2,115 matches
-
cea mai mare parte a rănii este pe partea dreaptă a gâtului, așa că, după toate probabilitățile, omul nostru este dreptaci. Ce mai cuțit trebuie să fi fost, am spus eu, observând adâncimea rănii. — Da, a tăiat laringele aproape complet, își linse el țigara. Ceva foarte ascuțit, ca unei chiurete chirurgicale, aș zice. În același timp, totuși, epiglota a fost puternic comprimată, iar între ea și esofag în dreapta erau hematoame la fel de mari ca sâmburii de portocală. — Strangulată, corect? Foarte bine, rânji Illmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spus. Și acum gândește-te foarte bine, Sarah. Tu ești lângă mașină. Geamul e lăsat în jos și te uiți direct în mașină. Îl vezi pe bărbatul cu mustață. Ce altceva mai poți să vezi? Ea închise ochii strâns și, lingându-și buza superioară, își frământă mintea pentru a găsi și cel mai mic detaliu: — Țigări, zise ea, după un minut. Nu ca ale lui tati. Deschise ochii și se uită la mine. Aveau un miros ciudat. Dulce și foarte puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în timp ce-mi căută penisul cu gura. Iar apoi, răsucindu-se pe spate, se trase în capătul patului și-și lăsă capul pe pernă, cu coapsele desfăcute larg astfel încât puteam să văd unde începe viața, și din nou am lins-o și am sărutat-o acolo înainte de a-i face cunoștință cu întreaga măsură a ardorii mele, vârându-mă cu putere în corpul ei până când am crezut că numai capul și umerii îmi vor rămâne afară. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am spălat pe dinți. Ce pot să fac, mireasa mea, în noaptea asta am chef să intru în trupul unei femeiuști, să mă frec de capul ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i-a reușit o vrajă. Pentru prima oară de când o cunosc, m-am gândit că vroiam să o las. Micul trup al amantei mele stătea aplecat peste tăblia patului, priveam punctul în care spatele slab se lărgea spre șolduri. O linsesem, limba mea călătorise de la rădăcina părului până la picioare, intrase în fiecare crăpătură, între un deget și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vreau să fiu cu tine. Mă privește cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pupici! — Ce-a pățit Emmy? întrebă Gilles. — Duncan a cunoscut una de douăzeci și trei de ani care moare să facă copii cu el. — Ah, păi sigur! Cum se simte? — De fapt eu nu cred că e distrusă, spuse Adriana lingându-și un puf de spumă de pe buză. Doar crede că ar trebui să fie. Tot spune chestii de genul “N-o să mai cunosc pe nimeni”, dar nu că îi lipsește Duncan. O să fie bine. Gilles oftă. — Visez să pun mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake). Mă bucur să știu că nu sunt singura. Emmy termină de băut cafeaua și linse lingurița. — De ce tu și familia ta călătoreați atât de mult? Poate ar trebui să spun că sunt “copil de ofițer de armată” sau “fiu de diplomat”, dar nu există niciun astfel de motiv. Părinții mei sunt schizofrenici de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Firește că nu, replică Adriana. De fapt, cred că l-am cunoscut deja pe viitorul meu soț. — Hmm, făcu Leigh imperturbabilă, luând un pahar de margarita cu gheață de pe tava chelnerului. Îl ținu o clipă lipit de frunte, după care linse toată sarea de pe buza paharului. — Chiar așa? întrebă Emmy pe un ton care Adrianei i se păru enervant de condescendent. — Da, chiar așa, răspunse Adriana. Deși văd că nu vă interesează pe niciuna, vă anunț că e chiar Tobias Baron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ăsta care sunt rezultatele. Declară câștigătorul, spuse Leigh. Adriana dădu din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate fi, de la Toby sau de la altcineva. E adevărat că am treizeci de ani și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lu’ Mișu de la șapte sare a mea de pe canapea. Ca arsă. Sandule, zice ea, vino repede că a murit episodu’. Acu’, eu ce să fac, eram În bucătărie, luasem niște brânză - am găsit o brânză de oaie la piață, te lingi pe toate degetele și niște roșii deale noastre, de-alea lunguiețe, băgam bine-mersi la ghiozdan. De la semnal, strig cu gura plină, dacă e plafonu’ de nori coborât Înspre glie nu mai trece semnalu’ de la satelit. Eu una știu: o fi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sângeroasă a animalului numit porc. Aș face Crăciunul cu burta la soare și cu berea la frunte. Gicule, să-mi dai și mie niște șorici și să pui carne la borcan. Când vin de la plajă Îți Împing o vizită. Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă... O viață avem și trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra... Gore se Înfige În ibricul cu vin și umple cupele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Învârtitoarea de la șaormă. Cu floricele, fără floricele, cu impozite sau fără, cu tămâie sau cu tămâioasa ta, nu contează. Iar cine n-a avut un comportament exemplar pe lumea asta nu prinde viața de apoi pe lumea ailaltă, s a lins pe bot. Aici trebuie luat rând din timp, sunt locuri puține, nici cu șpaga nu merge. Noi am avut comportament de-ăla de care zici, intervine Gicu, ciocnind și halbele, n-a fost zi lăsată de la Dumnezeu În care să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
DEA PE SPATE, A PRIVIT DIN NOU ȘOBOLANUL, NEMIȘCAT ACUM, APOI I-A ZÂMBIT LUI RIEUX: ― Dar, la urma urmei, doctore, asta e mai ales treaba portarului. Și doctorul îl găsește tocmai pe portar în fața casei, sprijinit de zidul de lingă intrare, cu o expresie de lehamite pe chipul lui congestionat de obicei. Da, știu, spune bătrânul Michel când doctorul îi semnalează o nouă descoperire. Acum dai de câte doi sau trei deodată. Dar și în celelalte case e la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MAI PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A FOST VĂZUTĂ IAR, DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ ACUM. EA A RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE TREBURILE EI, ȘI, NEAUZITĂ, A PIERIT ÎN NOAPTE. TARROU ZÂMBEȘTE. BĂTRÂNELUL O SĂ FIE ȘI EL MULȚUMIT. Dar în momentul în care ciuma părea să se îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
glafurile celor două ferestre, în total 14 scene. Pe latura de sud sunt următoarele scene de la vest la est: Pilda despre bogatul și săracul Lazăr, bogatul stă la masă, un tânăr servește. Lazăr stă la poartă, iar un câine îi linge rănile de pe picioare. Se arată apoi, moartea celor doi, ca la moartea dreptului și a păcătosului, Iona este aruncat din corabie în apă, iar chitul se apropie să-l înghită, Fiți blânzi ca și porumbeii și înțelepți ca șerpii. Iisus
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Thomas; primele fetișcane Își luaseră și ele partea. Casa regală primise ceea ce i se cuvenea, de mic, Thomas o venerase pe regină. CÎinii străbunicului din Odense, unde Thomas mergea În vacanțele școlare, opriseră și ei cîte ceva, mirosul de copil, linseseră și transpirația vremelnicului lor prieten, pentru sarea ei. Și motocicletele duseseră ceva din Thomas: fierul și cauciucul acestora căpătaseră mai multă rezistență, pentru că smulseseră din structura pasională a celui ce le Încăleca atomi nepuși În evidență de nici o fizică ori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
maică-sii. Augusto se ridică și se întoarse acasă gândind: „Când va afla Eugenia, va fi o lovitură puternică pentru rivalul meu! Ce drag îi va fi animăluțul ăsta. Și e drăguț, tare drăguț. Bietul de el, cum îmi mai linge mâna!...“ Adu lapte, Domingo, adu-l repede - îi porunci valetului de îndată ce acesta îi deschise ușa. — Ce v-a venit să cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea, care credea că se cunoaște, o neliniștise și chiar o mâhnise. Să nu-i acorde nicio privire! Să nu o privească așa cum o priveau alți bărbați! Să nu o devoreze din ochi sau, mai bine zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața toată! — Ce-i cu tine, Rosario, parcă așa te cheamă, nu? — Da, așa mă cheamă. — Și ce-i cu tine? De ce, domnișorule Augusto? — Nu te-am văzut niciodată înroșindu-te așa. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu eu... I-am spus că domnișorul n-are cum să mai întârzie, că dacă vrea să v-aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cuvântul, acest produs social, a fost creat pentru a minți. L-am auzit pe filozoful nostru zicând că adevărul este, asemeni cuvântului, un produs social, ceva ce toți cred și, crezând asta, se înțeleg. Produs social este minciuna.“ Simțindu-se lins repetat pe mână, exclamă: „Ah, ai și venit aici, Orfeule? Tu, cum nu vorbești, nu minți, ba chiar cred că nu te înșeli, că nu te minți. Deși, ca animal domestic ce ești, trebuie să te fi molipsit cumva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-i și ea un animal domestic? Și dacă n-ar exista femei, ar fi bărbații oameni? Vai, Orfeule, cine te-alungă din casă vine de altundeva!“ Și-l strânse la sân, iar câinele, care chiar părea că plânge, îl lingea pe bărbie. XXIX Totul era pregătit acum pentru nuntă. Augusto o voia intimă și modestă, dar ea, viitoarea lui soție, prefera, pare-se, să i se dea mai mult fast și rezonanță. Pe măsură ce se apropia data fixată, logodnicul ardea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și apoi vin - așa cum vin și se duc cărțile de joc, și acest du-te-vino e însăși istoria. Acolo, în depărtare, fără s-o aud conștient, răsună, pe plajă, muzica mării de hotar. Se sparg în ea valurile venite după ce au lins coasta Spaniei. Și ce de lucruri îmi sugerează cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să le explicăm să stea cuminți acolo, fără slujbă și fără leafă că se supără intelectualitatea sublimă și ne lasă fără ea. Uite așa „ceilalți”, neocapitaliștii rapaci direct sau indirect guvernamentali au avut și mai mult succes în activitatea de lins și de jupuit ex-clasa conducătoare. Lugu-lugu, încă un „parastas”, o „împărțeală”, o „colivă” compensatorie. Avem noi grijă de voi! Ține-ți aproape! Da, Mircea, cred că ne este foarte greu să fim empatici față de loseri, după cum am ratat how-ul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]