11,844 matches
-
așa pe departe cu: „două familii”, ca acum, noaptea, când nu ți se vede roșeața din obraz și când sufletele ne sunt Încălzite de frumusețea acestei nopți, să afle „adversarul” noutatea... Despina i-a strâns afectuos brațul și și-a lipit obrazul de umărul lui. ― Auzi, mami, cum ești socotită? Un adevărat „adversar”. Cum știi tu, tati, să-l Învălui pe om cu vorbe calde, nu cunosc un altul. ― Apoi cum puteam să pronunț numele dragului... așa tam-nisam? Și nu știi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altceva... I se păruse că În momentul când birjele cu musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Uite că am ajuns să aflu și lucruri noi. Îi mare bucurie să te plimbi pe locuri pe unde s-o Întâmplat câte ceva deosăbit - a apreciat tata Toader. Cu privirea Încețoșată de o lacrimă scăpată de sub pleoapă, Lia s-a lipit de Nicu. ― Îți mai aduci aminte, dragul meu, cât de copii eram atunci?... În iarna aceea?... Și moș Costache... Ce suflet!... ― Spune-mi, Gruia, cum stai cu pregătirea? Peste șase zile va fi marea confruntare. ― Am reușit să revăd lucrările
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se va topi complet. Curaj, dragule! Ce zici? Ne-am plimbat destul? Au ba? ― Plimbatu-ne-am cu Îndestulare, dar Întrebarea e cu ce ne Întoarcem acasă? ― Mergem pe jos, la braț, așa cum le stă bine la doi Îndrăgostiți - a propus Maria, lipindu se cu tot trupul de Gruia. Când au ajuns la poarta parcului, el a condus-o pe Maria la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
adăugă el și, ridicându-și halba de pe masă, ciocni cu fratele său. Stelian nu zise nimic și se uită curios la un afiș mare cât un ziar desfăcut, înfățișându-l pe Tito cu o bardă plină de sânge în mână, lipit pe peretele din stânga, fără nici o noimă. Pe alt perete era încă unul, dar ceva mai mic. In timp ce terminau cu masa, pe ușa de la intrare își făcu apariția gestionarul responsabil al crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lasă să i se vadă chipul și Dora o recunoaște. Este gata să strige : Doamna Alindora ! Doamna doctor Bosch ! Buzele nu se deschid, cuvintele nu îi ies din gură. Un deget alb, lung, un deget de pianist i s-a lipit de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca toți opozanții regimului. Dora nu îl întrerupe, presimte că din povestirea pe care Ciprian o continuă, ca pe o epopee dureroasă care se cere destăinuită, va afla și detalii care o interesează direct. Când eram mici, Dragoș era mai lipit de mama care era, ca și el, visătoare, sensibilă la poezie și mai ales la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atunci nu răsuna decât : "Fetița ! Ce o să se întâmple cu fetița ? " Și s-a întâmplat cum nu se putea mai rău... Mama a fost împinsă cu patul puștii de unul din rusnaci și silită să coboare din șaretă cu fetița lipită de fustele ei. El a strigat cu voce rugătoare, câteva din puținele cuvinte rusești pe care le știa : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca", în timp ce mâinile scoteau la iveală sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știam doar că mi l-a trimis Simion. Dar deodată, i-am văzut chipul și am strâns-o tare pe Minodora lângă mine. Craiul de Miazăzi avea chipul unui câine, al unui buldog care creștea, creștea. Chipul lui s-a lipit de cel al fetiței mele și această contopire s-a transformat într-o enormă caracatiță roșie care a invadat cerul. Am tresărit auzind un ciocănit, de data asta real, în geam. Un tânăr necunoscut mi-a făcut semn să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum îmbucau oaspeții noștri, se vedea bine că nu mai mâncaseră demult nimic, când ușa din nuiele căptușită cu blană de ren s-a deschis cu violență lăsând să intre în mica noastră vizuină suflul iernii siberiene. Minodora s-a lipit și mai strâns de mine. Trei militari cu puștile îndreptate spre oaspeții noștri au umplut, fără să știu cum și când, mica încăpere, însoțindu-și atitudinea războinică cu țipete și înjurături. Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
varză care acum începe săse lege în căpățâni de culoare verzulie. Vasili și cu mine nu am prididat să culegem plante ; sunt atât de multe și diferite ! Am făcut saci din hârtie de jurnal aduse de mama din Gherasimovoka am lipit pe ei etișete și am scris numele în limba română și latină. In serile lungi de iarnă vom prepara amestecuri și pomezi folositore pentru sănătate. Nu scrim aici toate numele plantelor dar lipesc pe fața cealaltă câtorva dintre ele. În josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jurnal aduse de mama din Gherasimovoka am lipit pe ei etișete și am scris numele în limba română și latină. In serile lungi de iarnă vom prepara amestecuri și pomezi folositore pentru sănătate. Nu scrim aici toate numele plantelor dar lipesc pe fața cealaltă câtorva dintre ele. În josul paginii : la dictura trecută Vasili a luat nota 8 și eu 7 am plâns toată seara până ce bunica Ulita a certao pe mama de data asta cred că am scris mai bine. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar este băiat. Atunci am simțit ceva ca și in primavară in pădure când m-a săltat Vasili în brațe. O s-o iscodesc mai mult pe mama despre lucrurile astea ciudate pe care le simt... Iată însă și două foi lipite între ele pe care Dora le detașează cu mare atenție. Martie 1954 tot la Bolnița jenșcina Ieri am împlinit doisprezece ani și mama a pregătit pentru mine o prăjitură rotundă cu foi negricioase și o cremă dulce parfumată cu zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o cuprinde. Are senzația că trupul ei este în curs să se destrame, să se evapore. Ochii îi sunt bine deschiși și totuși nu o mai vede pe Teodora. Nu poate să se pipăie, întrucât mâinile îi sunt ca și lipite de ale Teodorei. Închide ochii și se concentrează dar nu mai poate reconstitui imaginea tatălui. Îi redeschide și are impresia că vede doar conturul luminos a două perechi de mâini strâns înlănțuite. Senzația de imponderabilitate care o străbate îi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți, care de-acum făceau cale întoarsă chiar de la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin sat că despre el se spune că-i stahanovist, spărgător de norme în zootehnia cooperatistă, fruntaș în întrecerea socialistă, grăjdarul‑minune dichisit cu tinichele și căptușit cu lovele... Ce mai, un Gheo pe cinste, un Gheo și jumătate, fost lipit pământului din cauza bogătanilor hrăperți. Și-apoi, câte un hartan se va mai putea dosi pentru acasă, că doar carnea de cal abatorizat îi mai bună decât cea de oaie pierită de gălbează pe la oamenii din sat. Oricum, măi Gheo-tată, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
examinate, în condițiile unui nor de pene și a numeroase caiere de lână răvășite pe jos. Înțepăturile, zgârieturile, juliturile, tăieturile i-au provocat sângerări abundente la ambele mâini, penele i-au pătruns în freză și flanelă, puful i s-a lipit de sprâncene și sângerări, în jurul gurii și a nasului; sudoarea îi curgea șiroaie pe obraz și pe spinare. Operațiunea a durat până târziu în noapte, când a revenit din tură acasă Silvica, exigenta lui soție. Dacă nu erai atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de apă din ulcior. Buzele i s-au lipit de buza vasului de ceramică neagră. Auzi, Trifănele!? Aud! Totuși, trebe să mă mai duc pe la tușa Malvina de la Crasna, că vrăjitoarea ceea a lui Colibaba, ne-a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră cu Nichipercea! Și vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuns cu adevărat că de acum nimeni nu-i mai spunea bunicu și nici papa pentru a-l obliga la represalii sub formă de chelfăneală și perciuneală. Cu învățătura se descurca la fel de bine ca și în clasele anterioare. Cunoștințele se lipeau de el parcă ar fi fost uns cu te miri ce lipici. Dar și experiența lui de viață era mult superioară celorlalți copii, așa că se mai găseau destui care să-i ceară ajutorul necesar, cu toate că se mutase și el dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la rubrica lui, motiv pentru care-mi spunea cam așa: Băi ăsta, număr întreg, Z, scăpătat al matematicii ce ești, de ce faci știința-regină a lumii să roșească din cauza nepriceperii tale?" Mă simțeam onorat de toate prenumele astea noi care fuseseră lipite cu drag de mine, dar, recunosc, atunci când mă strigau unii 31, 26, impedanță, număr natural, atomicul, impedanță electrică sau Z mă simțeam aidoma insului fără memorie prea bună și, uneori, nu răspundeam... Amuzându-mă temperat, am aflat mai târziu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Chiar mă gândisem dacă nu este posibil să merg la pârâu, să prind câțiva coriști brotaci pe care, în secret, să-i iau cu mine la oraș. Pentru asta aveam însă nevoie de ajutoare. În zadar am încercat să mă lipesc de niște inși de seama mea, pentru că aceștia îmi scoteau limba și îmi întorceau iute spatele. La început chiar am crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și de către alții. Trebuia să iau măsuri... Îmi propusesem să rămân, dacă nu singurul, măcar cel mai mare mic depravat și bănuiam că, rămânând mai mult în compania Ninetei, șansele de reușită erau mari, pentru că aceasta pur și simplu mă lipise de sufletul ei. Făcea tandem cu mine chiar și atunci când eram pus la zid din cauza criticilor învățătoarei, care credea că maniera mea personală de caligrafiere era din cale-afară de păguboasă pentru estetică. Nineta, dimpotrivă, mă lauda, spunea că am stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scape din menghină, unde nu m-am proptit o dată în bojoci și am strigat așa de tare Ucuuuuuu!!! încât toți vecinii au ieșit afară, pe casa scării, într-o clipită, ca la un semnal abia așteptat, moment în care civilul lipit de urechea mea a devenit, brusc, mare iubitor de Z, începând să mă mângâie părintește pe creștet. Iar mama lui Ucu, ieșită și ea în prag, a început să strige disperată: "Criminalilor, mi-ați omorât băiatul!" Soldații au intrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am acceptat invitația soldatului, care mă ruga să-i arat orașul. Orașul i l-am arătat până la poarta doamnei Valy, care, curioasă, a vrut să afle ce și cum e cu Ucu, "vecinul nostru". Atunci am văzut că ochii soldatului, lipiți de doamna Valy, jucau ca două flăcări care n-aveau de gând să se stingă cu una cu două, și i-am spus că nu există nimeni mai nimerit pe lume decât prietenul meu soldat, ca să-i povestească toată istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]