12,623 matches
-
numai o stare de suflet, este ?i locul unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers ". (Eugen Simion) Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu În acela?i timp proiec?ie liric? a universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste?ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui sentiment tragic al existen?ei umane" . Din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu dramele, iluziile ?i dezam?girile ei. Peisajul că stare a sufletului A.Reprezent?ri terestre ale Paradisului pierdut Moto: „Poezia liric? [...] are drept con?inut subiectivitatea, lumea interioar?, sufletul agitat de sentimente, sufletul care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
existen?ei umane" . Din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu dramele, iluziile ?i dezam?girile ei. Peisajul că stare a sufletului A.Reprezent?ri terestre ale Paradisului pierdut Moto: „Poezia liric? [...] are drept con?inut subiectivitatea, lumea interioar?, sufletul agitat de sentimente, sufletul care, În loc ?? ac?ioneze, persist? În interioritatea să ?i În consecin??, nu poate avea drept form???i scop decât deșt?inuirea subiectului În tendin?a lui de a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tainele lor nu sunt acolo unde se g?sesc norii ?i umbră lor neagr?, adâncimea st? În limpezime ?i senin?țațe ". (Hermann Hesse, Jocul cu m?rgele de sticl?) Peisajul selenar descris În versurile poemului „Melancolie" reprezint? astfel o expresie liric? a „lumii interioare" a poetului st?pânit? acum de sentimentul tragic al unei existen?e ce ?i-a pierdut Încrederea În „limpezimea ?i senin?tatea" din care alt?dat? credin?a (În propriul destin artistic) z?mislea „icoanele" unui suflet
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trebuie s? aib? totu?i un con?inut general valabil, adic? s? fie ele Inse?i sentimente ?i consideră?îi veritabile pentru care poezia inventeaz?? ?i descoper? expresia adecvat???i vie ". (Hegel, Prelegeri de estetic?) În alte crea?îi, eul liric eminescian modeleaz? În chip diferit configura?iile spa?iului descris. De data aceasta, sufletul tainic al lumii i se relev? Într-un moment de magic? frumuse?e ?i armonie interioar?. Astfel, dac? În „Cr?iasă din pove?ți", luna „argintie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce domin? de data aceasta un peisaj solemn, Insufle?it de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a sfâr?ițului cosmic, a destr???rii universului interior resim?it de eul liric, iar epitetul „luciu" „luciu v?l"sugera ideea de neclintire, de imobilitate sumbr?, opus? atmosferei feerice din versurile poeziei „ Cr?iasă din pove?ți"). Întregul peisaj descris În aceast? crea?ie literar? este o expresie a unei lumi edenice, pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a c?ror configurare se ob? ine opera", poate fi structurat?, Ia rândul ei În trei straturi dup? cum propune, plecând de la studiul esteticianului german, I. Em. Petrescu: materialul emo? ional„sentimentele utilizate ca mod de construc?ie a subiectului liric", materialul lingvistic ?i, „cel mai elaborat dintre acestea", materialul literar, cuprinzând temele ?i motivele, topos urile poetice ?i citatele. Formă sau configura?ia, al treilea strat al operei, reprezint? „organizarea unic?, strict individual?, a materiei preexistențe ?i suportul con?inutului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
la conceptul de spa?iu poetic privit că sistem complex la a c?rui configurare contribuie pe de o parte parametri temporali ?i spa?iali cu multiplele lor semnifică?îi filozofice, iar pe de alt? parte sentimentele ? i viziunea eului liric, topos-urile poetice eminesciene uimesc prin coeren?a lor artistic?, prin ineditul expresiei, prin frumuse?ea Încânt?toare, misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iul", n?scut? din „instinctul creator, demiurgic", din dorin?a de a da via?? oric?rui spa?iu inert, de a crea in-creatul prin „originalitatea, ineditul, for?a creatoare" a geniului s?u poetic. Alteori descoperim În paginile crea?iei lirice eminesciene o autentic? „viziune arhitectonic?" (Zoe D.Bu?ulenga ) a poetului Amphion ce construie?te În imagina?ia să peisaje „transcendente" (G. C?linescu), fantastice situate În inima p? mântului, sau labirinte arhitecturale subacvatice, ori Închipuie minunile de gandire ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
conota?ie aparte, pentru c? În opera marelui poet, „fantasticului i se asociaz? vibră?ia sentimental?" . Eminescu descrie În opera să nu simple peisaje, ci adev?rate „paradisuri terestre" , „...În descrip?ia c?rora Eminescu a pus mult din fantezia liric?, din sensibilitatea lui organizat? În a?a chip, Încât Înregistreaz? iriz?rile de culori ?i melodiile ascunse ale peisajului: simfonia naturii ?i sentimentul culorilor, pe care receptaculele fine ale romanticilor le-au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În studiul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei, unic?, nesupus? din acest moment proiec?iilor succesive ale devenirii fenomenale. Toposurile poetice devin astfel În poezia lui Eminescu „pilonii" pe care se sprijin? Întregul univers artistic al crea?iei sale. Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare de elemente constituente ale peisajului. Atribuindu-le valoare arhetipal?, fantezia creatoare a poetului preschimb? simplul cadru natural Într un spa? iu fantastic, În care totul este Insufle?it ?i Înzestrat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o numim neoplatonic?" (Roșa Del Conte). Adev?rate poeme ale luminii selenare, versurile Închinate astrului nocturn (pe care poetul voia s? le adune Într-un volum ce avea s? poarte numele „Lumin? de lun?") exprim? diferitele ipostaze poetice (cosmice, ontologice, lirice sau mitice) ale acesteia. Universul vizual al poeziei sale nu este de aceea unul static, ci animat de dinamismul acestor metafore lirice ale luminii: „Eminescu nu este un pictor al formelor, ci un pictor al luminii". (Ț. Vianu) Substan?? nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
adune Într-un volum ce avea s? poarte numele „Lumin? de lun?") exprim? diferitele ipostaze poetice (cosmice, ontologice, lirice sau mitice) ale acesteia. Universul vizual al poeziei sale nu este de aceea unul static, ci animat de dinamismul acestor metafore lirice ale luminii: „Eminescu nu este un pictor al formelor, ci un pictor al luminii". (Ț. Vianu) Substan?? nu numai a lumii exterioare, ci ?i a universului s?u interior, lumina se manifest? În versurile crea?iei eminesciene „Într-o serie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rul sacru", nu poate schimba „destinul imediat al fiin?ei care Îl poart?", r?mânând În sfera destinelor umane „peste care plute?te contemplându-le ?i egalizându-le ochiul cosmic al lunii, la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tur? este atat de Înalt? Încât nu ne face s? ne par? r?u dup? acea sclipire de albine de aur, sau dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Înv? luie umbră codrilor de brad, dând via?? apelor izvorului: „ Sus În brazii de pe dealuri Luna-n urm???ine straj?, Iar izvorul, prins de vraj?, R???rea sunând din valuri". (Povestea teiului") Este aceasta „o strof? de o intens? sugestie liric?, ob?inut? cu cele mai simple mijloace", „o atmosfer? de labirint al iubirii" În care „farmecul vr?jit" al razelor lunii Insufle???te codrul, face ca ? opotul apelor ?? fie „mai limpede ?i mai Înalt" pe fundalul „undei tot mai sc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Iar? cornul plin de jale Sun? dulce, sun? greu. Blându-i sunet se Împarte Peste v?i Împr??tiet, Mai Incet, tot mai Incet, Mai departe... mai departe... ". Desenate de lumina lunii ocrotitoare („Luna-n urm???ine straj?"), aceste configura?îi lirice ale spa?iului poetic se deschid spre orizonturi nem?rginite, sugerate nu atât prin structuri vizuale, cât prin structuri auditive „blândul sunet al cornului" ce se „Împr??ție" În dep?rt?ri, „mai Incet, tot mai Incet / Mai departe... mai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
copil? de aur", „visul negurii eterne" (Scrisoarea IV), luna uime?te sufletul poetului cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trepte metafizice ale acelui „sentiment tragic al existen?ei umane" În care s-a zidit fiin?a poetului ve?nic zb?tându se Între limitele ?i dramele „soartei oarbe". Privit? din aceast? perspectiv? ontologic?, luna devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu iluziile, dramele ?i dezam?girile ei („Apari, tu, lun?-n cer / ?i f? din vis viea??, din umbre adev?r!" „Mure?an") -„amurg al eului" În care „abia contururi triste ?i umbre au ?? mas
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rilor Ard dep?rt?rilor Pan? ce pier". (Stele-n cer) Alteori, acestui sentiment tragic al existen?ei umane -supuse sclipirii efemere a unei „candele" din cer -, i se substituie bucuria ?i speran?a Împlinirii visului de iubire. Configura?iile lirice ale spa?iului poetic uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, iubirea reg? sindu-?i semnifică?ia cosmic?, iar inima, pacea. În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p?mânt, misterelor lumii: „ Iat? lacul. Luna plin?, Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lini?te ?i somn ". În aceste trei secven?e ale poemului, codrul apare În aceast? unic? ipostaz? de „prieten" ocrotitor, participând la suferin?ele, bucuriile ?i victoriile celor pe care Ii ad? poste?te. Mitul codrului se identific? În universul liric al crea?iei eminesciene cu mitul istoriei, cu devenirea noastr? Într-un timp infinit (acela al „oricând-ului" românesc). Dimensiunea fundamental? a codrului, devenit el Însu?i mit, este permanen?a, Întruchiparea ideii de „spe??", opus? devenirii ?i limitelor timpului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Existența este și ea o parodie multiplicată a unor existențe anterioare, iar teatrul, literatura în general, nu poate fi altceva decît o parodie a parodiei. Oricît ar părea de lejeră, teoria este profund sceptică: în locul oricărei agitații eroice ori lamentații lirice, singura șansă a omului de a-și apăra demnitatea este să ia totul în rîs. Tot ce ar părea grandios este, la exigența imensă a teoreticianului, derizoriu, inclusiv dramele consacrate de o întreagă civilizație, de la Hamlet la Doamna Bovary, supraestimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]