3,366 matches
-
faptul că, imediat după conversația noastră, m-am dus drept acasă și i-am dat papucii lui Connor. Mă simt extrem de umilită. O să creadă că i-am dat papucii lui Connor din cauza lucrurilor pe care mi le-a spus În lift, nu ? O să creadă că a fost doar din cauza lui. Ceea ce nu-i deloc adevărat. Dar absolut deloc. Cel puțin, nu total... Poate de-asta... Nu. E ridicol să cred că faptul că și-a prelungit șederea are vreo legătură cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
duc să duc dosarul... Artemis nici măcar nu ridică capul. Pornesc pe hol cu inima cît un purice, extrem de demnă și de conștientă de fiecare mișcare pe care o fac, de parcă toată lumea din clădire trebuie să știe ce fac eu. Un lift mă așteaptă gol, dar mă Îndrept spre scări, În primul rînd fiindcă n-am chef să vorbesc cu nimeni, iar În al doilea rînd pentru că Îmi bate atît de tare inima, că simt nevoia să-mi consum cumva toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack Harper să mă vadă ? Fiindcă, dacă vrea să-mi spună ca a avut dreptate tot timpul ăsta În legătură cu Connor, atunci poate să... poate să... O fracțiune de secundă, Îmi trece prin minte un flash cu atmosfera aia oribilă din lift și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stînjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gîndesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că o să revin azi până‑n prânz. Sunt puțin buimac În dimineața asta - chiar adineauri am moțăit. Amorțeala e o stare pe care o detestă Am ieșit din apartament. Momentul a fost bine ales, pentru că la câteva etaje mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată‑l Într‑unul din costumele lui cu paiete, auriu pe negru - mulat pe corp. Buclele Îi erau proaspăt aranjate, zâmbetul firav și cast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
direcția răposatului său maestru, faimosul, controversatul Felix Davarr. Uneori Încercam să mă pun În locul unui tânăr dăruit cu har din Oklahoma sau Utah sau Manitoba, invitat să se alăture unui grup de studiu privat În apartamentul lui Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
exclusese de la mesele ei pentru că băuse Coca Cola din sticlă În fața lui T.S. Eliot, nu avusese o locuință mai bine plasată. În mod bizar, casa lui avea un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vela nu se Întorcea acasă, ci pleca la universitate cu mașina. Eu preluam cumpărăturile livrate la domiciliu și le Îndesam În frigider sau pe rafturile din bucătărie. Desfăceam cutiile de carton și la aplatizam, după care le duceam jos cu liftul. Eram În relații amicale cu intendentul și nu voiam să‑l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul care locuia Împreună cu mama lui la etajul de deasupra noastră, m‑a Întrebat Într‑o zi de ce Îmi car singur gunoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca un pepene galben, precedându‑ne pe sub arcada maură și pe după plantele de lângă bazinul căptușit cu mușchi, În care picura, susurând, apa. Nikki a intrat grăbit, urmând brancarda pe ușile de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat liftul de pasageri până la ultimul etaj. Niște puști poznași apăsau pe toate butoanele, astfel Încât liftul se oprea la fiecare etaj. Continua deschidere și Închidere a ușilor automate a făcut ca urcușul nostru să dureze vreo cincisprezece minute, și când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
căptușit cu mușchi, În care picura, susurând, apa. Nikki a intrat grăbit, urmând brancarda pe ușile de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat liftul de pasageri până la ultimul etaj. Niște puști poznași apăsau pe toate butoanele, astfel Încât liftul se oprea la fiecare etaj. Continua deschidere și Închidere a ușilor automate a făcut ca urcușul nostru să dureze vreo cincisprezece minute, și când am ajuns sus, Ravelstein fusese deja instalat În pat, - dar nu În patul său cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva, a exclamat el când patul Încărcat În lift a dispărut din raza vizuală. Nu vreau să mai văd mașinăria aia În viața mea. Mergea singur - nu chiar echilibrat, dar era o Întruchipare a lui Lazăr, dacă a existat vreodată una. Te‑ai sculat din groapă și dai peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
patul cu saltea de puf și cuverturi de mătase. Când și‑a lăsat capul pe pernă, l‑am Învelit cu toate pledurile moi. Apartamentul s‑a golit curând. Când mai soseau musafiri Întârziați, Nikki apăsa pe buton ca să țină ușa liftului deschisă și le spunea: - Abe ar fi fost atât de fericit să vă vadă, dar a luat fel de fel de medicamente și nu știe singur pe ce lume e. A doua zi, când Ravelstein a adus vorba, l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În romane, influența artistică Îl Înfrânează, dar În publicistică e un curat ucigaș. Aici discuția noastră s‑a Întrerupt, pentru că din nou o ambulanță silențioasă a tras la poarta lui Ravelstein și sanitarii, familiarizați cu locul, au apăsat pe butonul liftului de serviciu. Ravelstein intrase și ieșise de atâtea ori din spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu discutase niciodată cu mine despre boala lui Ravelstein. Era unul dintre medicii aceia superconștiincioși - scund, rigid, acvilin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
începe la două. Și oricum ce-ar putea face ea? Iulia ia copilul înfășurat în patru sau cine știe câte pânze că nu degeaba li se zice la Oaș, de unde-s și Garoafa și madam Brezeanu, coconi, și iese cu el la lift. Între etajul șapte și opt însă, liftul se oprește și lumina se stinge. Na! Noroc că fetița, sătulă, doarme adânc. Pesemne s-a tăiat curentul, presupune, corect, Iulia. Aude pași pe scară și începe să bată în ușă, dar pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
putea face ea? Iulia ia copilul înfășurat în patru sau cine știe câte pânze că nu degeaba li se zice la Oaș, de unde-s și Garoafa și madam Brezeanu, coconi, și iese cu el la lift. Între etajul șapte și opt însă, liftul se oprește și lumina se stinge. Na! Noroc că fetița, sătulă, doarme adânc. Pesemne s-a tăiat curentul, presupune, corect, Iulia. Aude pași pe scară și începe să bată în ușă, dar pașii coboară mai departe fără să se întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în ușă, dar pașii coboară mai departe fără să se întrerupă. Nici prea tare nu vrea să strige, de teamă să nu scoale copilul. Timpul trece. Nu se mai aude nimic. Nu e chiar întuneric beznă, prin geamul de la ușa liftului se strecoară o rază de lumină pe care oglinda de pe latura opusă ușilor o amplifică destul ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii și de dincolo de nori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de ce să urle. Ca să treacă timpul, se apucă să fredoneze arii din opere. ─ Fluturaș, nu mai ai aripioare, ca să zbori tu din floare în floare... Se abține să nu facă o piruetă, dar își aduce aminte că e totuși în lift, o cutie ruginită pe care foarte probabil numai Maica Domnului din iconița prinsă în colțul de sus al oglinzii o susține. Numai femeia care a mai iubit poate-nțelee-ge chii-i-nu-mi cumplit... Pe scară se aud voci și din nou pași care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care a mai iubit poate-nțelee-ge chii-i-nu-mi cumplit... Pe scară se aud voci și din nou pași care se apropie. Cineva își apropie capul de geamul ușii de fier de la etajul opt. ─ Iulia, tu ești acolo? ─ Nea Mihai! Am rămas în lift cu fetița. Ce s-a întâmplat? ─ Ce să fie? Nu-i nimic, nu te speria, s-a luat puțin curentul. Acuși îi dă drumul. ─ Domnu’ Mihai, hai s-o scoatem de-acolo, se aude o altă voce, a domnișoarei Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a luat puțin curentul. Acuși îi dă drumul. ─ Domnu’ Mihai, hai s-o scoatem de-acolo, se aude o altă voce, a domnișoarei Angela. N-avem cum, don’șoară dragă. Uitați, vedeți? Uite și mata, don’șoara Irina. A rămas liftul taman între etaje, nu are cum ieși nici pe la șapte, nici pe la opt. Și mai are și fetița în brațe... N-ar putea să ne dea copilul? Barem să ne întindă cumva copilul, își dă cu părerea și cealaltă duduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
opt. Și mai are și fetița în brațe... N-ar putea să ne dea copilul? Barem să ne întindă cumva copilul, își dă cu părerea și cealaltă duduie. ─ Păi, cum? N-are pe unde. Doar n-o să fărâmăm cutia de la lift, cu fata înăuntru! Și-atunci ce facem? Să mai așteptăm oleacă... ─ Domnișoară, sunteți bine? Copilul e bine? se interesează ocrotitoarea Irina. ─ E bine, doarme, se aude din gaura liftului. Atunci, zise coechipiera Angela, eu zic să mergem. N-o să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cum? N-are pe unde. Doar n-o să fărâmăm cutia de la lift, cu fata înăuntru! Și-atunci ce facem? Să mai așteptăm oleacă... ─ Domnișoară, sunteți bine? Copilul e bine? se interesează ocrotitoarea Irina. ─ E bine, doarme, se aude din gaura liftului. Atunci, zise coechipiera Angela, eu zic să mergem. N-o să stăm aici până nu știu când. Domnul Mihai, am vorbit cu dânsul, văd că ne-am înțeles ca oamenii, mâine aduceți copilul la centru, da? Ne-am înțeles? ─ Bun înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din casă. Am fost eliberat în mai puțin de o oră, mulțumită, cred, intervenției Zânei-Mele-Bune. Locul unde am fost reținut atât de puțin era un birou fără nici o denumire din Empire State Building. Un agent m-a coborât cu un lift și m-a scos afară în stradă redându-mă fluxului vieții. Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aceleași reacții pe fond nervos. Nu mă gândeam s-o corupă. Nu mergea accepțiunea mentală, cum să spun. Da’ a făcut-o și cu ea. L-am lăsat la vila lui și m-am tras la bloc. Am apartamentul meu, liftul merge, ce-mi mai trebuie. Trăiesc acum în viața mea. Ne mai telefonăm, cu bolile, cu viața... Am înfiat împreună și un băiat. Eram mai tineri, desigur. Cum erau și instrucțiunile de la partid p-atunci... Oficiantul studia concentrat hârtia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
conjugală. Se regăsise, asta era mai presus de orice îndoială. Eu o regăsisem. M-am ridicat și am plătit. Am urmat-o spre ieșire mângâindu-i în gând coapsele, și aproape nu mi-am dat seama când am intrat în lift. Obișnuita babă care stătea pe scaun și cosea goblenuri, apăsând butoanele, dispăruse. Cușca de fier s-a pus în mișcare. Acum puteam s-o sărut. Am întins o mână și am vrut să-i cuprind talia dar/chiar în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
telefonul pe care voia să-l pună în poșetă i-a sunat. Nu-mi văzuse mâna și mă gândesc că, dacă ar fi văzut-o cu siguranță că n-ar mai fi răspuns. A dus telefonul la ureche. În semiobscuritatea liftului displayul albastru îi aureola capul. - Alo? Am continuat mișcarea și când i-am atins, în sfârșit, talia, a zâmbit și nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam să-i sărut gâtul încordat, în care mărul lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]