2,054 matches
-
de unire V-D-J declanșează expresia segmentului genic Cµ. Un limfocit produce doar o singură clasă de imunoglobulină, într-un singur moment al vieții sale, dar clasa de imunoglobulină poate fi schimbată în cursul vieții liniei celulare din care face parte limfocitul considerat. O asemenea schimbare a expresiei clasei imunoglobulinice s -a numit schimbarea, comutarea sau macazul clasei (class switching). Acest mecanism presupune o substituire a tipului de regiune C H care este exprimată. Această comutare imunoglobulinică poate fi determinată de anumiți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
JH și CH este aceea moștenită pe linie germinală, de la părinți. În secvența segmentelor genice CH se află informația genetică pentru toate clasele majore de imunoglobuline, depozitată în segmentele Cµ, Cγ, Cα, Cδ. Înainte de contactul cu un anumit antigen, în limfocitele B virgine se realizează un rearanjament de segmente genice cu constituirea unei gene funcționale ce dirijează sinteza IgM. Aceasta rezultă prin fuzionarea unui segment genic V cu un segment genic D și cu un segment genic J, rezultând suprasegmentul V-D-J
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu un segment genic D și cu un segment genic J, rezultând suprasegmentul V-D-J, care deține informația genetică pentru regiunea variabilă a catenei H. Acest suprasegment VH- D-JH, prin rearanjament genic, vine în nemijlocita vecinătate a segmentului genic Cµ. Limfocitul B virgin are acum o genă funcțională care dirijează sinteza de IgM plasată cu regiunea COOH în membrana celulară a acestuia. Este forma IgMm a acestui anticorp. Când are loc întâlnirea cu un anumit antigen, proces numit „prezentarea antigenului” o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alternativ, acest segment Cµ va fi adus în contiguitatea exonului, rezultând gena funcțională VDJCµ sau pre-ARNm ce va deveni ARN matur deținător de masaj genetic pentru sinteza catenei grele imunoglobulinice, astfel că IgM este prima clasă de imunoglobulină sintetizată de limfocitele B naive. Dar, pe măsură ce acestea se maturează, aceleași mecanisme de rearanjament de segmente genice și de splicing alternativ pot aduce Cδ, în contiguitatea nemijlocită exonului VDJ ceea ce va determina sinteză de IgD. ADN în celule mature producătoare de IgG Transcripte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
obligatorii în desfășurarea lor spre segmentele genice CH ulterioare. Ar fi de dorit să se știe dacă IgM poate fi schimbată direct spre oricare altă clasă imunoglobulinică. Este de clarificat dacă mecanismul de comutare se realizează în mod productiv în limfocitul B care a funcționat pe baza rearanjamentului genic inițial, într-unul dintre cei doi cromozomi omologi sau în cel de al doilea cromozom omolog, în care dispunerea segmentelor genice este aceeași ca în linia germinală datorită excluziei alelice. Dacă aceasta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
neimaginat că asemenea rearanjamente genice ar putea avea loc și în neuroni, celule angajate în realizarea engramelor și rămâne încă misterios, controversat, rostul apoptozei neuronilor, după vârsta de 35 de ani. 6.3. SCHIMBAREA EXPRESIEI PENTRU CATENA GREA IMUNOGLOBULINICĂ Dezvoltarea limfocitului este inițiată printr-o perioadă de sinteză a IgM. Această perioadă are două etape în cadrul cărora sunt sintetizate diferite versiuni ale regiunii constante µ, astfel că la suprafața celulei apare molecula IgM (L2µ 2). Această formă de IgM conține versiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgM conține versiunea µ m a regiunii constante, simbolul m denotând faptul că IgM este localizată în membrană. Localizarea în membrană este cerută de necesitatea de a iniția proliferarea celulară ca răspuns la recunoașterea inițială a unui antigen. Atunci când, însă, limfocitul B se diferențiază într-o celulă plasmatică, va trebui să fie exprimată versiunea µs a regiunii constante. IgM este secretată ca un pentamer IgM 5J, în care J este un polipeptid de asociere, nefiind nici o legătură între acesta și regiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este analiza și înțelegerea aspectelor genetice ale genezei markerilor imunologici, așa cum justificat declarase Hobart, în anul 1975. Markerii genetici ai subclasei IgA2 sunt desemnați markeri Am. Alterările structurale ale catenei grele se găsesc în forme rare de mielom, în care limfocitele secretă imunoglobuline incomplete, lipsite de catene ușoare. Celulele maligne sunt asemănătoare celulelor din cazurile de limfom. Cele mai multe cazuri au la bază deleția unei părți a domeniului CH1, responsabil de atașarea catenei ușoare. Deleția începe sau se termină la restul 216
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
numai 4-6 nucleotide, în cazul regiunii Sµ. Secvențele nucleotidice GAGCTG și TGGG sunt comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite că o situație asemănătoare se întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este stimulat să prolifereze și să se diferențieze în plasmacit care secretă imunoglobulina indusă de antigen. Astfel, după legarea antigenului, celula B dă naștere unei clone de celule plasmatice care secretă imunoglobuline cu aceeași specificitate de legare pe care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunitar aflate în relație de corespondență biunivocă, astfel că ele reprezintă unul și același lucru, HLA fiind, de fapt, molecule CMH de pe suprafața leucocitelor umane. În anul 1964, Terasaki și Mc Clelland au pus la punct testul de toxicitate a limfocitelor cu ajutorul căruia sunt identificați antigenele HLA ale fiecărui individ uman. Acest test a devenit una dintre cele mai utilizate metode în imunologie, prin care se realizează tiparea imunologică a oamenilor, esențială în practica transplanturilor, dar și în medicina generală și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alte situații (criminalistică, de exemplu). În anul 1970, Jean Dausset a descoperit primele gene ale sistemului de histocompatibilitate HLA-B27 asociate spondilitei anchilozante și cu această ocazie a enunțat și termenul de Medicină Preventivă (Rapin, 2003). Aplicarea testului de toxicitate a limfocitelor a permis identificarea unui număr mare de antigene leucocitare prin demonstrarea toxicității serului sangvin de la o anumită specie sau persoană, față de leucocitele altei specii sau altei persoane. Acesta este fenomenul de citotoxicitate serologică care se manifestă prin citoliză leucocitară (liza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
toxicității serului sangvin de la o anumită specie sau persoană, față de leucocitele altei specii sau altei persoane. Acesta este fenomenul de citotoxicitate serologică care se manifestă prin citoliză leucocitară (liza leucocitelor). Citoliza apare în toate cazurile în care se înregistrează proliferarea limfocitelor ca reacție față de limfocitele T străine. Acest test a permis identificarea produșilor genici ai alelelor componentei HLA-D a sistemului HLA. Majoritatea antigenelor leucocitare sunt codificate de un set de gene localizate în locusul genic CMH. Prin eforturile conjugate a 16
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o anumită specie sau persoană, față de leucocitele altei specii sau altei persoane. Acesta este fenomenul de citotoxicitate serologică care se manifestă prin citoliză leucocitară (liza leucocitelor). Citoliza apare în toate cazurile în care se înregistrează proliferarea limfocitelor ca reacție față de limfocitele T străine. Acest test a permis identificarea produșilor genici ai alelelor componentei HLA-D a sistemului HLA. Majoritatea antigenelor leucocitare sunt codificate de un set de gene localizate în locusul genic CMH. Prin eforturile conjugate a 16 echipe de cercetare imunologică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor numerică cu litere și cifre. Produsele genice ale componentelor CMH sunt moleculele CMH. În esență, acestea sunt proteine cu rol esențial în realizarea răspunsului imun, deoarece ele formează complexe moleculare de tip ligand cu antigenele. Receptorii de antigene din limfocitele T nu pot recunoaște antigene libere, ci numai după asocierea acestora cu o moleculă CMH. 8.2. ANTIGENE DE HISTOCOMPATIBILITATE (PROTEINE CMH) Complexul major de histocompatibilitate constituie un haplotip de mare semnificație clinică, dispus într-o regiune de aproximativ 4Mb
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a forma o structură de tip adâncitură-platformă de sectoare pliate β-octocatenare (fig. 8.3). Încheietura dintre α1 și α2 (25Ǻ 10Ǻ 11Ǻ) poate lega un fragment peptidic de 10-20 aminoacizi, ceea ce este tocmai potrivit pentru legarea antigenului ce trebuie prezentat limfocitelor T. Pe când catena α este extrem de polimorfă, mai ales la nivelul domeniilor α1 și α2, β2-microglobulina este extrem de invariantă. Domeniile distale N-terminale α1 și α2 conțin o regiune variabilă cu două subzone hipervariabile care diferă prin peste 60 aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasa I cuprind sectoare de α-helix și plieri β (fig. 8.3). În adâncitura dintre alfa-helixurile α1 și α2 se întinde necovalent o punte peptidică scurtă. Combinarea peptidului cu porțiunile adiacente ale alfa -helixurilor realizează situsul pentru epitop, recunoscut de limfocitele T CD8+. Studiile de difracție în raze X, efectuate asupra domeniilor extracelulare, cristalizate după clivare cu papaină, au arătat că domeniile α1 și α2 sunt foarte asemănătoare ca secvență de aminoacizi. Prin plierea acestor domenii este generată o cavitate moleculară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tipurile „clasice” de antigene de transplant. Densitatea moleculelor CMH I pe suprafața celulelor variază după tipul de celulă și de țesut. Cele mai mari densități de molecule CMH I se află pe suprafața tuturor leucocitelor, dar mai ales pe suprafața limfocitelor de tip APC, adică a „celulelor prezentatoare de antigen”. Moleculele CMH clasa I au rol esențial în recunoaștere și prezentarea antigenului. Limfocitele T citotoxice (CTL) recunosc fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor proprii, în cadrul procesului de turnover (sinteză/hidroliză/sinteză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mai mari densități de molecule CMH I se află pe suprafața tuturor leucocitelor, dar mai ales pe suprafața limfocitelor de tip APC, adică a „celulelor prezentatoare de antigen”. Moleculele CMH clasa I au rol esențial în recunoaștere și prezentarea antigenului. Limfocitele T citotoxice (CTL) recunosc fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor proprii, în cadrul procesului de turnover (sinteză/hidroliză/sinteză) al acestora, asemenea fragmente peptidice sunt legate la situsul de legare din moleculele CMH clasa I. CTL nu atacă APC purtătoare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unui receptor corespunzător pe celulele ce urmează a fi examinate) se traduce prin absența incorporării timidinei tritiate (modificat din Vogel și Motulsky, 1979). Moleculele CMH clasa II, numite încă antigene CMH clasa II sau antigene HLA-D, se întâlnesc pe suprafața limfocitelor B și T, precum și pe suprafața macrofagelor. Ele au fost identificate prin experiențe de culturi mixte de leucocite (CML). Cele două catene ale moleculei CMH clasa II au câte două domenii extracelulare, desemnate α1 și α2 , respectiv β1 și β2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CMH clasa I care sunt exprimate la suprafața tuturor celulelor somatice, cu excepția eritrocitelor și a neuronilor, moleculele CMH clasa II sunt exprimate, în mod normal, doar în anumite tipuri de celule și anume în macrofage, în celulele dendritice și în limfocitele B, specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor extracelulare. Dacă antigenele prezentate prin intermediul moleculelor CMH clasa I sunt molecule endogene, deoarece ele derivă din molecule sintetizate în interiorul celulei prezentatoare de antigen, antigenele asociate cu moleculele CMH clasa II sunt molecule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și CD4. Celulele T care prezintă glicoproteina CD8 sunt desemnate TCD8. Din punct de vedere funcțional, acestea sunt limfocite citotoxice (citolitice) și sunt desemnate LCT. Celulele T care au pe suprafața lor glicoproteina CD4 sunt din punct de vedere funcțional limfocite T helper și sunt desemnate Th. Limfocitele Th sunt esențiale în reglarea intensității răspunsului imun. Se spune că linfocitele TCD8 urmează calea clasei I, ceea ce înseamnă că moleculele CD8 de pe suprafața lor recunosc și se leagă la moleculele CMH clasa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CD8 sunt desemnate TCD8. Din punct de vedere funcțional, acestea sunt limfocite citotoxice (citolitice) și sunt desemnate LCT. Celulele T care au pe suprafața lor glicoproteina CD4 sunt din punct de vedere funcțional limfocite T helper și sunt desemnate Th. Limfocitele Th sunt esențiale în reglarea intensității răspunsului imun. Se spune că linfocitele TCD8 urmează calea clasei I, ceea ce înseamnă că moleculele CD8 de pe suprafața lor recunosc și se leagă la moleculele CMH clasa I de pe suprafața APC. Rezultă că celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
C) (din Alberts și colab., 1994). Și proteinele proprii normale ale organismului sunt supuse unui turnover echilibrat, adică sunt sintetizate și degradate, dând peptide self. Aceste peptide self se asociază cu moleculele CMH clasa I, dar ele sunt ignorate de limfocitele TCD8+, deoarece în decursul evoluției, organismele au dobândit proprietatea autotoleranței (selftolerance) cu care a fost înzestrat sistemul imunitar, care nu atacă componentele normale ale propriului organism (elemente self normale). Limfocitele TCD4+ prezintă pe suprafața lor receptori cu ajutorul cărora recunosc fragmente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu moleculele CMH clasa I, dar ele sunt ignorate de limfocitele TCD8+, deoarece în decursul evoluției, organismele au dobândit proprietatea autotoleranței (selftolerance) cu care a fost înzestrat sistemul imunitar, care nu atacă componentele normale ale propriului organism (elemente self normale). Limfocitele TCD4+ prezintă pe suprafața lor receptori cu ajutorul cărora recunosc fragmente de antigene exogene (prezente în afara celulei). Asemenea antigene exogene sunt reprezentate de proteine din vaccinuri, proteine ale agenților infecțioși extracelulari etc. Antigenele exogene sunt înglobate în celule specializate unde sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
proteine ale agenților infecțioși extracelulari etc. Antigenele exogene sunt înglobate în celule specializate unde sunt prelucrate, rezultând peptide antigenice nonself care se asociază intracelular cu molecule CMH clasa II și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor B specifice antigenului purtat rezultând clona de limfocite B ce suferă maturare, devenind celule plasmatice producătoare de anticorpi secretați, complementari antigenului stimulator al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]