bună sunt eu, de vreme ce mă pot abține de la zahăr, care se adăpostește liniștit și totuși amenințător în bufetul de deasupra ibricului. Aduc ceaiul în sufragerie, iar Sophie și Lisa își strigă mulțumirile, dar ca niște vaci leneșe ce sunt, nu se mișcă din canapele, nu-mi fac loc să stau și eu. Deci nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut decât să rămân în ușă, strângând în mâini cana fierbinte și întrebându-mă cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Le observ pe toate și dau din cap uimită. Deschide frigiderul oricărui alt tip și găsești probabil un bax de șase doze de bere, resturi de mâncare indiană luată la pachet și uitată pe-acolo și, dacă sunt chiar foarte leneși, o grămadă de semipreparate de la vreun magazin scump. Așa deci, îmi spun eu, închizând cu zgomot ușa frigiderului. Întâi la sală și după aceea la supermarket, pentru că în seara asta eu voi pregăti eu cina. Îmi pun echipamentul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ești, nu-mi vine să cred că noaptea trecută a fost de-adevăratelea. Începem să ne sărutăm din nou, după care Ben se trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care nu-l recunosc, dar care se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care plecase. Strâns cu ușa, cum se spune, hangiul n-a avut încotro și a strigat... În câteva clipe, în ușa bucătăriei ședea hangița, îmbujorată. S-a oprit anume pentru a-l vedea mai bine pe lotru... Apoi, cu pas leneș - cu chip să nu verse vinul din ulcică - a pornit spre masa celor doi. Ochii ca doi cărbuni nu priveau în altă parte decât într-ai lotrului, care o sorbea din priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așteaptă. Înainte, însă, să vedem ce mai avem prin cele sticle - a vorbit țârcovnicul. ― Cine spune că nu ai dreptate, nu este artilerist. Înseamnă că s-a rătăcit printre noi - și-a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Josephine? Și ce se întâmpla dacă întârziam? Care era patul meu? De unde luam umerașe? — Dar care...? —întreabă-i pe ceilalți, mi-a spus Billings. Vor fi bucuroși să te ajute. După care a dispărut! Obraznicul! m-am gândit furioasă. Trântor leneș, bun de nimic! Nu-mi dă mâncare vegetariană! Nu-mi duce geamantanul! N-a stat să mă ajute să mă instalez! Aveam tot dreptul să fiu foarte supărată! Nu trebuia să afle că nu eram cu-adevărat dependentă de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plângă ca o femeie“, a spus ea. Asta sună ca și cum ai disprețui femeile. Ce vreau să spun e că sună ca și când n-ai avea prea mult resp... Știu ce înseamnă a disprețui, a întrerupt-o John Joe. Vocea lui leneșă și gravă era încărcată de mândrie și iritare. Am simțit cum ceilalți se ridică în scaune surprinși. —Le disprețuiești pe femei? a întrebat Josephine. Da! John Joe ne-a uluit pe toți răspunzând atât de prompt. Sunt tot timpul nemulțumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
presupunea că ne pregătim să bem o cafea. în schimb, în cazul în care nu începusem să am halucinații auditive, Luke tocmai îmi spusese să-mi dau rochia jos. Am bolborosit: —Ce-ai zis? Luke mi-a întors un zâmbet leneș și sexy care m-a băgat în sperieți. —Ce-ai auzit, mi-a răspuns el. Luke Costello tocmai mi-a spus să-mi scot rochia, m-am gândit în timp ce teama și jignirea se luptau înlăuntrul meu pentru supremație. Ce tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erau cu toc și-mi făceau picioarele lungi și subțiri. Ei, în orice caz, nu mai arătau așa de grase ca de obicei. —OK! Scoate-ți sutienul! — A, nu! Ba da, mă tem că da! a spus el zâmbindu-mi leneș și batjocoritor. Eram tot în bucătărie și ne uitam unul la celălalt. Eu eram roșie la față de rușine și de excitare. Dintr-odată, ochii mi-au căzut pe umflătura semnificativă din pantalonii lui și m-am trezit cu mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar noi ne-am ridicat în scaune și ne-am liniștit. Josephine i-a mulțumit lui Dermot fiindcă venise la ședință și-a spus: —Vă rog să ne spuneți câte ceva despre problemele cu băutura ale lui Chaquie. Cu un gest leneș, mi-am băgat limba în dintele care mă chinuise. Nu puteam să mă abțin să nu fac chestia asta. Eram teribil de mândră de mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
locuiește la noi în frigider, am replicat eu, după care amândouă am început să râdem, dar fără prea multă tragere de inimă. Nu pot, Brigit, mi-am cerut eu scuze. Sunt stoarsă de energie. M-aș prăbuși pe jos. —Curvă leneșă și inutilă ce ești, s-a lamentat ea. Dacă acum ar apărea Luke Costello, băiatul anilor șaptezeci, cu puța în mână, în căutare de ceva hârjoneală, ai avea destulă energie! Mai bine n-ar fi zis asta! Fiindcă am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-ți venea să-i tragi un șut în fund. Chaquie a ezitat, după care a cedat. —Bine. Dumnezeu să mă ajute! Așa că, fără prea multă tragere de inimă, m-am dus s-o caut pe Misty. —Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scos la horă și aproape bun de însurat. Numai că, deși frumușel și voinicel, băiatul nostru nu se pricepea la nimic. Se vede, însă, că tatăl a intrat la idee. Cum să scoată el în lume un om nepriceput și leneș? Ce fată are să se lege la cap cu o astfel de podoabă? După ce s-a tot gândit gospodarul ce și cum să facă, după ce s-a sfătuit și cu gospodina, într-una din zile i- a zis feciorului: - Măi băiete
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
m-au mutat în gazdă. La mutare a contribuit poate și faptul că frustrarea că nu puteam învăța și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată cu un an mai mare, foarte leneșă și gălăgioasă de felul ei. O avertizasem regulamentar, e drept, de două ori, dar până la urmă o pocnisem, lăsând-o complet uluită. Nu neapărat pentru că fusesem impardonabil violentă, ci pentru că o lovisem „deși eram mai mică decât ea“. Teoretic, „meditațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bani. Uneori se încingea un ospăț în vecinătate și se tăia un porc pentru această ocazie. Atunci se duceau și mâncau până le venea rău și dansau și cântau imnuri religioase. Dar casa era departe de sat și tahitienii sunt leneși. Le place să călătorească, le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o ezitare. Nu mă prea încântau paisprezece kilometri parcurși pe o potecă proastă și n-aș fi avut nici o șansă de a mă întoarce în aceeași seară până la Papeete. Și pe urmă Strickland nu era deloc simpatic. Era un ticălos leneș și inutil care prefera să trăiască cu o băștinașă decât să muncească pentru a-și câștiga existența ca noi ceilalți. Mon Dieu, de unde era să știu eu că într-o bună zi lumea avea să ajungă la concluzia că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încurcat, dar am continuat. De exemplu, dacă eu te-aș invita să mergi cu mine, cum ai face? am supus-o, din nou, unui test. -Simplu, mi-a răspuns, deliberat Toxina, rup această așa zisa legătură cu acest drăguț obez leneș și vin cu tine. Știi vorba: „Ce-am avut, am pierdut, dar nu-i nimic altceva mai bun am găsit.” Și așa în situația lui, plin cu atâtea toxine, alcool și tutun, nu știu cât mai rezistă. Și tu, nu cumva ești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să mai fiu două ore "antic". Nu mă consider "specialist" în antichitatea greacă și nici n-aș fi reușit să devin, dacă mi-aș fi propus așa ceva. Căci n-am răbdare să fac fișe, să clasez date. În privința aceasta, sunt leneș. Unica "specialitate" care mi-a convenit și care nu mi-a cerut nici un efort a fost aceea de a visa cu ochii deschiși. Spre deosebire de specialiști, care controlează cu grijă orice detaliu, pentru a-i verifica exactitatea, eu nu m-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare într-o luptă, cu riscul că de va greși sau de se va sustrage va fi împușcat. Ar fi interesant de văzut storcîndu-și creierul și mișcîndu-și fruntea cum nu mai obicinuise să facă, încruntîndu-și trăsăturile, de obicei moi și leneșe. La fel și un om care este silit să moară și nu pricepe ce e moartea. Un viteaz dă o ultimă comandă de luptă, ceea ce se admiră, dar mie, care nu pricep regulile militare, și care nu mă preocup decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cum?" Irina părea și ea afectată de supărarea prietenului nostru. Mi-a spus: "I-am scris. Cum erai absent, te-am scuzat și pe tine!" Gestul ei mi-a plăcut. Îl făcuse singură, fără să-i dau ideea, o știam leneșă la scris și eram mișcat. E drept cu acel "te-am scuzat și pe tine" suna oficial și demonstra că ea scrisese mai mult pentru că "trebuia" decât pentru că simțise nevoia. Dar era inutil să interpretez în rău ceea ce făcuse. Era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală nimănui, indiferent că se vedea observat sau nu, nici măcar pentru rânjetul obraznic cu care îl fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s. Mama lui Carol n-a fost chiar atât de dezamăgită. Știa că fiica ei îi seamănă, se comportă bine sub influența celor de același fel, dar este leneșă și lipsită de convingeri ferme. Dat fiind că era și delicată, și drăguță în modul acela comun, provincial și tipic englezesc, era mai bine pentru Carol că se măritase de tânără și că urma să fie supusă unei influențe stabilizatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]