4,839 matches
-
de alte nume proprii? Așa cum am constatat, numele proprii se detașează ca o subclasă cu un pronunțat specific semantic și gramatical, dar în cadrul acestei subclase există mai multe categorii de nume destul de diferite între ele, unele fiind, de fapt, entități lexicale asimilate numelor proprii. Poartă nume proprii, potrivit lucrărilor romînești de gramatică și lexicografie (normativă, mai ales): persoanele (prenume, patronime, nume de familie, supra nume, pseudonime), personajele (religioase, mitologice, folclorice, lite rare), animalele, entitățile geografice și administrativ-teritoriale (numite, cu un termen
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dincă, Dincu, Tincu, Tinu, Tina, Tinel, Tinică etc.) Structurarea ansamblului numelor de lucruri se apropie mai mult de organizarea lexicului comun decît cea înregistrată în cazul numelor de persoane. Astfel, numele de locuri folosesc un sistem bine dezvoltat de formanți lexicali (în primul rînd sufixe și determinanți), precum și conversiunea ca formă de onimizare, în timp ce numele de persoane apelează și la aceste modalități, dar și - mai ales - la trunchiere (pentru formarea hipocoristicelor, așa cum s-a văzut mai sus în cazul „familiei“ onomastice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
moartea“ acestora, aspecte pe care le vom urmări și în legătură cu numele de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri este, de fapt, re nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera specifică a numelor de locuri, adică învestită cu funcție de individualizare topică. Nici algoritmul etimologiei cuvintelor comune aplicat numelor de locuri nu poate explica întru totul modul de apariție a acestor nume (de locuri), ci sunt necesare, în investigarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelor de locuri nu poate explica întru totul modul de apariție a acestor nume (de locuri), ci sunt necesare, în investigarea fenomenului, demersuri specifice. S-a afirmat, pe bună dreptate, că apariția numelui de loc constituie, de fapt, o conversiune lexicală sui generis, pentru descrierea și caracterizarea căreia sunt necesare trei abor dări complementare și, în același timp, integrate unei viziuni unitare, înglobatoare. Este vorba de stabilirea originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din urmă, fiind supuse în ultimă instanță legilor de organizare, evoluție și funcționare caracteristice lexicului în general, din care de altfel fac parte. În mod oarecum paradoxal, modalitățile lor de raportare, asociere și grupare consolidează nu numai calitatea de unități lexicale ale limbii, ci și statutul de elemente specifice în cadrul vocabularului general. Preluînd celebra afirmație a lui Saussure, potrivit căreia în limbă „totul se ține“, putem spune că în sistemul (cîmpul, ansamblul) toponimic totul „se susține“ reciproc. Studiul etimologic, structural sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului geografic denominativ. Concepția aceasta este fundamentată de școala toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
față de punctele cardinale), sociale, istorice și psihologice. Clasificările numite lingvistice sunt mult mai numeroase și mai diverse decît cele geografice. Aspectele cele mai frecvent folosite drept criterii de clasificare sunt: structura formativă (simple, derivate și compuse, numite și analitice), domeniul lexical de proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dumbrăvița, Bălșița, Craiovița, Stupineaua, Gilorțelu, Lotrișorul, Plenicioara, Ruginoșica, Amărăzuia, Ploștinuța, Ardănașu) sunt comparabile, formal și semantic, cu diminutivele din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime analizabile din perspec tivă derivativă (în sensul că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Specificul evoluției istorice a poporului romîn a făcut ca aceste nume sa fie destul de puține și incerte în ceea ce privește originea. Ele constituie însă parte a ansamblului toponimic romînesc, mai ales datorită faptului că și-au creat, în general, urmași onomastici și lexicali comuni în limba romînă, constituiți în familii bogate și diverse: Olt, Olteț, Oltișor, Olteana, Olteanca, Olteanca Mare, Olteanu, Oltecioru, Oltenaș, Oltenești, Olteni, Oltenia, Oltenii de Jos, Oltenii de Sus, Oltețani, Oltețu de Jos, Oltețu de Sus, Oltețu Sec, Oltețu Vechi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat pe sufix (precum Craiovița, Dunărița etc.). Toponimele Dîmbu(l), Dîmbău, Dîmburele, Dîmbureni, Dîmburi, Dîmbloaca, Dîmba, care ar putea părea înrudite etimologic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Secăria, Vărzărișul, Hemeișul (< hemei, hamei, „humulus lupulus“, „plantă ale cărei semințe se folosesc la fabricarea berii“), Fîniș (< fîn), Bucinișul (< buciniș, „cucută“, „anghelică“, „pătrunjelul cîinelui“), Brusturișul (< brusturiș, „lipan“), Cepari, Valea Cepelor, Cepești, Cucută, Cucutan, Cucuteni. Interesant este că într-un glosar lexical din Oltenia este consemnat apelativul devesă, „femeie care risipește bunurile din casă“, care ar fi putut sta la baza unei porecle devenită supranume (ca în Aiurel, Bombonel, Crăcănel, Norocel, Tîmpițel, Bătrînel, Plimbărel, Necăjel). Dobrogea Este numele provinciei istorice din sud-estul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diversele volume ale acestei serii, publicul interesat ar urma să afle, de la specialiști în lingvistică, informații variate despre originea și evoluția cuvintelor românești. Colecția „Viața cuvintelor“ va prezenta, în volume de aproximativ două sute cincizeci de pagini, cele mai importante fapte lexicale de natură să ilustreze ideea formulată în titlul ei. A vorbi despre „viața“ cuvintelor înseamnă a relata despre modul cum apar ele, cum „se nasc“, dar și despre modul cum dispar, cum „mor“ cuvintele. Între cele două momente fundamentale se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
poate proveni din maghiară, fiindcă nu au existat contacte directe între aceste dialecte și maghiară. Criteriul funcțional ține seama de faptul că vocabularul cuprinde cuvinte de valoare inegală - cuvinte care se grupează într-un set de bază, numit fondul principal lexical sau vocabular fundamental, și cuvinte periferice, rar folosite, care fac parte din masa vocabularului. Nu se poate pune pe același plan etimologia unui cuvânt important ca talpă sau a socoti cu cea a unui cuvânt oarecare, aproape necunoscut, ca mătăhuie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au loc fiindcă, așa cum am arătat la început, vocabularul este un sistem deschis, permeabil, care permite o fluctuație continuă. El este, de aceea, mai receptiv față de influențele străine decât structura fonetică sau cea gramaticală. Se știe că fenomenul de împrumut lexical se produce paralel cu fenomenul de răspândire a culturii. Ușurința sau dificultatea cu care o cultură acceptă împrumutul în vocabularul limbii ei poate indica gradul său de conservatorism și, de asemenea, forța relativă a celor două culturi. O cultură foarte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
arabei -, singura scrisă cu alfabet latin. Malteza este puternic influențată de italiană, în toate domeniile, dar mai ales în lexic. În cadrul diverselor câmpuri semantice, în care se grupează cuvinte din același domeniu, unitățile de bază sunt semitice, în timp ce pentru unitățile lexicale mai complexe se folosesc termeni împrumutați: cuvântul care înseamnă „vânt“ este din arabă, dar cel având sensul „vânt de sud-est“ este sicilian; metalele simple sunt desemnate prin cuvinte arabe, dar pentru „staniu“, „plumb“ sau „oțel“ s-au împrumutat cuvinte italienești
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
direcția în care merg împrumuturile. Acestea pot veni dinspre populații cu civilizații superioare spre populații cu civilizații inferioare, dar și invers; cuvintele preluate din limbile exotice sunt o dovadă în acest sens. După poziția pe care o au în structura lexicală a unei limbi, cuvintele împrumutate sunt de două feluri: unele nu au întâmpinat nicio rezistență din partea cuvintelor din vechiul fond, altele însă au fost, cel puțin la început, în concurență cu termeni vechi existenți în limbă. Împrumuturi acceptate fără rezistență
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nicio rezistență din partea cuvintelor din vechiul fond, altele însă au fost, cel puțin la început, în concurență cu termeni vechi existenți în limbă. Împrumuturi acceptate fără rezistență Cuvintele împrumutate care nu au întâmpinat rezistență sunt numeroase. Ele reprezintă o îmbogățire lexicală determinată de extinderea teritorială sau stilistică a unei limbi; dacă vorbitorii unei limbi sunt în situația de a exprima realități necunoscute de ei până la un moment dat, ei apelează la limbile cu care intră în contact direct (în cazul unei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în aceste regiuni s-au îmbogățit cu un număr considerabil de cuvinte. Mulți termeni dintre aceștia au trecut și în varianta peninsulară a limbilor menționate și,de aici,au ajuns în limbile europene. Extinderea stilistică a unei limbi înseamnă îmbogățirea lexicală a diverselor sale variante stilistice (stilul publicistic, stilul științific etc.), fiind în strânsă relație cu progresele realizate în domeniul științei, tehnicii și al culturii. Pentru îmbogățirea lexicului limbilor europene datorită extinderii stilistice, latina a fost (și încă este) furnizoarea de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
corespondențe perfecte între cuvintele din cele două limbi pe care le cunosc și le utilizează, se întâmplă să existe într-una dintre limbi cuvinte care nu au corespondente adecvate în cealaltă limbă. Într una dintre limbi apare deci o „lacună“ lexicală, care poate fi la nivelul ansamblului lexicului (absența unor cuvinte) sau numai la nivelul unui cuvânt (absența unor sensuri). Această „lacună“ este eliminată prin împrumutarea unui cuvânt sau a unui sens. Sterilitatea cuvintelor Sextil Pușcariu desemnează drept una dintre cauzele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la originea numelor de culori împrumutate a stat comerțul cu stofe și terminologia referitoare la cai. „Forța“ împrumutului la nivelul întregului vocabular poate fi apreciată în funcție de apariția cuvintelor împrumutate în partea cea mai stabilă a lexicului care este fondul principal lexical (numit și vocabular fundamental sau reprezentativ). Împrumutul semantic Mecanismul acestui fenomen este identic cu cel care stă la baza împrumutului lexical. Vorbitorul bilingv identifică cuvintele din cele două limbi, dar constată că anumitor cuvinte din limba-sursă nu le corespund decât
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vocabular poate fi apreciată în funcție de apariția cuvintelor împrumutate în partea cea mai stabilă a lexicului care este fondul principal lexical (numit și vocabular fundamental sau reprezentativ). Împrumutul semantic Mecanismul acestui fenomen este identic cu cel care stă la baza împrumutului lexical. Vorbitorul bilingv identifică cuvintele din cele două limbi, dar constată că anumitor cuvinte din limba-sursă nu le corespund decât parțial unele cuvinte din limba receptoare. La fel ca în cazul împrumutului de cuvinte, constată o „lacună“ pe care încearcă să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de bătaie, sarea pământului, buricul lumii, a ieși pe nas, a cădea din cer, venite la noi din diverse limbi europene. Cuvinte din arabă Alături de ebraică, poate fi citată și araba, o altă limbă semitică, pentru a explica multe fapte lexicale din limbile europene. Din perspectiva limbii române, este important de arătat că, la fel ca în cazul ebraicei, nu avem niciun cuvânt luat direct din arabă. Cuvintele de origine arabă au ajuns la noi fie prin turcă (cele mai multe), fie prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]