9,871 matches
-
pentru orice atribut și acțiune. Să vedem, Cititoareo, dacă romanul reușește să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și stabilind contururile figurii tale. I-ai apărut Cititorului pentru prima dată într-o librărie, ai căpătat formă desprinzându-te de lângă un perete plin cu dulapuri, de parcă numărul cărților făcea necesară prezența unei Cititoare. Casa ta, fiind spațiul unde citești, ne poate spune care e locul pe care-l au cărțile în viața ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
roman făcut doar din începuturi de romane. Protagonistul ar putea fi un Cititor întrerupt mereu în lectura sa. Cititorul cumpără noul roman A al autorului Z. Dar e un exemplar defect, și nu reușește să depășească începutul... Se înapoiază la librărie ca să-și schimbe volumul... L-aș putea scrie la persoana a doua: tu, Cititorul... Aș putea să introduc și o Cititoare, un traducător falsificator, un bătrân scriitor care are un jurnal ca jurnalul acesta... Dar n-aș vrea ca, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors, urma să-i fie soț. Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că, dacă Își ridică privirea, o să-l vadă venind spre ea, cu gulerul ridicat ca să se ferească de răcoarea tot mai mare din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori, privind vitrina vreunei librării de lângă Sorbona, și-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-și conștientizeze intenția. Se agăță, ca înecatul, de un nume auzit de multe ori, pomenit de Alexe și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text, entuziasmându-se tot mai mult pe măsură ce aprofunda opera autorului. O frază, o idee scrisă de creatorul total îi provocau reacții emoționale intense. Își neglija somnul și orele de masă cu o superioară nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albă și zâmbitoare. Era îmbrăcată frumos, cu gust. De atunci am rămas bune prietene. Ancuța e bună la suflet, gingașă, suavă, veselă și înțeleaptă. Modestia și sincerita-tea o caracterizează în tot ceea ce face. Odată, când am mers cu Ancuța la librărie sămi cumpăr o culegere, pe stradă am întâlnit un copil sărac. Anca i-a dat 1000 de lei, iar eu i-am dat 500 de lei. Acum, recent, într-o zi însorită am ieșit afară, în pauză. Ne-am povestit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unui splendid marș funebru. Pendula din sufragerie anunța ora douăsprezece. Petru Își privi ceasul de mână pe care Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cercetare friguroase sau În catedre universitare pe cale de desființare, actori megalomani sau doar cabotini, scriitori cu șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
copil de cinci ani supărat. De ce nu mă mai iubești? — Pentru că ești un geniu malefic. Ea rânji. — Sunt, nu-i așa? Este. Clio voia într-adevăr ceva pentru ea - un aparat foto subacvatic. Unul second-hand, care era de vânzare la librăria din orașul Naxos, unde ne duceam să ne schimbăm romanele și unde excursioniștii își vindeau uneori diverse lucruri când rămâneau fără bani. Clio adoră scufundările. Zice că seamănă puțin cu zborul și aș vrea să pot spune că știu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
traversat o stradă întunecoasă, pe care nu circula nimic cu excepția unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul, dar sistemul cutiei de puzzle chinezești al lui Scout părea mult mai plauzibil acum, că eram înăuntru. Spațiul acela, bine închis, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâini și în genunchi ca să mă uit în gaură. Am reușit să văd doar cinci sau șapte centimetri dintr-o podea de ciment cenușiu, grunjos, înainte ca spațiul să se cufunde într-un întuneric desăvârșit. Aerul cald și filtrat al librăriei mă făcuse să transpir pe sub haina groasă, dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare, elementar și real, și anunța kilometri întregi de locuri cu totul și cu totul pustii. Am dat să scot lanterna din buzunarul lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
individuală pe care am curajul să mărturisesc: da, o regret. Într-un tîrziu (după ce am dat concurs după concurs: de arhivar, de bibliotecar, de muzeograf și reușeam pe locul al doilea, fără loc adică), am obținut un post la o librărie de cartier. Eram și femeie de serviciu (măturam, spălam geamuri), și șef. Vindeam valize și poezie, ascuțitori și Kant. După eveniment '89, Kent și seturi de bikini. M-am eliberat și de-acolo. În februarie 2001, am ieșit la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cărțile singuri. Ne aflăm într-o criză a cititului, dar și a cumpăratului de cărți. O sută de mii de exemplare era tiraj mediu pentru "Cartea Românească". Se epuiza în cîteva luni. N-o să mai auzi de geamuri sparte la librării, ca pentru Cel mai iubit dintre pămînteni. Cititorii nu mai fac cozi pentru cărți, scriitorii nu-i mai pot recîștiga. Toate bat cartea: viața bate cartea, tevemania bate cartea, piața bate cartea. Am cîștigat libertatea de-a tipări ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu intră talk-show-ul în procedura democratică? De nobis ipse silemus. Să tăcem despre noi înșine nu mai e precept valabil. A fi bine cotat înseamnă a fi prezent în mass media. Cărțile lansate de losif Sava au avut succes de librărie. Chiar și cele mediocre. "M-ai văzut pe Antenă?" m-a abordat fostul coleg, Genosse. "Nu dau bine pe post?" "Mai bine decît Breban", i-am răspuns. Ironia n-a prins-o. Și da, un dialog ar clarifica multe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-și încerce puterile în teatrul hexagonal. La al nu știu cîtelea eșec social al meu, m-a chemat în Franța, cu generozitate de hidalgo sărac. Știam că nu se descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi la Paris ca la Tîrgu-Frumos. Nu s-a putut. Continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
glumă de lynotipist mi-a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a hotărît Pasăre, pășind în librărie tocmai cînd storceam cîrpa în găleata de zoaie. Avea ochii ca spirtul medicinal și duhnea terifiant. Dacă ești fată de comitet, te ajut. Recenzează-l pe ăsta (și mi-a băgat în mînă placheta unui colonel de securitate) ca să redebutezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi spus-o?) că viața trece prin cărți de excepție. Va sfîrși într-o carte, așa cum a început? Cu carte pre carte călcînd? "Prețiozități", mă taxează vocea de-a doua. Oftăcioasă mai ești. Mi-a plăcut să vînd cărți în librăria mea lăturașă, dar cu titluri bine selectate. Știam ce să comand, cum să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și cinci linguri de naturism, sex cît cuprinde, plus o picătură de Dumnezeu. Casa asta editorială, instalată în fostul sediu CC al UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o vitrină de librărie. O vindeau (în aranjamentul directorului general) oficiile poștale, pe lîngă felicitări muzicale cu rățuște, formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea. De reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar semnalînd orice putea irita ceaușimea. Lui i-au stricat un titlu bun, Moartea formei. Titlul de carte e un mic miracol: parcă ți-l impune cineva din afara ta. Redactorul nici nu i-a comunicat schimbarea. S-a trezit, în librăria "Cărții Românești", cu numele pe Eseuri etnologice. Era, de fapt, subtilul. Suna neutru. Neatractiv. Moartea era abolită în R.S.R. Cine murea la noi? În poezie, cenzorii puneau, în loc de moarte, noapte; suferința (cine suferea la noi?) devenea soartă; iar Dumnezeu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimic erotic în el. Dacă ai citi cartea pe care tocmai o scriu, ai înțelege că împlinirea fizică e zero pentru mine. Mi-a telegrafiat că se-ntoarce. Mi-a fost rușine să mă găsească spălînd pe jos, într-o librărie de cartier. Mi-a fost rușine de ochii lui ca de-un reflector prea puternic. N-aveam chef să ne uităm unul la altul, oximoronic: bucuroși și triști. Mai stai, i-am răspuns. Te anunț eu cînd o să... Ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate de la spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe. Puneți pe voi o haină în plus", ne recomanda Ceaușescu; "Viermilor!", ar fi adăugat consoarta, Elena cea fidelă. Erau conjugați (lat. cei căsătoriți), înjugați în a chinui lumea, în a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]