2,139 matches
-
își ajută copiii la învățătură. Ei îi vor sprijini să învingă primele dificultăți și îi vor încuraja pentru primele succese. Alarmați de situația școlară precară, unii părinți recurg la “ajutorarea” copiilor prin meditații, fără să realizeze că prin acestea încurajează lenea, nepăsarea, dezinteresul elevilor față de munca de învățare. în acest sens, cuvintele lui Jan Amos Comenius sunt pe deplin edificatoare:”A reuși la învățătură și a rămâne în urmă din punct de vedere moral înseamnă mai curând a rămâne în urmă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93074]
-
mod sigur și limpede. Să vă îndoiți de cei ce spun: Știu lucrul ăsta atât de bine, încât mi-e cu neputință să-l exprim"; căci dacă nu pot s-o facă, înseamnă că nu-l știu sau că, din lene, s-au oprit la învelișul lui. N-am multe păreri. După o viață întreagă, omul își dă seama că a trăit ani de zile spre a se convinge de un singur adevăr. Dar un singur adevăr, dacă este evident, e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mare, Rob cu rob să ne unim, Internaționala Prin noi s-o făurim! Sculați, nu-i nicio mântuire în regi, ciocoi sau dumnezei! Unire, muncitori, unire, și lumea va scăpa de ei! Prea mult, ne-au despuiat tâlharii Ce-n lene, lux, desfrâu se scald; Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cât e cald! Refren Țăranii și muncitori noi suntem Partidul mare muncitor! Pământul este-al celor harnici, Cei leneși plece unde vor! Când vulturi lacomi, corbi de pradă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt analizate modelele mai vechi comparativ cu modelele mai noi ale luării deciziei, acestea din urmă accentuând rolul strategiilor euristice și a biasărilor în luarea deciziei. Secțiunea a 5-a insistă asupra influenței obținute de factorii sociali și psihosociali (facilitatea, lenea, compararea socială, conformitatea, gândirea de grup etc.) în raport cu deciziile care se iau în grup. Ultima secvență a lucrării insistă asupra rolului unor fenomene cu impact în procesele decizionale (cum ar fi : supraîncrederea, profeția autoîmplinită ș.a.). • Postularea deciziei ca factor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
emoțională și, prin urmare, parșivă, riscând răstălmăcirea. Este adevărat că nu am o poziție anume a corpului de întâie ori a doua lectură a unei cărți. Cel mai mult îmi place să citesc stând lungită în pat: dar nu din lene, ci pentru că astfel pot uita întru totul de corp (răsfățat în poziția lui preferatăă, concentrându-mă pe ceea ce îmi dăruie cartea pe care tocmai o (reăparcurg. Titlurile cărților care se publică astăzi sunt fie sofisticate și fanteziste (voind să stârnească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
consideră „mai superiori“ (sic!) față de cei ce susțin valoarea națională a creației, este o falsă rezolvare a problemei, pentru un motiv foarte simplu: „cosmopolitismul, spune din nou Eminescu, nu există decît ca simulațiune, ca fățărnicie. El mai e pretextul pentru lenea și indiferentismul celor care nu cunosc un alt scop pe lume decît acela de-a trăi bine“ <footnote Ms. 2257, după Mihai Eminescu, op. cit., p. 91. footnote> . Afirmația aceasta poate părea dură, dar, dacă se are în vedere statutul apatrizilor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ies din casă, *M-a luat o foarte foame, *O tare/foarte frică m-a cuprins când am intrat în casa părăsită)111; - paralelismul cu unele adjective de stare fizică sau psihică (Sunt leneș, Sunt fricos, echivalente cu Mi-e lene, Mi-e frică); - prezența opoziției static - dinamic (Mi-e foame - Mi se face foame), opoziție ce caracterizează și structurile cu nume predicativ (Sunt fricos - Devin fricos). În gramatica generativă, elementul sau elementele postverbale sunt analizate ca o propoziție redusă (Stowell
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Eului meu, aflat În crize sceptice, că „marile mele calități”, Încă defel omologate, se află În perfectă discordanță, nepotrivire, nu numai cu „lumea comunistă, stalinistă românească”, dar... și cu lumea În general! Un mărunt, biet tinerel paranoid ce-și „coafează” lenea și inconecvența profesională În „ratare”! Ratare a... ce! (Insist asupra „cazului” pentru „a face curaj”, dacă e posibil, tinerilor cărora li se pare că li se Întârzie norocul” atunci când ambiționează a face carieră Într-una dintre zonele exigente, atipice, ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu-l „Înțelege” imediat pe cel din fața mea, modul lui de a gândi și reacționa, firea sa sau, dacă vreți, incapacitatea mea de adaptare la atâtea și obositor de diverse ocazii și situații existențiale. Trăitor Într-un mediu latino-balcanic, această lene sau Încetineală În reacții au putut părea nu de puține ori semne sigure ale unei „prostii Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care, abili, s-au Încuscrit cu familiie boierești locale, vechi! - s-a așternut pânza densă și sufocantă a moravurilor orientale, toate acele minusuri, defecte și păcate de care ne acuză străinii și de care ne acuzăm noi Înșine: corupția și lenea, două păcate majore, care au produs altele mai mici și teribil de „infiltrante”, printre care minciuna și bârfa ridicată la rang de adevăr, chiar de lege, fatalismul dus la exces, ce provoacă la rându-i acel sarcasm care e capabil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru sărut ale femeii aduc a verighetă; Câtă inactivitate, atâta neliniște; Iubirea un pedagog de geniu; Iubirile trec, soțiile rămân; Fără dorință, nu bagi de seamă lipsa; De multe ori, viitorul nu ne stă în față, ci în urmă; O lene harnică e un dezastru; Prima iubire e ultima; Intuiția laserul minții; Fiecare moarte ucide și pe alții. Theodor Codreanu este un intelectual atipic. Trăiește într-un oraș mic, provincial ca urbanistică și vai! provincial și în spirit. A refuzat până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
observație kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plicuri din acestea cu care îți scriu, pentru a putea să te țin în curent cu situația mea. Poate că voi fi mai punctual în corespondență dar de vei vedea că nu e chiar așa, tu știi că nu din lene sau rea voință fac aceasta. Acum, când ești departe de mine, de aș avea posibilitatea ți-aș scrie în fiecare zi, că astfel am putea să stăm mai mult de vorbă. Noaptea am singura mângâiere cu care trebuie să mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
rău. Nu fac nimic pentru a mă mai schimba puțin în bine, mă plâng ca prințul Mâșkin sau ca Liubova din „Livada cu vișini”. Sunt un personaj cehovian , dar de o anumită structură carpatină - cu o anumită duritate - și o lene balcanică. Mă îngrozesc ! Nu mă recunosc !! Dar să mă las în pace. Nu-s atât de importantă ! Mai bine să vă povestesc ce mai face proaspătul nostru operat - tata. Exact în ziua când dumneavoastră și cunoștința descindeați iar în Cârțișoara
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
trebuie să-și facă datoria în orice activitate. M am simțit mai matur; pedagogul din mine a început să și schimbe comportamentul și în relația cu colegii și profesorii. Nu-mi mai lăsam prietenii să lâncezească și să cocheteze cu lenea și indiferența. Împreună cu colegii din clasă ne făceam temele și nu lăsam nici o problemă nerezolvată. Bucuria reușitelor noastre era de nestăpânit după ce rezolvam unele probleme. Îmi dau seama că aveam izbucniri violente de veselie determinate de oboseala intelectuală acumulată. Făcând
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
din cînd în cînd mai soarbe cîte o mică înghițitură de whisky. Eu încerc să schimb vorba. Cu venitul minim garantat cum stai? îl întreb pe Gioni. Cum să stau, domnule primar... Cum să stea? sare Mia, ca dracu! Încurajează lenea. Nu vor să muncească netrebnicii și vin la pomană. Ar trebui să le dea foc. Ne trebuie un Antonescu să-i ducă la Bug, în Siberia, sau naiba știe unde. Toată lumea tace și Mia vorbește, face din ochi și arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept. Deștept în sensul nu de deștept ci în sensul de deșteptat. Sau, mai bine zis, treaz. Setea îl sîcîia în continuare dar și lenea nu se lăsa cu una, cu două. Dar Raul era un om căruia îi mergea vestea că-i descurcăreț. Din analiza situației în care se afla a rezultat că trebuie musai să bea apă. Marilu, strigă Raul la nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să dea o împuternicire călugărițelor de la Socola ca să ia viile mănăstirii de la cei care nu le lucrau și să le dea celor care vor să le lucreze. - Așa se întâmplă,mărite Spirit, când ceva este din belșug...Apare risipa prin lene. Odată cu ultimul meu cuvânt, Spiritul domnesc m-a întrebat: - Care-i locul unde ai vrea să mergem în continuare, omule nesătul de cunoaștere? Imi închipui că încă n-ai obosit - Nici vorbă de oboseală, mărite Spirit. Drept dovadă, mă gândesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Refuză orice „compromis“, nu se lasă ispitită de dorința „inautentică“ „de a dovedi că poți să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaștere socială“. Această atitudine e neînțeleasă și judecată aspru (și nedrept) de cei din jur drept „lene“, „lipsă de interes“, „pasivitate“, „încăpățânare“. Apreciez sincer preocuparea cititoarei mele pentru definirea identității proprii și sunt sensibil la efortul ei de a fi, clipă de clipă, conformă cu sine și de a-și comunica experiențele. Dar, tocmai din simpatie pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă a contemplativității și teme iul unei subtile metafizici a non-acțiunii. A făptui nefăptuind (wu-wei) e stilul însuși al „eticii“ taoiste. Înțeleptul care nu intervine agresiv în ordinea lucrurilor și care produce efecte salutare prin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pur și simplu leneș, povestea lui ar încăpea, ca aceea cu „muieți-s posmagii“, în două pagini. Iar termenul „oblomovism“ ar fi superfluu. În realitate, inactivitatea în care perso najul se complace până la asfixie n-are prea mare legătură nici cu lenea, nici cu devitalizarea boierimii țariste, nici cu imaturitatea cronică a unui bleg. Ilia Ilici nu face nimic, dar motivațiile lui nu țin nici de psihologie, nici de sociologie. Oblomov e metafizician, e Hamlet în variantă rusească. Indecizia, deliberarea nesfârșită, suspensia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
implică manevrarea unei tastaturi. E motivul pentru care sunt foarte rezervat când e să judec performanța culturală a calculatorului și a internetului. Ele au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept, acces prompt, dar și lene mentală, pasivitate, impostură. Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur și simplu, a ști. Cunoașterea ca depozit, inteligența ca exercițiu al memoriei, interogația redusă la strictă dexteritate mecanică și la curiozitate primară, toate acestea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stâlcește, în joacă, limba franceză, în cutare scrisoare către Alceu Urechia („Douleurs vouloir pas passer!“), să râzi candid de asocieri de tipul „mitologic mitocănesc“, să savurezi alunecarea „Constituției“ spre „Costicuție“, să citești cu glas tare, printre hohote de râs, descrierea lenei cronice valahe drept „Pigritia orientalis fetida“ sau „stenograma“ năucitoare a modului „cum se înțeleg țăranii“. Când o vajnică matroană română își admonestează copilul care își bagă mâna în nas în prezența perechii regale, spunându-i, printre dinți: „șezi frumos că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Admit că e o povară uriașă. Nu poți fi Confucius pe perioada unui întreg mandat. Dar nici nu poți pretinde respect și legitimitate când raporturile tale cu limba pe care o vorbești sunt cele ale unui violator în recidivă. Stereotipii Lenea mentală și senilitatea sunt sursele curente ale vorbirii stereotipe. De aceea, veghea neîntreruptă asupra ticurilor verbale, asupra repetițiilor, asupra replicii mecanice, nereflectate, ar trebui să fie un permanent exercițiu de igienă mentală, cel puțin la fel de important ca întreținerea în bună
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]